sfere de lumina
duminică, 31 iulie 2011
sâmbătă, 30 iulie 2011
vineri, 29 iulie 2011
marți, 26 iulie 2011
luni, 25 iulie 2011
duminică, 24 iulie 2011
sâmbătă, 23 iulie 2011
joi, 21 iulie 2011
Sfidatorul
Lo Sfidante – SFIDÃTORUL
Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã.
Phobos îi însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului.
Adversarul are faţa acoperitã. A ta.
Anticii credeau cã a fost o vreme în care omul
era o fiinţã completã, cu o minunatã viziune interioarã
şi o Conştiinţã care azi ne par doar legende.
Apoi, toate acestea s-au sfârşit
iar azi omul este o creaturã slãbitã.Carlos Castaneda
Unele corpuri de suferinţã sunt neplãcute dar inofensive,
de exemplu, ca un copil care nu se opreşte din plâns.
Altele sunt monştri rãi şi distructivi, adevãraţi demoni.
Când credeţi cã cunoaşteţi o persoanã şi brusc vã gãsiţi
pentru prima oarã în faţa acestei creaturi strãine şi rãuvoitoare,
Veţi suferi un şoc. Eckhart Tolle
Iluminarea este sfârşitul suferinţei: Buddha
Ar putea fi nevoie de ani ca sã te conving sã te transformi
Şi apoi ar putea fi nevoie de ani pentru a acţiona în consecinţã.
Sper doar sã-ţi rãmânã timp suficient.John Michael Abelar
Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã.
Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului
Adversarul are faţa acoperitã. A ta.
- Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
Miliarde de fiinţe umane trãiesc astãzi pe uimitorul nostru Pãmânt.
Infinitul a oferit fiecãruia dintre noi un instrument foarte puternic.
Un instrument subevaluat aproape întotdeauna sau,
în cel mai rãu caz, neluat deloc în seamã.
Un instrument care a permis şi permite fiinţelor umane sã creeze
mai mult sau mai puţin conştienţi, orice lucru pe care îl doresc.
MINTEA Un instrument foarte puternic, aşa de puternic
încât necesitã atenţie şi conştientizare pentru folosire
Pentru cã aşa cum poate fi folosit
pentru a crea capodopere de frumuseţe şi armonie
el poate fi folosit şi pentru a crea monştri
de dizarmonie şi suferinţã.
Mintea fiinţelor umane, mintea noastrã
e un instrument extraordinar de puternic
deşi foarte simplu ca funcţionare de bazã
Însã, enorma sa putere, împreunã cu simplitatea
cu care poate fi gestionatã şi cu o anumitã inconştienţã
a potenţialitãţilor sale, poate sã dea formã şi sã alimenteze
chiar şi ce nu intrã în planurile noastre.
Ceva ce, în loc sã ne susţinã, ne suge de energie
Ceva ce în acest moment stãpâneşte
asupra majoritãţii oamenilor de pe aceastã planetã.
Situaţia aparent normalã a minţii la majoritatea fiinţelor umane
în ceea ce priveşte procesul educativ realizat de proprii noştri predecesori
înţeles ca un instantaneu al activitãţii sale
într-un anumit moment, este aceasta…
Practic, noi toţi, indiferent de ţarã, sex, vârstã
culturã manifestãm aceste caracteristici.
1
Cu toţii.
Intensitatea sa poate varia în funcţie de anumiţi factori culturali
precum, educaţia primitã sau valorile morale ale societãţii în care ne-am
nãscut.
În fapt, existã culturi şi societãţi
care nu dezvoltã automat aceste caracteristici.
Mai mult, ea poate fi mai mult sau mai puţin accentuatã în funcţie de
caracteristicile personale.
Însã, dupã un anumit moment, de obicei, dupã prima copilãrie
activitatea mentalã consideratã normalã
a unei fiinţe umane devine aşa ceva...
Aceasta este starea consideratã normalã a minţii unei fiinţe umane,
pentru cã este trãitã de miliarde de alte fiinţe de pe Terra
şi din acest motiv este consideratã normalã.
Este posibil sã gândim cu luciditate
în mijlocul acestui marasm?
Este posibil sã reuşim sã vedem lucrurile cu atenţie şi claritate
dacã interior rãmânem în aceastã stare mentalã?
Am reuşi sã ascultãm cu atenţie ceva sau pe cineva
dacã în realitatea exterioarã v-aţi gãsi într-un loc
în care ar fi constant un astfel de zgomot de fond?
Nu e ciudat cã aceastã confuzie apare în mintea
oricãrei fiinţe umane de pe acest Pãmânt?
latã prima urmã lãsatã pe malurile Conştiinţei
de ceva amãgitor şi evaziv
care acţioneazã asupra oricãrei fiinţe umane în acelaşi mod.
Confuzie. Incapacitate de concentrare. Inconstanţã.
Nu mai bine aştepţi? Trebuie s-o fac?
Du-te acolo, e cel mai bine! Sau e mai bine acolo?
Sã mã duc sau nu? O, Doamne, chiar şi de aici...
A nu fi capabil sã opreşti fluxul gândurilor este o suferinţã teribilã,
însã nu ne dãm seama de asta pentru cã aproape toţi o avem.
Şi de aceea o considerãm normalã. Eckhart Tolle
Normalitate .Sigur ca existã şi o altã faţetã a medaliei pe acest Pãmânt
minunat
minte are ca stare naturalã aşa ceva: spaţiu în care ei percep şi sãrbãtoresc
în pace şi bucurie orice lucru care existã
care le permite sã gândeascã lucid, sã vadã cu claritate
sã asculte cu atenţie şi, astfel, sã realizeze lucruri minunate
de o vibrantã frumuseţe şi armonie.
Aceasta se petrece pentru cã au învins ceva înlãuntrul lor
care nu le permitea sã fie ceea ce sunt cu adevãrat.
Vechii şamani o numeau Liniştea Interioarã
pentru cã e o stare în care percepţia nu mai depinde de simţuri
ci de o altã facultate a fiinţei umane, care îl transformã
într-o creaturã magicã care a fost purificatã,
nu de fiinţa umanã în sine ci de orice influenţe strãine.Carlos Castaneda
Cum au ajuns aceste fiinţe la acest rezultat?
De ce şi-au dorit sã ajungã? Ce le împiedica sã ajungã?
Dacã vreţi sã realizaţi Trezirea,trebuie sã o practicaţi neîntârziat aici şi
acum.Dogen Zenji
A doua urmã ce lunecã pe malurile Conştiinţei
este simpla constatare.
Sunteţi capabili sã vã întrerupeţi la voinţã aceastã activitate mentalã
inutilã şi neîncetatã care vã ocupã constant întreaga minte?
2
Nu sunteţi capabili sã vã întrerupeţi acest inutil mãcinat al minţii
decât pentru 2 sau 3 secunde şi cu ceva efort.
Sigur, aţi putea gândi cã este un lucru normal
şi lucrul amuzant este cã "gândiţi" asta cu adevãrat.
Mintea care articuleazã gânduri, prin intermediul unui gând
"gândeşte" cã nu poate fi întreruptã din mãcinatul ei,
Şi cum ar putea fi altcumva ?
Poate mintea sã gândeascã cã poate sã nu gândeascã?
Totuşi, acest argument simplu vã pune
în faţa unei serii de fapte incontestabile.
1. Mintea voastrã nu se aflã sub controlul vostru
deoarece, dacã ar fi, ar putea sã-şi întrerupã activitatea mentalã inutilã
la voinţã pentru cât timp ar vrea, nu doar pentru 2, 3 secunde.
2. Aţi încercat sã vã întrerupeţi
activitatea mentalã, dar nu aţi reuşit.
Rezultã de aici cã "ceva" din voi a încercat sã întrerupã
activitatea voastrã mentalã, constantã
reuşind pentru câteva clipe.
Aşadar, acest "ceva" a fost capabil sã observe şi sã controleze
un fenomen dincolo de mintea care gândeşte.
Dacã lucrurile stau astfel, acest "ceva" din voi nu e mintea voastrã, cea care
gândeşte.
Sau, mai bine zis, acest "ceva" din voi nu este mintea
care articuleazã neîncetat gânduri confuze, inutile.
Dar dacã în voi existã ceva ce nu este mintea care gândeşte
gânduri de acest fel, atunci cine sunteţi voi?
Şi de ce mintea voastrã cea care gândeşte
se aflã dincolo de controlul vostru?
Dacã mintea voastrã care gândeşte este dincolo de controlul vostru
iar voi nu sunteţi aceastã minte
care este sursa acţiunilor voastre?
Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã
Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului
Adversarul are faţa acoperitã. A ta.
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã
În interiorul fiinţelor umane acţioneazã 2 tipuri de minte.
În realitate, "mintea" este un cuvânt care nu se potriveşte perfect
cu definiţia mecanismelor umane care acţioneazã în noi
pentru a ne permite evaluarea şi interpretarea realitãţii.
Totuşi, în acest context, îl vom folosi din comoditate.
În termeni de profunzime, primul dintre acestea
e cea care se întâlneşte imediat, mai evident
şi care utilizeazã dialogul interior
ca element de autoafirmare şi autoperpetuare.
Vom numi acest tip de minte, Mintea superficialã.
Caracteristicile sale sunt simple:
Mintea superficialã dialogheazã constant cu ea însãşi
e complet focalizatã pe trecut sau viitor
analizeazã totul în termeni de profit şi pierdere
pentru cel care reuşeşte sã interpreteze realitatea.
Şi ia decizii doar pe baza experienţelor trecute.
Îşi schimbã ideile şi direcţia la câteva minute odatã.
Proiecteazã tot ceea ce e de proiectat.
3
Şi calculeazã tot ceea ce e de calculat.
Este incapabilã de concentrare
şi starea sa naturalã este aceasta:
Dialog interior necontenit Atenţie constantã pe trecut şi viitor
Cât pot sã câştig? Dar dacã pierd?
Mereu a fost aşa, aşadar mereu va fi aşa
Calea mea este aceasta! Chiar aceasta!
Voi merge acolo, voi face asta, voi spune aia
Incapacitate de atenţie totalã pe Aici şi Acum
Ne vorbim neîncetat de lumea noastrã,
şi tocmai prin acest dialog interior noi o pãstrãm
o reînnoim, şi îi asigurãm viaţa şi energia.
În timp ce ne vorbim, nouã înşine, ne alegem cãile
şi astfel ne repetãm alegerile şi cãile pânã în ziua morţii
pentru cã pânã în acea zi vom repeta aceleaşi lucruri.
John Michael Abelar
Sub Mintea de Suprafaţã
existã o minte mult mai tãcutã,
care percepe realitatea fãrã interpretarea gândirii
Ştie care este calea cea mai bunã pentru noi
şi ne-o comunicã prin senzaţii şi sentimente.
Funcţionarea sa nefiind bazatã pe gândire şi dialogul interior,
ci pe evaluarea energeticã a momentului prezent,
ea ne indicã o cale fãrã a calcula procentul de câştig sau pierdere
şi nu se aşteaptã la un anume rezultat.
Aceastã minte nu are deloc nevoie sã facã planuri
sau proiecte cu termen de finalizare prestabilit
deoarece nu foloseşte viitorul ca pe o modalitate de evadare
şi nu ia decizii bazându-se exclusiv
pe baza de date creatã de evenimentele trecute,
deoarece nu foloseşte trecutul ca model imuabil pentru prezent.
O vom numi de acum încolo Mintea Profundã.
Interacţiunea cu Realitatea prin Senzaţii
Acţiune dincolo de aşteptãrile raţionale
Trecutul şi Viitorul se topesc în Prezent
A fost într-un fel dar Acum poate fi altfel.
Atenţie totalã pe Aici şi Acum
Deocamdatã este suficient sã-ţi repet
ceea ce ţi-am spus referitor la cele douã tipuri de minte.
Una este mintea noastrã adevãratã
produsul experienţelor noastre de viaţã,
cea care ne vorbeşte rar pentru cã a fost
învinsã şi aruncatã în întuneric.
Cealaltã, cea pe care o folosim în fiecare zi
pentru activitãţile noastre cotidiene
este o manifestare strãinã. John Michael Abelar
Cele douã modalitãţi prin care interacţionãm cu existenţa
şi interpretãm realitatea sunt, aşadar, dialogul interior
legat de Mintea superficialã
şi senzaţiile, legate de Mintea Profundã.
Însã, atenţie! Ceea ce noi numim senzaţie
nu se referã la emoţii,
deoarece cele douã aspecte sunt foarte diferite între ele.
Emoţia este în mod obişnuit o reacţie a corpului
la o anumitã experienţã, imagine, sau chiar la un dialog interior
4
pe care Mintea superficialã îl asociazã cu condiţiile care l-au provocat.
Aceastã asociere sfârşeşte rapid prin a declanşa
în mod mecanic aceeaşi reacţie a corpului
adicã aceeaşi emoţie
ori de câte ori se manifestã aceleaşi condiţii exterioare.
Chiar dacã aceste condiţii
nu ar necesita vreo nevoie emoţionalã.
Un exemplu imaginar:
Cineva se poartã urât cu dv. şi unul din lucrurile care vã şocheazã
la acea persoanã este pãlãria de pe cap.
Din acel moment, în mod inconştient
Mintea superficialã asociazã un aspect ce ţine de proasta educaţie
cu o anumitã pãlãrie.
Astfel, ori de câte ori veţi întâlni o persoanã cu o pãlãrie similarã
veţi percepe interior un disconfort, o emoţie neplãcutã
care vã va face sã vã retrageţi
sau sã fiţi chiar nepoliticos fãrã motiv,
chiar dacã persoana având pãlãria respectivã
e cea mai educatã pe care aţi întâlnit-o vreodatã.
Aceastã reacţie este o emoţie:
corpul a declanşat o emoţie automatã, mecanicã, asociativã,
în ultimã instanţã, complet irealã.
emoţie =lat. EMOTIONEM de la EMOTUS
p. p de la EMOVERE a duce afarã, a muta, a scoate
Şi de la: care adaugã forţã acţiunii exprimate
de cuvântul cu care e unitã, şi MOVERE a agita, a mişca
Preluat din dicţionarul etimologic on line www. etimo. it
Mintea superficialã şi emoţiile cãlãtoresc strâns legate
Vom vedea mai târziu în detaliu ce înseamnã aceasta
deoarece mecanismul dialog interior-emoţie
este un element fundamental care trebuie
înţeles cât mai bine posibil.
În schimb, o senzaţie este ceva indefinibil
ca un fundal interior tandru şi delicat
care ne comunicã instantaneu informaţii
despre cum sã interacţionãm mai bine cu energia,
şi, prin urmare, cu realitatea care ne înconjoarã.
Acest fundal indefinibil este aproape întotdeauna sufocat
de cãtre Mintea superficialã însã, în timp, poate deveni puternic şi clar
dacã i se permite sã acţioneze fãrã oprelişti;
Şi dacã se recunoaşte în el adevãrata noastrã voce interioarã
care ştie ce e mai bine pentru noi
şi ştie cum sã ne transmitã asta.
Fiecãruia dintre noi i s-a petrecut sã se simtã cumva împãrţit
între un impuls interior hrãnit de o senzaţie sau un sentiment
şi direcţionat cãtre o experienţã
şi o serie de gânduri raţionale
care tind sã ne descurajeze
şi inoculeazã în noi acele dubii care ne taie orice entuziasm.
În aproape toate cazurile
practic întotdeauna, dacã e vorba despre fiinţe
nefamiliarizate cu expansiunea Conştiinţei,
gândul raţional are întâietate
iar senzaţia sau sentimentul sunt respinse pânã ce dispar cu totul.
Percepem un impuls interior faţã de o nouã experienţã?
5
latã cum se naşte un dialog interior alcãtuit din îndoieli,
frãmântãri şi temeri.
latã cum se nasc sentimentele de fricã şi confuzie,
cauzate asociativ de acelaşi dialog interior.
latã cum experienţa cea nouã este amânatã sau respinsã
dincolo de posibilitatea ei de manifestare
deoarece nimãnui nu-i place sã descopere emoţii neplãcute
iar frica, frãmântãrile pot fi foarte neplãcute
dacã noi devenim aceste emoţii.
De aceea, în general, ne retragem pentru a le face sã disparã.
Aceasta se petrece deoarece Mintea superficialã tinde mereu
sã ţinã sub tãcere sau sã contracareze Mintea Profundã
şi, de obicei, reuşeşte pentru cã noi îi dãm acceptul
ca şi Câmp al Conştiinţei
şi pentru cã nu ştim cã e posibil sã observãm
emoţiile fãrã sã ne identificãm cu ele.
Focalizaţi-vã atenţia pe emoţiile din voi.Acceptaţi-le existenţa.
Nu le gândiţi, nu lãsaţi ca emoţia sã devinã gând.
Nu judecaţi sau analizaţi; observaţi doar.
Deveniţi conştienţi de senzaţiile legate de emoţii
dar şi de cel care observã, Observatorul Tãcut.Eckhart Tolle
Acesta este motivul pentru care Mintea superficialã
ne ţine câmpul interior în confuzie în mod constant.
Pentru a ne împiedica sã ascultãm susurul blând al Minţii Profunde.
O ascultare care ar putea sã ducã
la sfârşitul dominaţiei sale asupra noastrã.
Şi acesta este motivul pentru care comportamentul Minţii superficiale
e o altã urmã fugitivã pe malurile Conştiinţei.
Un comportament care în realitate este una dintre armele cele mai puternice
ale arsenalului care ne ţine în şah ca fiinţe umane.
Un ceva care ne ţine închişi într-o cuşcã care nu are gratii materiale
cu lanţuri care nu se vãd.
Un ceva care pare normal doar pentru cã
miliarde de indivizi sunt sub controlul sãu.
Un ceva care acţioneazã din umbrã,
deoarece Lumina Conştiinţei l-ar scoate la ivealã
şi ar deveni, astfel, ineficient.
Este lumea care ţi-a fost trasã peste ochi
ca sã te orbeascã şi sã nu vezi adevãrul.
Care adevãr? Cã eşti un sclav, Neo.
Ca şi toţi ceilalţi, te-ai nãscut în lanţuri.
Te-ai nãscut într-o închisoare
pe care nu o poţi vedea, gusta sau atinge.
O închisoare pentru mintea ta. Fragment din filmul Matrix
Un ceva pe care de acum încolo îl vom numi SFIDÃTORUL.
SFIDÃTORUL Conştiinţei noastre.
Potrivit toltecilor, mintea oamenilor este invadatã de ceva
care o controleazã şi care, deci, controleazã visul lor personal.
Libertatea pe care o cautã toltecii
este aceea de a se întoarce pentru a folosi mintea şi trupul
în acord cu ceea ce sunt cu adevãrat,
sã-şi trãiascã viaţa mai degrabã decât
sã facã ceea ce acest ceva ne impune pentru scopurile sale personale.
Don Miguel Ruiz
Ce înţelegem, deci, prin cuvântul SFIDÃTORUL?
6
Ce reprezintã SFIDÃTORUL
în existenţa noastrã, în viaţa noastrã de zi cu zi?
Cuvântul SFIDÃTOR indicã un complex de forţe
care acţioneazã în câmpul conştiinţei umane
cu scopul de a o slãbi şi de a o menţine într-o stare inconştientã
şi identificatã cu construcţii mentale ireale.
Acest complex de forţe acţioneazã în noi ca un element conservator
ca o forţã opusã şi contrarã impulsului nostru
cãtre evoluţia şi expansiunea Conştiinţei.
Acţiunea contrarã a SFIDÃTORULUI
este direcţionatã, sã ne împiedice sã-i conştientizãm existenţa
şi, astfel, sã o transcendem
şi sã o transformãm într-o forţã aliatã nouã.
Recunoaşterea în profunzime a acţiunii SFIDÃTORULUI în viaţa
noastrã
demascarea acţiunii sale şi transcenderea sa
este o sarcinã care poate pãrea dificilã
durã, generatoare de îndoieli şi suferinţe
care, în ultimã instanţã, este încercarea sa de a rãmâne în viaţã.
Este o sarcinã care poate pãrea dureroasã
pentru cã noi toţi pornim din acelaşi punct:
noi credem cã suntem el.
Totuşi, recunoaşterea şi scoaterea la luminã a propriului SFIDÃTOR
este una dintre sarcinile cele mai importante
pe care este chematã sã o îndeplineascã o fiinţã umanã
deoarece SFIDÃTORULl este Pãzitorul Pragului
ceaţa de strãbãtut pentru a intra pe pãmânturile nesfârşite
care ne aparţin de drept ca fiinţe umane magice
într-un univers minunat.
Unul din principalele scopuri ale SFIDÃTORULUI
aşa cum ne indicã şi numele sãu,
este acela de a ne sfida: a ne pune la încercare capacitãţile,
voinţa de a urma calea cãtre expansiunea Conştiinţei,
în mod neabãtut.
Ne sfideazã, cu scopul de a pune la încercare
şi, apoi, de a face liberã intenţia noastrã
de a pãşi cãtre acele realizãri maiestuoase
care stau în puterea noastrã
şi care sunt specifice nouã,
ca fiinţe umane magice şi minunate.
Atunci când vocile din tine îţi vorbesc despre sfârşit
atunci când mintea îţi spune cã ai pierdut
atunci când crezi cã este imposibil, şi totuşi continui.
Te ridici în propria spadã şi mai faci un pas
Acolo unde se terminã Omul, acolo începe Dumnezeu.
Acest concept al unei forţe opuse
care provoacã impulsul nostru cãtre conştiinţã
poate pãrea aparent bizar,
dacã nu chiar la limita credibilului,
şi totuşi, acest concept este bine argumentat,
descris şi studiat în amãnunt
în foarte multe tradiţii spirituale de pe acest pãmânt.
De exemplu, într-una din cãrţile sacre
ale tradiţiei esoterice ebraice, Tora,
şi în învãţãturile înţelepte cuprinse în Cabala
7
existã descrieri complexe ale scopului
şi a armelor aflate la dispoziţia
unei entitãţi energetice a cãrui nume a devenit sinonim
cu forţele rãului în biserica catolicã:Satana.
Satana, a cãrei semnificaţie nu este alta decât Adversarul
este acea entitate energeticã care, în calitatea sa de adversar
ne împiedicã sã ajungem la Luminã.
Scopul sãu principal, potrivit tradiţiei ebraice,
este acela de a crea forţa opusã
celei care ne trage cãtre luminã,
cu scopul de a permite eliberarea forţei schimbãrii
deoarece fãrã o opoziţie n-ar mai exista tensiunea
care sã ne direcţioneze cãtre Conştiinţã
şi cãtre cãutarea luminii.
Acest concept ar merita o mai mare aprofundare,
care, nu reprezintã scopul prezentului documentar.
Ceea ce este important de subliniat aici
este rolul pe care Vrãjmaşul prin excelenţã din tradiţia ebraicã,
Satana, îl joacã în expansiunea Conştiinţei.
Vrãjmaşul: O entitate energeticã
care urmãreşte prin orice mijloace sã ne împiedice
în direcţionarea noastrã cãtre lumina conştiinţei.
Dupã cum bine se ştie,
Satana este cunoscut şi ca Diavolul.
Însã puţini ştiu cã termenul diavol
derivã din latinescul Diábolus
şi din termenul din greaca veche Diabolos,
adicã "Cel care separã".Ce separã?
Ceea ce nu are nici un sens sã fie separat.
Ceea ce este stãpânit doar dacã este separat.
Divide et Impera Strategie având ca scop obţinerea
unei poziţii privilegiate, divizând şi fragmentând
forţa de opoziţie în aşa fel încât aceasta
sã nu se poatã uni contra unui obiectiv comun.
Totuşi, tradiţiile cãutãrii interioare din toatã lumea
par sã recunoascã în SFIDÃTOR alte scopuri, mai concrete,
dincolo de cel mai mult abstract despre care am vorbit.
Una dintre responsabilitãţile noastre, ca fiinţe umane
este de a cuprinde şi de a realiza cu ochii
şi cu Conştiinţa noastrã cât din aceasta este real
şi cât o alegorie cu o semnificaţie mult mai vastã.
Dar e bine de ştiut în ce fel învãţãceii pe calea Conştiinţei
aparţinând de diferite tradiţii au fost puşi în gardã
de prima confruntare adevãratã pe care trebuie sã o aibã:
cea cu proiecţia iluzorie a lor.
Cea cu SFIDÃTORUL.
Don Miguel Ruiz e un şaman
din tradiţia toltecã din America Centralã.
Nãscut şi crescut într-o familie mexicanã de vindecãtori
mama, currandera şi bunicul, nagual...
poartã mai departe şi rãspândeşte în lume
cunoaşterea ezotericã toltecã a strãmoşilor sãi.
Don Miguel indicã SFIDÃTORUL cu numele de Parazitul.
latã cum, prin cuvintele sale,
ne descrie formaţia şi scopul sãu
8
în Câmpul Conştiinţei umane.
În minte creãm Judecãtorul,
o parte din noi care judecã continuu
tot ceea ce facem şi nu facem,
toate emoţiile pe care le trãim sau nu.
În mod normal Judecãtorul ne gãseşte vinovaţi
şi noi ne gândim cã trebuie sã fim pedepsiţi:
partea din minte care primeşte judecata
şi simte nevoia de pedeapsã este Victima.
Victima este acea parte din noi care spune
"Vai de mine, nu sunt destul de bun, de puternic, de inteligent.
Ce mã fac? Cum pot mãcar sã experimentez?"
Judecãtorul şi Victima îşi duc existenţa
pe sistemul nostru de credinţe,
adicã pe ceea ce credem şi ce nu credem,
un sistem care s-a insinuat în mintea noastrã din copilãrie,
când credem tot ceea ce ne spuneau adulţii.
Toltecii numesc acest mecanism Judecãtor-Victimã-
Sistem de credinţe cu numele de Parazitul.
Mintea umanã este bolnavã din cauza unui parazit
care îi furã energia vitalã şi bucuria.
Parazitul se transmite ca un virus de la bunic la fii
şi apoi la noi, care o transmitem copiilor noştri
şi hrana lui constã din emoţiile negative care provin din fricã.
Parazitul este o creaturã alcãtuitã din energie emoţionalã
şi este vorba de o fiinţã vie.
Supravieţuieşte cu emoţiile negative
şi se hrãneşte cu suferinţã.
Don Miguel Ruiz din cãrţile "Cele patru legãminte" şi
"Stãpânirea iubirii" editate de "Edizioni il Punto d'Incontro".
Parazitul: O entitate energeticã
care trãieşte şi se alimenteazã pe cheltuiala alteia
fãrã sã dea nimic în schimb.
Carlos Castaneda este un antropolog care a aprofundat
o altã linie toltecã a cunoaşterii esoterice:
cea a lui Don Juan Matus.
Don Juan Matus a fost şamanul-ghid, adicã nagualul,
al unei linii toltece similare cu cea a lui Don Miguel Ruiz,
având probabil aceeaşi sursã
dar diferitã de aceasta prin multe elemente
cum ar fi, de exemplu, accentul pus pe calea luptãtorului
ca modalitate de realizare personalã.
Carlos Castaneda a transcris şi a publicat, în cãrţile sale
învãţãturile primite de la Don Juan;
şi în ceea ce priveşte existenţa sa
el a decis sã transcrie încã ceva care îl priveşte
mult mai îndeaproape pe SFIDÃTOR.
latã mai exact ce, într-o sintezã a cuvintelor sale.
Şamanii din vechiul Mexic
au descoperit ceva transcendental.
Au descoperit cã avem un tovarãş
care rãmâne cu noi toatã viaţa.
Un prãdãtor care iese din adâncurile cosmosului
şi care pune stãpânire pe viaţa noastrã
iar noi suntem prizonierii lui.
9
Dacã protestãm, ne sufocã protestele.
Dacã intenţionãm sã acţionãm independent nu ne permite.
Prãdãtorul are avantaj asupra noastrã
pentru cã noi suntem hrana lui, sursa lui de existenţã.
Prãdãtorul e cel care a infiltrat în noi sistemele de credinţe
conceptul de bine şi de rãu, obiceiurile sociale.
El este cel ce ne-a definit speranţele şi aşteptãrile
atât visurile de succes cât şi parametrii falimentului.
El ne-a dat aviditatea,
dorinţa fãrã limitã şi laşitatea.
Ne-a fãcut sã fim fixişti, focalizaţi pe ego
şi înclinaţi spre autocomplacere.
Folosindu-se de egoismul nostru,
unicul aspect conştient care ne-a mai rãmas
prãdãtorul creazã flãcãri de conştiinţã
pe care trece apoi sã le consume fãrã scrupule.
Prãdãtorul ne creazã probleme inutile
pentru a forţa apariţia acestor flãcãri
şi astfel el supravieţuieşte
continuând sã sa hrãneascã din energia vie
a pseudo-preocupãrilor noastre.
Vechii şamani vedeau prãdãtorul.
Îl numeau Volador, cel ce zboarã
deoarece se mişcã în salturi prin aer.(ZBURATORII IN LEGENDELE
ROMANESTI)
Nu este un spectacol frumos.
Este o umbrã neagrã de o obscuritate
impenetrabilã care saltã prin aer
şi apoi coboarã pe pãmânt.
Carlos Castaneda "Latura activã a Infinitãţii".
Volador: O entitate energeticã care trãieşte şi se hrãneşte
pe socoteala alteia fãrã a da nimic în schimb.
Eckhart Tolle este un om contemporan cu noi
nãscut şi crescut în Europa
care a trecut printr-o experienţã de trezire neaşteptatã şi totalã.
De fapt, într-o clipã, el a fãcut acea manevrã
care pentru mulţi dintre noi necesitã ani de practicã şi disciplinã
înainte de a putea fi înfruntatã:
s-a dezidentificat complet de proiecţia iluzorie
a realitãţii create de Mintea sa superficialã
şi a atins starea de Conştiinţã purã
care este expresia a ceea ce este el cu adevãrat.
Acest proces, care ar putea fi numit o Iluminare
dar care nu poate fi descris în cuvinte,
i-a permis, printre altele, sã reobserve existenţa
fãrã numeroasele şi inutilele filtre mentale
plasate în fiinţã de cãtre Mintea superficialã.
În aceastã stare de observare,
el a vãzut ceva foarte interesant,
ceva ce are mult de a face cu SFIDÃTORUL
ceva ce vom prezenta cu propriile lui cuvinte.
Durerea acumulatã în corpul vostru
este un câmp de energie negativã
care vã ocupã trupul şi mintea.
Dacã o consideraţi o entitate invizibilã de-sine-stãtãtoare
10
vã apropiaţi mult de adevãr.
Este vorba despre corpul de suferinţã emoţionalã.
Fiţi în gardã pentru a descoperi eventualele semne de nefericire
din voi, sub orice formã:
poate fi corpul de suferinţã care se trezeşte.
Poate lua forma unei iritãri, nerãbdãri,
melancolii, dorinţe de a jigni, mânii,
furii, depresii, necesitãţi de a avea
o dramã în raporturile personale etc.
Corpul de suferinţã vrea sã supravieţuiascã
ca şi orice altã entitate existentã
şi poate supravieţui doar dacã
vã face sã vã identificaţi inconştient cu el.
Atunci poate pune stãpânire pe voi
poate deveni voi, şi poate trãi prin voi.
Trebuie sã se hrãneascã prin voi.
şi o va face cu orice experienţã care intrã în rezonanţã
cu tipul sãu specific de energie,
cu orice lucru care poate da naştere la o suferinţã
mânie, capacitate distructivã, urã, tristeţe,
drama emoţionalã, violenţã, chiar boalã.
Durerea se poate hrãni doar cu durere,
şi odatã ce corpul de suferinţã a pus stãpânire pe voi
aveţi nevoie de altã durere
şi deveniţi victime sau persecutori.
Supravieţuirea sa depinde de identificarea
voastrã inconştientã cu el, precum şi de frica voastrã
inconştientã de a înfrunta frica ce trãieşte în voi.
Eckhart Tolle "Puterea prezentului"
Corpul de suferinţã: o entitate energeticã
care trãieşte şi se hrãneşte pe socoteala alteia
fãrã sã dea nimic în schimb.
Reluãm spunând cã tradiţiile cãutãrii interioare din toatã lumea
din care am prezentat un mic dar semnificativ eşantion
par sã indice existenţa SFIDÃTORULUI.
În interiorul câmpului uman de conştiinţã
poate apãrea, exista, creşte şi acţiona o entitate energeticã
ce ne priveazã de energie
şi care, deci, ne menţine într-o stare de inconştienţã.
Scopul sãu este acela de a continua sã se hrãneascã
cu un anumit tip din energia noastrã
şi, în acelaşi timp, sã ne împiedice sã ne expansionãm Conştiinţa
pentru a nu putea sã-i i conştientizãm existenţa.
Evident, a deveni conştienţi de existenţa
şi acţiunea acestei entitãţi energetice
este primul şi cel mai important pas.
apoi, va deveni o consecinţã naturalã,
încetarea imediatã de a crea hrãnire şi susţinere pentru ea.
Ne mai hrãnind-o, ea va deveni din ce în ce mai slabã
pânã când va fi complet reabsorbitã
şi transformatã de Conştiinţa noastrã.
Stãpânirea propriei minţi rebele, capricioase,
vagabonde este Calea cãtre Fericire.
Înţeleptul îşi observã continuu propriile gânduri,
care sunt smãrunte, înşelãtoare şi instabile.
11
Aceasta este Calea cãtre Fericire.Dhammapada
Atunci când se petrece aceastã transformare
fiinţa umanã înceteazã sã-i permitã vocii din capul sãu
care tot dialogheazã cu ea însãşi despre tot felul de prostii iluzorii
sã fie stãpâna existenţei sale
deoarece înţelege cã acea voce
nu este ceea ce este el în realitate.
Când are loc aceastã transformare,
fiinţa umanã înceteazã sã asculte o minte care îi pune piedici
o limiteazã şi o înlãnţuie în orice mod,
în loc sã o susţinã şi sã o încurajeze,
deoarece fiinţa înţelege cã acea minte
nu este cine este ea în realitate.
Atunci când se petrece aceastã transformare,
fiinţa umanã devine liberã.
Cã se numeşte Parazit, Volador
Corpul de suferinţã sau Vrãjmaş
nu este ceea ce este ea în realitate
deoarece nu este de mare folos sã ştim aceasta la un nivel intelectual.
Ceea ce este cu adevãrat folositor
este sã înţelegem şi sã vedem cum acţioneazã, ce arme foloseşte
care sunt efectele acţiunii sale în viaţa noastrã.
Sã înţelegem cã noi suntem, dupã toate probabilitãţile,
prãzi energetice inconştiente.
Şi, mai ales, sã înţelegem cã noi, ca fiinţe cu conştiinţã
suntem fiinţe magice şi puternice
care au toate instrumentele la dispoziţie
pentru a-l demasca şi a-l transforma în aliatul nostru.
Ne ia din fericirea noastrã.
Ne ia din bunãstarea noastrã.
Ne ia din pacea noastrã.
Toate stãrile fiinţei care ne sunt mai apropiate
ca aerul pe care îl respirãm
şi care ne sunt cu totul accesibile.
De aceea, SFIDÃTORUL trebuie sã fie înfruntat şi transcens.
Nu pentru ceea ce este,
ci pentru faptul cã ne limiteazã existenţa.
Aceasta este unica şi adevãrata provocare
pe care trebuie sã o înfruntãm în viaţã
înainte de a intra şi a trãi în lumea realã
şi de a fi ceea ce suntem cu adevãrat.
Totuşi, SFIDÃTORUL se va folosi de orice armã
pentru a ne împiedica, pentru cã aceasta e în firea sa
şi pentru cã Infinitul aşa a vrut sã fie.
De aceea, este nevoie de conştiinţã,
claritate şi o hotãrâre de nezdruncinat
pentru a înfrunta aceastã provocare.
De aceea, în toate tradiţiile spirituale de pe Pãmânt
cei care acceptã aceastã provocare sunt numiţi Rãzboinici.
Putem sã ne rãzvrãtim şi sã spunem NU!
Declarând rãzboi Parazitului, un rãzboi de independenţã,
un rãzboi pentru dreptul de a ne folosi mintea şi creierul.
De aceea, în toate tradiţiile şamanice americane,
adepţii se numesc rãzboinici.
Sunt în rãzboi împotriva Parazitului cuibãrit în mintea lor.
12
Aceasta înseamnã cu adevãrat sã fii un Rãzboinic.
Rãzboinicul este cel care luptã împotriva invaziei Parazitului.
Putem învinge sau pierde, dar nu am cedat fãrã luptã.
Don Miguel Ruiz
Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã.
Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului
Adversarul are faţa acoperitã. A ta
Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Sã înţelegem cine sau ce este SFIDÃTORUL
este o realizare care ne va trezi conştiinţa într-o zi.
Acum, sã ne concentrãm pe consecinţele acţiunilor sale
deoarece aceste consecinţe
sunt urma cea mai vizibilã a acţiunii sale în lume.
Amprentã care nu se poate şterge.
Efectele acţiunilor sale care tulburã.
În ce mod se manifestã în viaţa noastrã acţiunea SFIDÃTORULUI?
Dialogul interior continuu, confuz
fãcut de o mulţime de voci, muzici, orientat în general
cãtre gânduri negative, distructive, frãmântãri şi preocupãri,
în cea mai mare parte ireale.
Obicei de a judeca şi de a calcula orice lucru
revolta faţã de orice lucru şi mai ales faţã de noi înşine.
Judecata este de obicei una de inadaptare
culpabilitate, condamnare, dispreţ.
Fuga de intensitatea şi disciplina conştientã
îndreptatã cãtre acţiuni constructive, cu o proiecţie constantã
cãtre un viitor incert, de obicei, mâine sau luni
a ceva ce am putea sau ar trebui sã facem acum.
O fugã care sã nu ne tulbure comoditãţile.
Tendinţa unei derive inerţiale faţã de obiceiuri
care în majoritatea cazurilor sunt construite ca o perpetuare
sau fugã de condiţii generatoare de suferinţe
şi, în consecinţã, un ataşament emoţional faţã de ele.
Autosabotarea oricãrei inspiraţii care ne dãruie bucurie şi entuziasm
cu tot felul de îndoieli şi frici ireale,
generate de dialogul interior şi deci de Mintea superficialã,
care ne fac mai degrabã sã gândim decât sã acţionãm
pânã când, în cele din urmã, am vorbit aşa demult cu noi înşine
încât orice inspiraţie s-a pierdut.
Fuga de responsabilitatea personalã şi totalã a propriei existenţe
prin transferul sãu sistematic în exteriorul nostru,
având drept rezultat gânduri de culpabilitate.
E vina lui. E vina acestei situaţii.
E vina acestei structuri.
Marea majoritate a oamenilor din
societatea modernã de model occidental,
care, în fapt, s-a propagat pe tot pãmântul,
vede în semenii sãi toate aceste caracteristici.
Nu doar o parte, ci toate.
Normal, care este rezultatul combinat, efectul,
tuturor acestor caracteristici?Unul singur:FRICA
Trãim într-o stare de fricã continuã, autoindusã şi irealã.
Frica de a pierde lucruri ireale şi inexistente.
13
Aprobarea. Reputaţia.
Premiul pentru presupusele noastre merite
şi indulgenţã pentru lipsurile noastre.Siguranţa.
Aceasta este urma cel mai incredibil de evidentã şi
totodatã, de ascunsã, a acţiunii SFIDÃTORULUI.
Avem cu toţii aceleaşi caracteristici,
efectul lor este întotdeauna nefericirea
frica şi o slãbiciune fãrã nume
şi asta nu ne face deloc bãnuitori.
Perfecţiunea unui astfel de scenariu
unei asemenea strategii, constã tocmai din faptul
cã nu bãnuim cã împãrtãşim cu toţii aceleaşi caracteristici
pânã când nu întâlnim pe cineva care nu le are;
şi în ultimii 1500 ani sau chiar 3000 ani
tocmai aceasta s-a petrecut.
Fiinţe care se elibereazã au existat
şi vor exista întotdeauna.
Multe dintre ele au urmãrit sã împãrtãşeascã
altor fiinţe umane ceea ce au descoperit;
totuşi, foarte adesea, mesajul a suferit o filtrare
care l-a alterat aşa de mult sau chiar l-a pervertit.
Şi cine a fost autorul?
Dacã efectele acţiunii SFIDÃTORULUI
în viaţa noastrã sunt frica, nefericirea şi suferinţa
practic toţi, conştient sau nu, vom fi de acord
cã aceste efecte nu sunt pozitive pentru noi
şi ar trebui modificate.
Însã, atunci de ce fiinţele umane le acceptã oricum
în ciuda faptului cã ele le poartã cãtre nefericire şi suferinţã?
De ce mesajul transmis în toate epocile
nu a fost ascultat niciodatã de cei mulţi
ci din contra, a fost mereu combãtut şi denigrat?
Pentru cã,de obicei, nu-şi amintesc
cã modelele de nefericire şi suferinţã care perpetueazã în viaţa lor
au fost trãite chiar de ei
printr-o condiţionare care începe chiar de când s-au nãscut
mai mult, nu au auzit de modele diferite
sau, dacã le întâlnesc, nu le cred.
Însã motivul cel mai important pentru care persistãm în nefericire,
capodopera acţiunii SFIDÃTORULUI,
constã în modul în care noi, fiinţele umane
interacţionãm cu Realitatea.
Fiinţele umane filtreazã toatã realitatea
prin câmpul lor mental şi emoţional
iar acest filtru le creazã o imagine interioarã a realitãţii
la care apoi se conformeazã, pentru a le confirma percepţiile.
Ce a fãcut, deci, SFIDÃTORUL?
A intervenit pentru a manipula în avantajul sãu
acea parte a minţii pe care am pus-o sã controleze acea activitate.
SFIDÃTORUL şi-a asumat controlul Minţii superficiale.
Nu este posibil sã schimbi pânã
unde Mintea superficialã ne guverneazã viaţa,
deoarece aceasta nu este expresia aceea ce suntem de fapt
ci "portavocea" SFIDÃTORULUI.
De aceea, dialogul interior este obsesiv orientat cãtre "castrarea" noastrã
14
în loc sã fie cãtre împlinirea noastrã.
De aceea, orice ajunge în câmpul nostru de conştiinţã
este filtrat inconştient de Mintea superficialã
este eliminat sau nehrãnit pânã la completa sa dispariţie
dacã are o cât de micã legãturã cu o Trezire interioarã.
De aceea, toate documentele, asemenea acestuia de faţã
cãrţile despre cãutarea interioarã,
întâlnirea cu o fiinţã conştientã,
vor fi ţinute întotdeauna cât mai la distanţã
cu dubii, critici şi indiferenţã din partea celor care nu sunt pregãtiţi.
Mintea superficialã va filtra realitatea lor
printr-un dialog interior condiţionat
iar oamenii vor dialoga cu ei înşişi
spunând cã sunt toate prostii,
fapte inexistente fãrã nici un fundament ştiinţific
zvonuri ridicole etc,
pânã ce-ţi vor da dreptate în dialogul lor interior.
Voladore sunt eficienţi şi organizaţi.
Pentru a ne menţine supuşi, slabi şi docili,
s-au implicat într-o operaţiune uimitoare.
Ne-au dat mintea lor.
Vezi, mintea unui Volador nu are rivali.
Când îşi propune ceva, nu poate decât sã fie în acord cu ea însãşi
şi sã creadã cã a fãcut ceva merituos.
Mintea unui Volador îţi va spune cã tot ce îţi spun eu
nu sunt decât prostii şi, de aceea,
ea va coincide cu afirmaţia sa, "sigur cã sunt prostii".
În felul acesta ne învinge. Carlos Castaneda
Astfel, realitatea nu va face altceva decât sã se conformeze credinţei lor,
pentru cã aceasta este una dintre legile uimitorului nostru univers.
Pe când intra lisus în Capernaum
s-a apropiat de el un sutaş care-L ruga şi-I zicea
"Doamne, robul meu zace în casã slãbãnog şi se chinuie cumplit".
lisus i-a spus: "Am sã vin şi sã-l tãmãduiesc".
"Doamne", a rãspuns sutaşul
"nu sunt vrednic sã intri sub acoperemântul meu;
ci zi numai un cuvânt şi robul meu va fi tãmãduit.
Cãci şi eu sunt om supt stãpânire; am supt mine ostaşi, şi zic unuia
"Du-te!" şi se duce; altuia: "Vino!" şi vine;
şi robului meu: "Fã cutare lucru!" şi-l face.
Când a auzit lisus aceste vorbe S-a mirat,
şi a zis celor ce veneau dupã El:
"Adevãrat vã spun cã nici în Israel n-am gãsit o credinţã aşa de mare. "
Apoi a zis sutaşului: "Du-te şi facã-ţi-se dupã credinţa ta".
Şi robul lui s-a tãmãduit chiar în ceasul acela. Matei 8, 5-13
Dar atunci, cum e posibil sã te transformi?
Cine nu înceteazã sau nu a încetat sã alimenteze şi doar una dintre
caracteristicile acestea şi este mai mult sau mai puţin conştient,
se elibereazã deja din încleştarea SFIDÃTORULUI.
Dar înainte de a continua, este momentul sã demascãm
una dintre armele cele mai puternice
de care dispune pentru a ne menţine sub controlul sãu.
Este momentul sã demascãm modul de filtrare a realitãţii
de care se foloseşte pentru a rãmâne la comandã.
Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
15
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã.
Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului
Adversarul are faţa acoperitã. A ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului
Ce este Realitatea?
Mulţi dintre noi, practic, aproape toţi,
am rãspunde cã realitatea este ceea ce putem vedea şi atinge,
experimenta, într-o manierã independentã de fiinţa umanã
care interacţioneazã cu ea.
Un scaun este un scaun pentru toţi
şi el existã independent de cine îl observã.
Acesta este modul în care fiinţa umanã concepe realitatea:
unicã, stabilã, împãrtãşitã de toţi în acelaşi fel,
externã ei, independentã de evaluãrile sale
neinfluenţabilã decât printr-o acţiune
care implicã o modificare concretã
deci, perceptibilã, a ordinii sau a organizãrii
elementelor din care este constituitã.
Ceea ce poate fi experimentat în orice moment
de oricine în acelaşi fel, prin intermediul celor 5 simţuri
este Realitatea.Tot restul nu existã.
Acesta este exact modul în care închisoarea iluzorie
a fiinţelor umane este construitã şi susţinutã
pânã când devine o carcerã aparent de nescãpat.
Nu intrãm în detalii vizavi de aceastã afirmaţie,
pentru cã ar trece dincolo de limitele prezentului documentar.
Vom vorbi, în schimb, de mecanismele de creare
a modelului de realitate împãrtãşit de majoritatea dintre noi.
Şi cum SFIDÃTORUL, printr-o capodoperã de strategie
se foloseşte de el în avantajul sãu.
Creierul nostru, dar, în general, tot corpul
este lovit constant de un flux de informaţii venind din exterior
indiferent ce înseamnã? acest "exterior".
Potrivit modelului nostru obişnuit de percepere a Realitãţii
model învãţat şi practicat de mulţi ani cu atâta insistenţã
încât l-am transformat într-un proces automat,
aceastã percepţie este filtratã şi elaboratã
în timp real de cele 5 simţuri,
într-o magnificã şi armonioasã simfonie,
iar rezultatul este recompus în creierul nostru şi
interpretat de Mintea superficialã
astfel încât sã construiascã imaginea Realitãţii
pe care noi o folosim pentru a interacţiona cu ea.
Inconvenientul este faptul cã nu Mintea superficialã ar trebui
sã facã aceastã interpretare, ci cea Profundã
având-o pe cea superficialã ca ajutor.
Deoarece unul din scopurile minţii profunde este chiar acesta:
interpretarea Realitãţii printr-un punct de vedere fluid
şi armonios cu energia care a lovit câmpul nostru de Conştiinţã.
Mintea superficialã este un dar minunat:
are scopul de a ajuta şi de a susţine Mintea Profundã,
fãcându-i, de exemplu, accesibile informaţii
legate de experienţele trecute cu scopul de a ne proteja
sau traducând intuiţii şi gânduri provenite
16
din planurile superioare ale conştiinţei în construcţii verbale
în planuri şi proiecte precise, chiar şi prin scris
calcule şi analize matematice,
care sunt instrumentele adecvate aflate la dispoziţia sa.
Concepte pe care le gãsim exprimate de exemplu
şi în învãţãturile din Cabala ebraicã.
Ce se petrece, în schimb?
Mintea superficialã se interpune şi îndeplineşte o sarcinã
care nu-i aparţine şi pe care nici nu o poate îndeplini
interpretarea percepţiei asupra Realitãţii.
Aşadar, cum este asamblatã Realitatea?
Prin Mintea superficialã, sigur,
dar mai ales prin instrumentul folosit în mod obişnuit
de Mintea superficialã atunci când nu se aflã la comandã:
dialogul interior condiţionat.
Îndatã ce dialogul interior condiţionat
cu o vitezã impresionantã,
interpreteazã Realitatea, o transformã dupã o schemã foarte simplã.
Dacã ceea ce asambleazã este o repetiţie a unei experienţe trecute
cautã o experienţã similarã în baza sa de date,
şi când o gãseşte, îi ataşeazã eticheta corespunzãtoare.
Un scaun. Ah, da, un scaun ca alte milioane de scune
pe care le-am mai vãzut.
Un bãrbat cu pãiãrie? Ah, da, un bãrbat rãu şi grosolan.
Dacã ceea ce asambleazã nu este o repetiţie a unei experienţe trecute,
cãile posibile sunt douã:
dacã este interpretatã ca o ameninţare puternicã
la stabilitatea structurilor interioare de interpretare
şi construire a ceea ce este cunoscut sau
dacã iese din limitele a ceea ce este considerat posibil,
este îndepãrtat, suspendat sau anulat.
Dacã nu este interpretat ca o ameninţare sau ca ceva imposibil,
este modificat pentru a se potrivi cu un model similar din trecut.
Partea cea mai dificilã pe calea strãbãtutã de un Rãzboinic
este sã înţeleagã cã Lumea este o senzaţie.
John Michael Abelar
Vã pricepeţi la culori?! Priviţi atunci figura urmãtoare…
Culorile din pãtratele "A" şi "B" sunt identice?
Nuu?!?! Priviţi din nou mai bine...
Un scaun nu e doar un scaun.
Orice scaun e un miracol, un dans molecular de luminã,
însã Mintea superficialã nu va putea niciodatã sã vadã aceasta,
pentru cã, pur şi simplu, nu e fãcutã pentru asta.
Un scaun devine doar un scaun atunci când Mintea superficialã
l-a interpretat şi l-a catalogat drept "scaun",
obiect cunoscut şi neameninţãtor
cel puţin pânã când cineva nu se hotãrãşte sã-i dea cu el în cap.
Dar cine a pus Mintea superficialã într-un rol care nu-i aparţinea.
Noi, bineînţeles, deoarece întotdeauna noi suntem cei care decidem.
Doar cã am decis într-o manierã forţatã
şi fãrã o evaluare justã şi conştientã.
Am luat aceastã decizie prin presiunea
la care suntem supuşi încã de la naştere.
Astfel este fãcutã interpretarea Realitãţii
de cãtre Mintea superficialã
17
prin intermediul dialogului interior
şi aici intrã în acţiune SFIDÃTORUL.
În general, dialogul interior este neîncetat activ
şi focalizat pe prostiile asociative care îl menţin în funcţiune,
ca pe un radio:trebuie sã-mi gãsesc mãtuşa din Nebraska;
ah, munţii din Nebraska; frumoasã mai e zãpada;
oricum, ar trebui sã organizez urmãtoarea sãptãmânã albã
deoarece e timpul; trebuie sã cumpãr schiuri noi;
ah, da, magazinul acela din centru...
şi tot aşa, din prostie în prostie, toatã existenţa noastrã.
Acest flux neinteligibil, fãcut din multe voci
care vorbesc una cu alta şi chiar se ceartã
este chiar unul dintre instrumentele principale de control
al conştiinţei noastre folosit de cãtre SFIDÃTOR.
Acest flux neinteligibil de cuvinte
interioare reprezintã vocea SFIDÃTORULUI.
Toatã mintea noastrã e o ceaţã pe care toltecii o numesc Mitote.
Mintea este un vis în care mii de oameni vorbesc în acelaşi timp
şi niciunul nu înţelege ceea ce spun ceilalţi.
Aceasta este condiţia minţii umane:
un mare mitote, în care e imposibil sã vezi cine suntem cu adevãrat.
In India, mitote se numeşte Maya, care înseamnã iluzie.
Este vorba de faptul cã personalitatea are conştiinţa propriei sale existenţe.
Tot ceea ce credeţi despre voi înşivã şi despre Lume,
toate conceptele şi programele pe care le aveţi în minte
alcãtuiesc Mitote.
Nu putem sã vedem ceea ce suntem cu adevãrat.
Nu reuşim sã vedem cã nu suntem liberi.Don Miguel Ruiz
Cu alte cuvinte, aceste multe voci care par sã aibã o viaţã proprie
şi care alterneazã pe tãrâmul interpretãrii noastre asupra Realitãţii
acest conglomerat de stimuli, voci, pulsiuni,
preferinţe, aversiuni, reprezintã SFIDÃTORUL
în aspectul sãu cel mai evident.
Un moment,şi o voce ne împinge într-o anumitã direcţie.
Dupã 5 secunde trecem la altã idee.
Dupã 10 secunde vedem un prieten şi suntem fericiţi.
Dupã 15 secunde abia aşteptãm sã ne despãrţim.
Interpretarea fãrã motiv a Realitãţii tãcute
doar pentru a urma capriciile unui vârtej de voci din cap
în loc sã ne centrãm din ce în ce mai mult
în nucleul interior care ne aparţine cu adevãrat
îngrijindu-l şi fãcându-l sã creascã din ce în ce în putere şi autoritate
continuãm sã rãtãcim de la o interpretare la alta,
crezând cã suntem fericiţi sau trişti sau liberi,
doar pentru cã o voce din capul nostru spune
când fericire, când, tristeţe, când libertate
şi noi o credem, ca nişte pãpuşi trase de fire invizibile.
Divide et Impera - Strategie având ca scop
obţinerea unei poziţii privilegiate
divizând şi fragmentând forţa de opoziţie
în aşa fel încât aceasta sã nu se poatã uni
contra unui obiectiv comun.
latã de ce putem spune cã SFIDÃTORUL
a luat controlul asupra Minţii Superficiale
şi o foloseşte în propriul sãu avantaj.
18
O suprasolicitã şi o împiedicã sã se linişteascã,
astfel încât sã-şi asigure controlul asupra fiinţei umane inconştiente
care este victima sa datoritã miilor de voci din care e alcãtuitã
Mintea superficialã nu este mai puternicã decât Mintea Profundã;
e ca şi cum a-i spune cã mâna dreaptã e mai puternicã decât stânga.
Pur şi simplu, noi folosim Mintea Superficialã într-un mod neadecvat
iar Mintea Profundã este, astfel, sufocatã de mecanismele zgomotoase
şi necontrolate ale unei Minţii Superficiale suprafolositã.
Totuşi, este bine sã clarificãm un lucru.
SFIDÃTORUL nu poate face nimic în faţa Conştiinţei.
El reuşeşte în intenţia sa de a pune stãpânire
pe Mintea Superficialã a unei fiinţe umane
deoarece aceasta nu ştie ce se petrece
şi, deci, nu-l poate împiedica.
In practicã, SFIDÃTORUL ia controlul asupra Minţii Superficiale
de obicei în primii ani ai existenţei sale
şi cu timpul fiinţa umanã respectivã ajunge rapid sã creadã
cã ea este ceea ce Mintea Superficialã îi spune sã fie
adicã, ea crede cã este SFIDÃTORUL.
Cum este posibil, aşadar, sã te eliberezi de ceva ce nu ştii cã ai?
Cum e posibil sã te eliberezi de ceva ce crezi cã eşti?
Mulţi oameni sunt astfel prizonierii propriei lor minţii
încât frumuseţea Naturii chiar nu existã pentru ei.
Ar putea spune: "Ce floare frumoasã!",
dar este vorba doar de o etichetã mentalã automatã.
Pentru cã nu sunt liniştiţi, nu sunt prezenţi,
nu vãd cu adevãrat floarea,
nu îi percep esenţa, sacralitatea,
tot aşa cum nu se cunosc pe ei înşişi,
nu-şi percep propria esenţã, propria sacralitate.Eckhart Tolle
Un scenariu care poate fi teribil de înşelãtor,
acela de a fi crezut ani de zile cã suntem ce nu suntem, de fapt;
aceastã conştientizare coincide adesea cu intrarea
în cea ce mulţi cercetãtori numesc Noaptea Sufletului.
Fulgere de groazã ne zguduie câmpul interior,
atunci când structurile pe care am ridicat realitatea,
şi pe care le credeam aşa de stabile, intangibile şi nemuritoare
se cutremurã ameninţãtor sub rafalele Adevãrului.
Totuşi, nu e nimic de care chiar sã ne temem.
Conştientizarea faptului cã instrumentul
cu care interpretãm în general realitatea,
adicã Mintea Superficialã, nu acţioneazã sub controlul nostru
conştient este folositoare, fãrã îndoialã, însã mai este şi un altul.
Existã un alt instrument, corelat cu acest mod de a interpreta Realitatea
pe care îl foloseşte SFIDÃTORUL pentru a-şi perpetua prezenţa în noi;
un instrument care este esenţial sã fie cunoscut
deoarece este şi instrumentul care, dezactivat
declanşeazã şi accelereazã scãderea influenţei SFIDÃTORULUI
ca forţã de contrapunere
şi transformarea lui într-o forã aliatã nouã.
Multe tradiţii spirituale ne aratã cã acesta
este instrumentul principal cu ajutorul cãruia Sfidãtorul
se hrãneşte cu energia noastrã, ca un Parazit.
şi dacã aceasta este modul principal prin care se hrãneşte
ce se va petrece dacã îl dezactivãm?
19
Vorbim despre un automatism foarte simplu
creat de corp in uniune cu mintea care îl conduce
cercul vicios şi autohrãnitor care se declanşeazã între dialogul interior şi
emoţii.
Când mintea se opune Vieţii, se ivesc gândurile.
Când ceva începe sã fie în conflict cu o pãrere a ego-ului,
se declanşeazã tumultul emoţiilor.Dan Millman
Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã.
Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului
Adversarul are faţa acoperitã. A ta.
Emoţiile sunt o componentã foarte importantã
a mecanismului de rãspuns al câmpului energetic uman
la stimulii şi la percepţiile pe care le primeşte
din mediul înconjurãtor.
O emoţie, dupã cum putem mãrturisi şi testa fiecare din noi
produce efecte imediate în corpul nostru fizic
şi ea este capabilã sã modifice aproape instantaneu
rãspunsul nostru comportamental
care se adapteazã rapid cãtre direcţia cea mai cunoscutã
şi experimentatã capabilã sã ne readucã în echilibru
întregul nostru sistem energetic.
Dar cum se naşte o emoţie?
O emoţie este în esenţã o modificare a echilibrului corporal
care se produce prin crearea şi eliberarea de hormoni
şi neurotransmiţãtori în diferitele sisteme de legãturã ale corpului nostru.
Aceastã modificare, aceastã stimulare,
este imediat depistatã de mecanismele noastre de percepţie
şi este apoi interpretatã ca un rãspuns
la o situaţie externã specificã
care a provocat în noi o astfel de reacţie.
emoţie = lat. EMOTIONEM de la EMOTUS
p. p de la EMOVERE a duce afarã, a muta, a scoate
şi de la: care adaugã forţã acţiunii
exprimate de cuvântul cu care e unitã,
şi MOVERE a agita, a mişca
De exemplu, percepţia unui tigru în libertate
a unui tigru la câţiva metri de noi
va provoca în noi eliberarea unui hormon binecunoscut de toţi:
adrenalina;aceastã eliberare va determina urmãtoarea interpretare
din partea mecanismului nostru de percepţie
care va asocia senzaţia respectivã
cu o schemã foarte precisã care se numeşte Fricã.
Frica este un mare vârtej.
Face ca frigul sã fie mai frig, întunericul mai întuneric.
Însã las-o sã se ridice şi va dispãrea.
Obi-Wan Kenobi
O emoţie nu este, deci, altceva decât o senzaţie în corp
pe care noi o percepem ca rãspuns
la un eveniment care a lovit Câmpul Conştiinţei noastre.
Modificarea echilibrului chimic din corpul nostru
produce instantaneu o senzaţie pe care noi o numim emoţie.Agitaţie.
Ce intervine pentru a da o semnificaţie,
pentru a interpreta emoţia pe care o simţim?
20
Evident, modelele care au fost inserate în mintea
cãreia i-am dat sarcina de a interpreta Realitatea
adicã, în marea majoritate a cazurilor, Mintea superficialã.
Dacã noi nu am da un nume la ceea ce simţim
emoţia ar rãmâne doar o senzaţie perceputã în corp
care ar apãrea, ar avea un vârf
şi apoi s-ar diminua pânã la completa dispariţie.
Sã fie frica cea care vã împiedicã sã faceţi o acţiune?
In aceastã situaţie trebuie sã recunoaşteţi frica,
sã o observaţi, sã-i acordaţi atenţie, sã fiţi cu totul prezenţi în faţa ei.
Fãcând astfel, veţi rupe legãtura dintre fricã şi gândul vostru.
Nu lãsaţi ca frica sã ţâşneascã din mintea voastrã.Eckhart Tolle
Elementul-cheie, simplu dar, în acelaşi timp, extrem de important
al acestui mecanism constã în faptul cã mecanismul
de creare a emoţiilor este bidirecţional.
Emoţiile pot fi create şi în absenţa unui stimul extern real
folosindu-ne de capacitatea noastrã imaginativã
şi atenţia asupra a ceva ce are rol de catalizator.
Dacã activãm o imagine interioarã cu rol de catalizator
şi o menţinem suficient de mult,
corpul fizic va fi cuprins de emoţia asociatã cu ea
ca şi cum chiar s-ar petrece ceea ce este în aceastã imagine.
Dacã ascultãm muzicã relaxantã
şi ne imaginãm cã suntem întinşi relaxaţi pe o pajişte,
corpul va începe sã producã hormoni şi neurotransmiţãtori
care sunt reacţie la acest scenariu
chiar dacã stãm pe un scaun incomod, într-un subsol.
Oricine înţelege şi ştie cu certitudine
cã acest mecanism funcţioneazã,
deoarece sigur l-a practicat nu o datã în viaţã
în cele mai diferite situaţii.
In acest comportament uman normal,automat, simplu
se aflã una dintre capodoperele tactice ale SFIDÃTORULUI
prin care el se perpetueazã pe el şi controlul lui asupra noastrã.
Într-un mod pe care, poate, deja începeţi sã-l intuiţi.
Aşa cum am vãzut, cea mai mare parte a oamenilor
foloseşte Mintea Superficialã ca element
de interpretare a percepţiilor sale,
într-o manierã înnãscutã, automatã şi inconştientã.
Mecanismul de control al generãrii şi controlului emoţiilor
este, deci, administrat de Mintea Superficialã
deoarece e a fost pusã în mod inconştient
la cârma interpretãrii percepţiilor.
Mintea Superficialã se aflã în general sub controlul SFIDÃTORULUI.
Adicã e focalizatã pe scheme de gândire foarte precise
aşa cum am vãzut deja.
Aceste scheme de gândire produc în mod invariabil emoţii.
Emoţii care satureazã Pãmântul
şi locuitorii sãi de mii de ani;
emoţii care au ca singur scop perpetuarea prezenţei SFIDÃTORULUI
în interiorul câmpului Conştiinţei noastre;
emoţii care se bazeazã pe presupuneri ireale
care nu au nici o legãturã cu bunãstarea noastrã
şi cu ceea ce suntem cu adevãrat;
emoţii care sunt toate corelate
21
cu o singurã emoţie fundamentalã: Frica.
Neliniştea ta nu e altceva decât neliniştea Volador-ului
mereu temãtor cã stratagema sa va fi descoperitã
şi îi va fi refuzatã hrãnirea.
Prin mintea care, de fapt, e a lor,
Voladores se strecoarã în viaţa oamenilor
dupã cum le convine,
garantându-şi un anumit nivel de siguranţã
care le va domoli frica. Carlos Castaneda
În ce mod produce Mintea Superficialã
aceste emoţii care sunt combustibil pentru SFIDÃTOR?
Generând prin dialogul interior condiţionat
scheme de gândire care se încarcã progresiv
cu emoţii prin acest continuu dialog interior.
Aceasta este arma principalã de control şi de atac
a SFIDÃTORULUI pentru Câmpul uman al Conştiinţei.
Este poate singura sa posibilitate de a ne amãgi
sã creãm ceva avantajos exclusiv pentru el:
ne adoarme prin supraalimentare
şi folosirea condiţionatã a Minţii Superficiale
pentru a accede la Câmpul Conştiinţei noastre
a-l manipula în interesul sãu,
fãcându-ne sã credem cã noi suntem el.
Prinsã inconştient în tot acest mecanism,
o fiinţã umanã nu face altceva decât sã perpetueze scheme de
comportament
dobândite care nu au nicio legãturã cu
cea ce este ea cu adevãrat.
Hrãnind scheme de gândire ireale
şi fãrã nicio legãturã cu adevãrata sa esenţã
ea dã naştere la emoţii care, în loc sã o susţinã
şi sã o facã fericitã, îl hrãnesc şi îl susţin
exclusiv pe SFIDÃTOR
şi o sug de energie şi forţã vitalã, constructivã şi pozitivã.
Urmãrind Mintea Superficialã,
alcãtuitã din mii de voci care nu sunt ale sale
acţioneazã în lume trãind o viaţã care nu este a sa
comportându-se aşa cum nu este în realitate,
fiind la cheremul SFIDÃTORULUI,
fãrã sã aibã nici cea mai micã bãnuialã.
De exemplu, atunci când aveţi o stare proastã şi începeţi
sã vã identificaţi cu o schemã mentalã negativã
şi sã vã gândiţi la cât de groaznicã e viaţa voastrã,
gândul vostru s-a aliniat la Corpul de Suferinţã
iar voi aţi devenit inconştienţi şi vulnerabili la atacul lui.
Inconştienţi, adicã identificaţi cu o schemã mentalã sau emoţionalã,
cu o totalã absenţã a Observatorului Tãcut.Eckhart Tolle
Declanşarea şi autoîntãrirea inconştientã
a cercului vicios dialog interior-emoţie
este, prin urmare, arma principalã la dispoziţia SFIDÃTORULUI
în acţiunea sa de slãbire a Câmpului nostru de Conştiinţã.
Sã vedem mai în detaliu acest proces,
pentru a putea deveni din ce în ce mai conştienţi
de cât de abil suntem manipulaţi.
Un proces pe care îl vom numi
22
Spirala de Slãbire a Puterii.
Un Rãzboinic are controlul.
Nu asupra altor oameni, ci asupra propriilor sale emoţii.
El nu le reprimã, ci le exprimã,
Fãrã fricã, însã doar la momentul potrivit.Don Miguel Ruiz
Totul începe de la un gând
care apare în Câmpul Conştiinţei noastre.
La început, acest gând este în esenţã o imagine
o luminã vie, care nu e însoţitã de nici un cuvânt
deoarece se naşte acolo unde cuvintele nu au nicio importanţã
Este un gând/imagine având o putere enormã
deoarece este declanşatorul unei creaţii,
un gând care denotã o realitate posibilã
pe care am putea alege sã o manifestãm sau nu
dacã am ştii cã e posibil.
Ceea ce facem, în schimb, fructul unei cunoaşteri
superficiale sau inexistente a fenomenului
este sã aderãm instantaneu ca nişte automate condiţionate.
Pânã când nu intervenim sã facem luminã cu Conştiinţa noastrã
generarea acestor foarte puternice gânduri/imagine
este involuntarã, inconştientã şi focalizatã
pe repetiţia şi înrãdãcinarea experienţelor
faţã de care se genereazã sau s-a activat deja
un puternic ataşament emoţional.
Aceste experienţe vor deveni obiceiuri,
obiceiurile vor deveni apoi toxicodependenţe emoţionale
adicã suportul primar al SFIDÃTORULUI
şi unul din elementele esenţiale responsabile
de slãbirea noastrã energeticã şi vitalã.
Aşadar, cã pânã când nu intervenim sã facem luminã cu conştiinţa noastrã,
aproape tot ceea ce numim acţiuni şi creaţii libere
se aflã sub controlul SFIDÃTORULUI.
Un pas obişnuit şi dorinţa poate fi realã.
Încã un pas neglijent şi realul poate deveni obicei
Încã un pas din inerţie şi obiceiul poate fi fluviul de noroi
Vârful piciorului fãrã memorie şi fluviul cade în Abis.
Descoperirea unei toxicodependenţe emoţionale
având rãdãcinile într-un obicei este simplã:
dacã se observã cã opune rezistenţã la satisfacerea sa
sau la apariţia posibilitãţii de a nu fi satisfãcutã de o altã persoanã
reacţia este întotdeauna aceeaşi:
tensiune, nervozitate, neînţelegere necontrolatã
ajungând pânã la ieşiri pline de furie.
Aceasta aratã cã existã un puternic ataşament emoţional
legat de satisfacerea unui obicei
şi, deci, cã obiceiul respectiv se aflã sub controlul SFIDÃTORULUI.
În realitate, aproape toate obiceiurile noastre
genereazã ataşamente emoţionale corelate cu satisfacerea lor;
putem spune, deci, cã majoritatea obiceiurilor noastre
se aflã sub controlul SFIDÃTORULUI.
Mulţi oameni se folosesc de alcool, droguri,
sex, mâncare, muncã, TV, şi chiar fac tot felul de achiziţii
pe post de anestezice într-o tentativã inconştientã
de a-şi elimina nemulţumirile de fond.
Când se petrece asta, o activitate care ar putea fi foarte plãcutã
23
dacã este realizatã cu moderaţie
face sã treacã o situaţie obsesivã sau de dependenţã
şi ceea ce rezultã de aici este o uşurare de foarte scurtã duratã a
simptomelor.Eckhart Tolle
Întreruperea obiceiurilor este un mod de a învãţa
noi modalitãţi de a percepe lumea şi oferã un indiciu
conţinând incredibile posibilitãţi de acţiune.John Michael Abelar
Dupã ce SFIDÃTORUL a generat în noi un gând/imagine
care sã creeze o realitate favorabilã lui
se declanşeazã Spirala de slãbire a puterii
Mintea superficialã intercepteazã acest gând
si acţioneazã pentru a-l manifesta
prin intermediul dialogului interior condiţionat
care îl va justifica, îl va încuraja, îl va susţine
va pune în el întreaga sa forţã de focalizare;
adicã, se va fixa pe acest gând,
un comportament foarte simplu de descoperit în noi înşine
dar şi la alţii care, aşa cum spunem de obicei"au o fixaţie pe ceva".
Focalizarea Minţii superficiale aşa cum am vãzut
poate produce un fenomen de o foarte mare importanţã
generarea de emoţii corespondente acestei focalizãri.
Astfel, o focalizare continuã a Minţii Superficiale
pe un gând/imagine declanşatoare,
va determina, mai devreme sau mai târziu, generarea de emoţii
care, la rândul lor, vor alimenta din nou,
cu o nouã încãrcãturã energeticã, focalizarea
Minţii Superficiale pe acest gând/imagine,
ca şi cum aceste emoţii ar fi confirmarea
şi combustibilul ulterior al acestei focalizãri.
In acest fel, Spirala de slãbire a puterii
va încãrca gândul/imagine cu atâta energie emoţionalã
încât va impune efectiv tuturor oamenilor care o experimenteazã
acţiunea sau acţiunile care duc la manifestarea sa.
Cercul se închide.Gândul/imagine este manifestat.
Acesta este modul simplu, linear,
prin care SFIDÃTORUL ne manipuleazã ca pe nişte pãpuşi.
Acesta este modul prin care ne distrugem,
mai mult sau mai puţin conştient, existenţa
Însã, atenţie! Acesta este şi modul simplu
linear, prin care putem construi o viaţã minunatã.
Unica diferenţã constã în alegerea
gândurilor/imagini declanşatoare.
Ori le alegem noi,ori le inoculeazã SFIDÃTORUL.
Procesul care trebuie urmat este acelaşi:
totuşi, în cazul în care gândurile/ imagine declanşatoare
sunt viziunile noastre libere şi conştiente.
Spirala slãbirii puterii devine Spirala Puterii.
Este nevoie de curaj, de mult curaj,
pentru a începe în mod deliberat
eliminarea credinţelor care ne fac sã suferim.
Poate nu credeţi cã aveţi puterea
sã vã creaţi propria realitate,însã, dacã acceptaţi ideea
puteţi cu adevãrat crea o realitate
diferitã de cea care vã face sã suferiţi.Don Miguel Ruiz
Pentru a face şi mai clar acest proces,iatã un exemplu de cum funcţioneazã
24
el într-o situaţie de viaţã concretã prin care, din pãcate, mulţi dintre noi
trecem zilnic.
Este o situaţie exemplificativã,
ca atâtea altele pe care le-am putea gãsi
în viaţa noastrã omeneascã.
O situaţie care ne aratã, uneori cu brutalitate,
un principiu abstract care prinde viaţã:
Orice activitate umanã
încãrcatã cu energie emoţionalã de ataşament
faţã de realizarea ei este ghidatã de SFIDÃTOR
strict pentru avantajul sãu.
Situaţia de viaţã pe care o vom examina
se referã la consumul excesiv de bãuturi alcoolice.
latã-ne prinşi de activitãţile noastre zilnice,
relativ liniştiţi fãrã alte preocupãri.
Pe neaşteptate, fãrã nicio atenţionare sau motiv
un gând/imagine apare
în Câmpul Conştiinţei noastre.
Un gând/imagine corelat
cu consumul unei bãuturi alcoolice.
Mintea Superficialã se declanşeazã
şi prinde acest gând.
Dialogul nostru interior condiţionat, lipsit de control
cãruia îi acordãm toatã încrederea
ca şi cum noi am fi acele voci
începe sã repete fraze precum:
"Parc-aş bea un pãhãrel"
"Da, chiar merit un pãhãrel",
"Chiar am nevoie de un pãhãrel",
consimţind împreunã cu ea cã într-adevãr
aşa este cum tot repetã ea.
Acest dialog interior condiţionat genereazã rapid o emoţie, un fel de
anticipare a bãutului unui pãhãrel şi cum ne vom simţi bine când îl vom bea
dar şi dupã aceea.
Strict d. p.d. v. al percepţiei aceastã emoţie nu este altceva decât o senzaţie
difuzatã
în corpul nostru, ca o mâncãrime, un curent dar când Mintea Superficialã o
intercepteazã,
o transformã pentru folosul şi consumul SFIDÃTORULUI
in energie emoţionalã, adicã într-o senzaţie cãreia i-a fost atribuitã o etichetã
care nu face altceva decât sã alimenteze ulterior dialogul nostru interior
referitor la "presupusa" noastrã necesitate de a bea ceva.
La un anumit punct, aceasta va fi încãrcãtura emoţionalã
care se va agãţa de gândul/imagine de a bea alcool
cã nu ne vom putea abţine sã turnãm şi sã bem un pãhãrel,
liniştind acest curent emoţional
şi simţindu-ne la început mai bine, aparent mai liniştiţi.
Însã nu va trece mult timp, şi de obicei va trece puţin
înainte ca aceastã stare de linişte sã fie din nou alteratã de o necesitate
emoţionalã generatã
de un gând/imagine inconştient de acelaşi tip şi aşa mai departe, pentru zile,
luni,
ani de disipare energeticã în van.
Atunci facem eforturi sã obţinem bunuri, bani, succes, putere, recunoaştere
sau
25
o relaţie afectivã specialã
În special pentru a ne simţi mai bine cu noi înşine
a ne simţi mai împliniţi.şi descoperim cã golul este tot acolo şi cã e fãrã fund.
Atunci chiar cã avem probleme,deoarece nu ne mai putem iluziona.
Bine, se poate totuşi asta, dar totul devine mai dificil...Eckhart Tolle
Toxicodependenţele emoţionale ca aceasta,
şi sunt multe la numãr şi nu e nevoie sã le prezentãm aici
pot deveni mult mai greu de depãşit,
deoarece cantitatea emoţionalã implicatã în ele
înceţoşeazã profund conştiinţa celui care este victimã
mai ales în momentele în care sunt declanşate.
Mai mult, satisfacerea repetatã în timp
a acestor toxicodependenţe emoţionale
va altera în mod inevitabil şi echilibrul corpului fizic
care va dezvolta din ce în ce mai mulţi receptori
ai substanţelor pe care le primeşte în circuit ul sãu
în detrimentul altora, pe care le primeşte mai puţin
sau deloc,şi pe care ar trebui sã le primeascã
aproape zilnic pentru vitalitatea şi bunãstarea sa.
Astfel, toxicodependenţa emoţionalã devine şi fizicã.
şi în acel punct fiind, chiar ne-ar fi greu sã ne eliberãm.
În momentele de linişte, va pãrea cã putem
sã-i facem faţã fãrã probleme
va pãrea o fantasmã iluzorie şi evanescentã.
Când se declanşeazã, devine un demon,
care ne solicitã întreaga atenţie şi energie.
Apoi ne lasã epuizaţi, goliţi,
doar pentru a se întoarce dupã un timp
pentru a ne cere din nou tributul de energie.
Un demon. În serviciul SFIDÃTORULUI.
Nici eu, nici tu nu putem face nimic,
dacã nu ne exercitãm autodisciplina
pânã când nu devenim de neatins.John Michael Abelar
Ar trebui atunci sã ne lipsim de tot
pentru a nu cãdea în capcana SFIDÃTORULUI?
Nimic mai prostesc.Lumea este minunatã, şi plinã de experienţe care meritã
trãite.
Ceea ce ar trebui sã facem este sã încetãm sã mai creãm ataşament
emoţional faţã de realizarea acţiunilor noastre,indiferent care ar fi acestea.
Lipsite de ataşament emoţional la realizarea lor
acţiunile nu mai genereazã dependenţe
iar SFIDÃTORUL îşi va vedea tãiatã principala
dacã nu unica sursã de susţinere energeticã
pe care o foloseşte pentru a se perpetua pe sine însuţi
în defavoarea noastrã, ca un parazit.
Când o acţiune este lipsitã de ataşament emoţional la realizarea ei
experienţa este transcensã.
Nu mai este important când, cum şi de ce se face.
Pot trece ani înainte de a o experimenta din nou sau doar minute.
Nu se mai simte nici o lipsã, nicio nevoie de a reveni la ea.
Dacã existã posibilitatea, ea este experimentatã.
Dacã nu existã posibilitatea,
pur şi simplu nu existã posibilitatea.
Nu mai existã dorinţa de a o realiza;
nu mai existã nici obsesia şi nici suferinţa în cazul lipsei ei.
26
Totuşi, exact în acest punct
avem parte de cea mai mare bucurie a experienţei în sine.
Doar în acest punct am putea stabili cu luciditate
dacã experienţa chiar ne foloseşte sau nu.
Lipsiţi de "echipamentul" emoţional care avea drept singur scop sã-l
hrãneascã pe Sfidãtor
şi sã ne slãbeascã pe noi,vom gusta din plin experienţa ori de câte ori vom
trece prin ea
tocmai pentru cã vom aprecia impermanenţa sa calitatea sa, adevãratul sãu
aport energetic cu ochi senini şi lucizi.
Starea interioarã ce îşi are sursa în transcenderea unei experienţe
este unul dintre pilonii integritãţii noastre multe tradiţii spirituale numesc
aceastã stare Detaşare.
Detaşarea este echilibrul subtil şi conştient între a nu nega nimic şi a nu
abandona nimic.
Modalitãţile cu care SFIDÃTORUL intervine în câmpul conştiinţei umane
sunt: ataşamentul şi ocultarea.
Ataşamentul este faza activã a SFIDÃTORULUI
este momentul în care intervine dând naştere demonilor noştri interiori care
ne ţin înlãnţuiţi.
Aceasta este etapa pe care o utilizeazã pentru a avea susţinerea iniţialã
şi pentru a se alimenta, dupã cum spune tradiţia toltecã.
Modul cel mai eficient şi probabil singurul disponibil,
dar care îi conferã o eficienţã foarte mare,
este utilizarea spiralei de diminuare a forţei interioare.
Realizatã pânã în punctul în care se poate genera o cantitate foarte mare
de energie emoţionalã de ataşament faţã de imaginea gând nãscutã.
Energia emoţionalã manifestatã ca o necesitate aproape incontrolabilã de
ceva
adicã, dependenţa toxicã.
O emoţie reprezintã de obicei o schemã de gândire amplificatã
şi încãrcatã cu energie.
Doriţi sã aveţi un supercontrol asupra voastrã iar de obicei aceasta vã
reuşeşte
transformându-vã în relee pentru o emoţie prin identificarea cu aceasta
datoritã lipsei de cunoaştere a adevãratei esenţe divine.Eckhart Tolle
Ajunge sã aruncaţi o simplã privire în jurul vostru
pentru a deveni conştienţi cã fiecare fiinţã umanã de lângã voi
este manipulatã de una sau mai multe dependenţe toxice emoţionale
de care nu poate sau nu reuşeşte sã se detaşeze.
O manipulare care de la origine s-a a dezvoltat mereu
prin intermediul aceleiaşi strategii, prin spirala de scãdere a forţei vitale.
Mai întâi priviţi în voi înşivã.
Probabil cã aceastã primã privire va fi mai puţin grãbitã
decât cea pe care o aruncaţi pentru a vedea paiul din ochiul celuilalt.
Dar poate gãsiţi ceva care sã semene foarte mult cu acesta,
bârna din ochiul vostru, dependenţa toxicã emoţionalã.
Nu judeca pentru a nu fi judecaţi; deoarece cu judecata cu care judecaţi
veţi fi judecaţi iar cu mãsura cu care mãsuraţi, vei fi mãsuraţi.
De ce sã vezi doar paiul din ochiul fratelui tãu, atâta timp cât tu nu eşti
conştient cã ai o bârnã în ochiul tãu?
Scoate întâi bârna din ochiul tãu şi apoi vei vedea mai bine
şi vei putea extrage mai uşor paiul din ochiul fratelui tãu. lisus
Ocultarea este faza pasivã a SFIDÃTORULUI prin care se retrage
momentan pentru a folosi avantajul dobândit în mod inconştient
27
asupra noastrã, într-o stare energeticã joasã sau dezechilibratã
de a nu putea înfrunta cu energie şi conştienţã
un atac continuu.Cum reuşeşte toate acestea?
Prin intermediul alimentãrii cu energie a minţii superficiale
plinã de gânduri inutile şi fãrã un consens real
care produc emoţii şi stãri sufleteşti încãrcate cu energie joasã
ca de exemplu: furia, gelozia, invidia,
ranchiuna, îngrijorarea şi alte gânduri similare.
Acestea sunt manifestãri gradate ale aceleiaşi emoţii.
FRICA Frica reprezintã de fapt, frica SFIDÃTORULUI de a fi descoperit.
Gânduri care se manifestã în mod automat, constant, contradictoriu
care ne înlãnţuie într-un mod foarte simplu.
Toate sunt gândite cu pronumele EU în faţã.EU gândesc...EU simt...
Pentru MINE ceea ce mi-a fãcut este rãu.
Ai vãzut ce MI-a fãcutã etc. etc.Dar cine este acest EU?
Câţi de EU aveţi în capul vostru?
Este posibil ca acest EU sã doreascã un lucru, iar dupã cinci minute altul.
Câteodatã chiar contrar primului.
Nu este posibil sã dãm un rãspuns la aceste întrebãri fãrã a fi conştienţi.
Dar odatã ce avem rãspunsul la aceste întrebãri
putem observa baletul minţii superficiale care pare a fi incontrolabilã.
Aceasta înseamnã a tãia din energia furnizatã SFIDÃTORULUI.
Mintea superficialã este alimentatã de bârfe, de discuţii inutile
muzicã şi mult zgomot pentru a ne împiedica sã fim conştienţi şi raţionali.
Ce se petrece la sfârşitul vieţii noastre?
ÎI lãsãm pe SFIDÃTOR sã îşi continue opera sa de sugestie şi control
asupra câmpului conştiinţei umane?
Nu ne urmãm inspiraţiile cele care ne fac sã simţim adevãrata fericire a
vieţii.
Inspiraţiile planurilor superioare de conştiinţã produc emoţii pozitive
adicã energii înalte care sunt total indigeste SFIDÃTORULUI.
Orice lucru la care poţi visa, începe-I.
Curajul aduce cu sine geniu, magie şi forţã. Începe imediat.
Johann Wolfang Goethe
Când nu ne urmãm inspiraţiile, opunem rezistenţã transformãrilor.
Pentru cã orice transformare reprezintã pentru SFIDÃTOR
riscul de a fi descoperit.
SFIDÃTORUL va crea noi gânduri de rezistenţã
care vor genera emoţii de rezistenţã,
astfel SFIDÃTORUL va face tot posibilul sã împiedice acceptarea seninã
a transformãrii, iar în acest mod îI susţinem pe SFIDÃTOR cu energie joasã
creatã de energia inutilã de a opune rezistenţã în faţa inevitabilului.
Este necesar sã acceptaţi mereu momentul prezent.
Ce poate fi inutil, cel mai inutil, decât a opune rezistenţã interioarã
în faţa a ceva ce existã deja?Eckhart Tolle
De obicei ne luptãm cu ceva ce este în afara noastrã
combãtându-I ca pe ceva care pare a fi cauza nefericirii noastre
pentru cã atribuim responsabilitatea emoţiilor negative
din fiinţa noastrã evenimentelor exterioare sau altor persoane.
Ajunge o simplã privire conştientã pentru a deveni conştienţi
cã tot ceea ce existã în viaţa noastrã a fost generat şi menţinut în noi
de noi înşine iar pentru aceasta singurii responsabili suntem noi.
A- i acuza pe alţii de propria nefericire este semnul unei nevoi de educaţie.
A ne acuza pe noi înşine aratã cã am început propria educaţie.
A nu ne acuza nici pe noi înşine nici pe alţii
28
aratã cã ne-am desãvârşit educaţia.Epictet
Fiind îngrijoraţi sã nu pierdem ceea ce avem
începem sã ne apãrãm în loc sã ne detaşãm.
Dar cui aparţine aceastã teamã de a nu pierde ceva?
Clar. SFIDÃTORULUI.
Suntem minunaţi aşa cum suntem de fapt. Doar noi.
Nu putem pierde nimic, nu depindem de nimic
deoarece noi suntem totul.
Dar este necesar sã fim conştienţi pentru a descoperi aceasta.
O conştiinţã cãreia SFIDÃTORUL nu poate sã-i permitã sã se expansioneze
din diferite motive proprii lui sau superioare.
O conştiinţã pe care SFIDÃTORUL ştie foarte bine cã nu o poate înfrunta
pentru cã nu se simte în stare.
deoarece procesul de expansiune a conştiinţei
este de neoprit şi fãrã sfârşit.
Tu poţi pierde orice în afarã de EU SUNT.
Nu avem echilibrul necesar pentru a ne trata pe noi înşine.
Rãmânem ataşaţi atitudinilor, emoţiilor şi situaţiilor care ne blocheazã
în loc sã ne eliberãm.
Orice îşi aparţine lui însuşi poate identifica cu uşurinţã aceste ataşamente
faţã de persoane, locuri, lucruri, perioade temporale şi evenimente.
Oricare dintre ataşamentele anterioare creeazã obişnuinţe.
Obişnuinţele sunt acţiuni care controleazã o fiinţã umanã
în loc sã realizeze contrariul.
Faceţi prea mult sex, mâncaţi prea mult, fumaţi prea mult,
beţi prea mult alcool, jucaţi prea multe jocuri absurde
pentru a putea avea liniştea necesarã de a medita şi a contempla.
Pentru a medita şi a crea.Ramtha
Trãim în mintea noastrã, printre creaţiile sale iluzorii
în loc de a trãi în realitate şi în prezent.
Unde se aflã esenţa fiinţei noastre în acest moment?
În majoritatea cazurilor, în conjuncturile şi presupunerile minţii superficiale
de aceea nu mai putem judeca.
Adicã, ne confruntãm cu un aspect al supraalimentãrii minţii superficiale
acordând favoruri SFIDÃTORULUI.
Nu vã încredeţi în mintea voastrã.
Nu credeţi în toate minciunile pe care vi le povestiţi.
Nu credeţi în ceea ce vã spuneţi atunci când afirmaţi cã nu sunteţi perfecţi.
Nu credeţi în limitãrile voastre.
Nu credeţi în toate acestea pentru cã nu sunt adevãrate.Don Miguel Ruiz
Proiectãm în exterior situaţiile noastre de viaţã, conjuncturile exterioare
dar în realitate toate acestea nu sunt decât proiecţii externe ale
SFIDÃTORULUI
iar în acţiuni ne conformãm acestora ca şi cum acestea ar fi fost adevãrate.
Probabil nu aceasta este viaţa noastrã.Nu e adevãrat cã în loc sã cerem plini
de umilinţã
şi ascultare, în loc sã ascultãm în linişte, conştienţã şi acceptare
punem întrebãri şi dãm rãspunsuri iar apoi credem cã aceste rãspunsuri sunt
reale.
Câte lucruri am distrus în viaţa noastrã în acest mod
ţinând cont cã toate acestea se gãseau doar în mintea noastrã superficialã?
Câte lucruri am distrus în viaţa noastrã
crezând într-o minte manipulatã de SFIDÃTOR?
Toatã tristeţea şi toate dramele vieţii voastre se bazeazã pe presupuneri
şi pe obişnuinţa de a lua în mod personal lucrurile.Don Miguel Ruiz
29
Ne separãm foarte mult de celelalte fiinţe umane şi de viaţã în totalitatea sa
din frica de a nu suferi şi a pierde ceea ce avem,de a nu ne putea apãra.
Astfel creãm, ne regãsim şi credem cã facem parte
din grupuri constituite de noi împotriva celorlalţi
construite pentru a apãra ceva ireal de altceva la fel de ireal.
Ceva la fel ca moartea care este ca o ceaţã care acoperã copacii toamna.
Nu existã NOI împotriva celorlalţi.
Ei nu sunt fiinţe umane care sã trãiascã în aceeaşi iluzie.
Ei se manifestã sub o altã formã.
Şi chiar dacã ar fi aşa, ce diferenţã este între noi şi ceilalţi?
Cele mai obişnuite identificãri ale egoului sunt cele ce privesc bunurile,
activitatea prestatã, condiţia socialã, cunoaşterea şi educaţia,
aspectul fizic, abilitãţile speciale, raporturile afective, poveştile personale
şi familiale, sistemele de credinţe, identificãrile politice, naţionaliste,
rasiale, religioase şi colective de orice alt gen.
Voi nu sunteţi nimic din toate acestea. Eckhart Tolle
Aceasta este ceea ce SFIDÃTORUL creeazã în viaţa noastrã dacã i se
permite.
Problemele familiale, cât suntem de implicaţi în ele?
Cât sunt de implicate în aceste lucruri persoanele din jurul nostru?
La final, ceea ce SFIDÃTORUL creeazã în viaţa noastrã
dacã îi permitem, poate fi rezumat într-un singur cuvânt:SUFERINţA
PARTEA II RECUCERIREA
În momentul în care ai devenit conştient cã eşti în închisoare,
atunci şi doar atunci, ca fiinţã umanã, îţi poţi proiecta evadarea.Dan Millman
Modul de a opera al SFIDÃTORUL în existenţa noastrã este acum
clare precum dar la fel de clare sunt scopurile care se prefigureazã.
Într-adevãr, acesta este primul pas, un pas important,
foarte important, deoarece la început trebuie sã ne recucerim
spaţiile noastre interioare dar e un pas condus încã de intelect
adicã, este un pas care nu este însoţit de o înţelegere profundã
care sã conducã la totalitate.
În starea actualã putem fi sau nu putem fi în acord interior intelectual
cu ceea ce am vãzut şi am simţit pânã aici.
Sau putem exista într-un curent emoţional care ne poate scoate
şi care ne poate face sã vibrãm armonios la unison cu acest mesaj.
Dar atât într-un caz cât şi în celãlalt, încã nu existã nici o diferenţã
Şi poate de aceea i-am dat numele de SFIDÃTORUL deoarece el continuã în
mod inexorabil sã opereze pânã când noi nu intrãm cu adevãrat în
acţiune.Deoarece unica diferenţã este conferitã de acţiune.Un înţelept
trãieşte acţionând, nu gândind sã acţioneze,nici gândind la ceea ce va gândi
când va încheia sã acţioneze.John Michael Abelar
Ce înseamnã sã începi sã acţionezi?Înseamnã sã credem profund în noi, în
necesitatea şi dorinţa de a ne elibera de lumea mentalã şi temporalã creatã
de provocatoarea lume de consum.
Înseamnã a fi saturaţi de a ne mai produce suferinţã nouã înşine şi în
consecinţã lumii înconjurãtoare.Înseamnã sã recunoaştem cã suntem
învãluiţi de curente emoţionale diferite
şi de gânduri necontrolate care ne împing de colo-colo
ca pe nişte pãpuşi mecanice.Fãrã toate aceste premise nu vom începe sã
acţionãm
şi dacã nu intrãm în acţiune, vom rãmâne în mâinile SFIDÃTORULUI.
Nu este abatere de la aceastã regulã.
Tot ceea ce este necesar este o alegere, o decizie simplã:
tot ceea ce se va petrece nu va mai crea în mine nici o durere.
30
Chiar dacã este o decizie foarte simplã, este una foarte radicalã.
Nu faceţi aceastã alegere dacã nu sunteţi cu adevãrat sãtui de suferinţã,
dacã nu aţi suferit destul.Eckhart Tolle
În momentele în care ne decidem sã acţionãm, este bine sã ştim
modul în care trebuie sã acţionãm pentru a ne recuceri pe noi înşine.
Este chiar aici locul în care, concentrându-ne atenţia,
descoperim cã toate tradiţiile spirituale se concentreazã
asupra modului de a gãsi Adevãrul.
Toate, fãrã nici o excepţie, oferã indicaţii ce diferã ca formã
dar identice ca esenţã,pentru a ajuta o fiinţã umanã sã se recucereascã pe
sine însãşi.
Aceasta este una dintre cele mai mari minuni ale universului nostru.
Modalitãţi multiple, infinite, îndreptate spre o singurã direcţie.
Noi avem dreptul de a alege nu de a selecta moduri infinite.
O singurã direcţie.Adevãrata provocare pentru o fiinţã umanã începe doar în
momentul
în care Zburãtorul îi pãrãseşte mintea.
Restul este doar pregãtire.Carlos Castaneda
Încercând sã descoperim matricea abstractã a modului
de crearea a unei acţiuni într-o fiinţã umanã,
starea sufleteascã în care sã poatã acţiona
pentru aceastã recucerire, putem izola o zonã a parcursului
acestui drum care sã conducã la înţelegere, apoi la conştienţã,
apoi la eliberare.
Un parcurs care necesitã suficientã energie personalã
pentru a redeveni noi înşine, adicã, sã parcurgem acest drum învãţând.
Un parcurs care ne învaţã sã vedem şi sã acţionãm pentru noi înşine
urmând comuniunea noastrã cu curenţii infinitului
care nu poate fi niciodatã pierdutã ci doar confundatã.
Nu este vorba despre un parcurs alcãtuit din etape succesive
care conduc într-un loc anume.
Putem spune cã este vorba despre un drum paralel
în care fiecare element este urmat şi alimentat de cãtre celelalte.
Scopul este cel de a aduna şi de a elibera o cantitate de energie
din care sã se nascã starea de conştienţã
Aceasta înseamnã sã reducem la minim pierderile produse
de SFIDÃTOR.
Starea de conştienţã înseamnã atenţie.Atenţia înseamnã energie.
Acest drum, acest itinerariu, aceastã cale se bazeazã în mod evident
pe observarea modului de acţiune a SFIDÃTORULUI în viaţa cotidianã
şi pe modalitatea optimã de a acţiona care sã limiteze la minim,
pânã la întrerupere pierderea energeticã corespunzãtoare.
De asemenea, este bine sã fim de la început foarte clari.
În afara unor cazuri excepţionale foarte rare,
drumul care conduce la eliberare nu este deloc uşor.
Eliberarea nu este imediatã.Acest drum nu este scurt.Nu este simplu.
Scurte intervale de conexiune cu lumile spirituale superioare
nu sunt indicatori ai unei transformãri radicale
ci doar a unei ocultãri a SFIDÃTORULUI într-un moment în care energia
noastrã
se eleveazã printr-o oarecare modalitate.
Adevãrata transformare înseamnã a ajunge sã vezi adevãrata Realitate.
Şi, odatã ce ai vãzut, poţi sã te decizi dacã vrei sã te transformi sau nu.
Totul devine inutil dacã pur şi simplu nu acţionãm în mod corespunzãtor.
Asta e tot.Înţelepciunea nu este un cadou, ea trebuie sã fie persecutatã,
31
neacceptatã şi cuceritã.În fiecare caz, scopul nostru, al fiecãrei fiinţe umane
este sã trãim cea mai bunã viaţã pe care o poate trãi
de seninãtate şi pace, de energie şi forţã, de înţelegere şi integritate
şi de compasiune.Poate nu e chiar asta ceea ce fiecare dintre noi doreşte în
cele din urmã.
Eliberarea poate fi chiar şi un cuvânt lipsit de sens
dar a trãi o viaţi plinã, intensã, puternicã şi fericitã
este dreptul fiecãrei fiinţe umane şi aceasta fãrã nici o îndoialã
chiar dacã SFIDÃTORUL se opune.
Deci, chiar şi pentru a atinge o stare de forţã interioarã
este necesar sã acţionãm şi sã trãim acţionând în mod conştient
şi sã nu acceptãm sabotajele SFIDÃTORULUI faţã de esenţa fiinţei noastre.
Sã vedem acum ce arme, care sunt de fapt stãri sufleteşti,
senzaţii interioare avem la dispoziţie pentru a opune rezistenţã
şi a contracara modul în care opereazã SFIDÃTORUL în viaţa noastrã.
Aceste arme, aceste senzaţii sunt exact ceea ce de obicei nu folosim
De aceea ne sunt atât de indigeste pentru SFIDÃTOR.
El nu este capabil de a opri efectele pozitive.
Efecte care sunt cumulative dacã persistãm în practica noastrã spiritualã.
Efecte care se vor transforma într-o creştere energeticã
şi o stare de conştienţã vie care ne vor conferi în final
forţa de a învinge în singura şi cea mai importantã confruntare a noastrã,
confruntarea pentru propria mãiestrie şi genialitate.
prin care cu toţii va trebui sã trecem într-o zi.
O confruntare pe care o chemãm de acum încolo"barca ce ne salveazã din
deşert".
A ajunge la esenţã este ceea eu numesc a merge prin deşert.
Când mergeţi prin deşert, vã întâlniţi faţã în faţã cu emoţiile voastre.
Dar când vã întoarceţi de acolo, toţi demonii se transformã în îngeri.Don
Miguel Ruiz
Prima armã care se aflã la dispoziţia noastrã, o frânã autenticã
pentru perpetuarea SFIDÃTORULUI în câmpul conştiinţei noastre
cea mai accesibilã din punct de vedere al înţelegerii noastre mentale,
ce aduce nişte beneficii indiscutabile, a fost aleasã de 98%
dintre cei care îşi doresc o viaţã mai bunã şi care produce o reţea beneficã.
Bineînţeles, cã SFIDÃTORUL se opune conştiinţei noastre care se amplificã
în reţea, deoarece SFIDÃTORUL ştie bine cã aceasta îI va ucide.
Dar, de fapt, ceea ce se petrece este cã fiinţa umanã evitã sã foloseascã
aceastã armã iar în anumite cazuri sfârşeşte prin a o îndrepta direct
împotriva sa.
Dar dacã fiinţa umanã nu va şti sã foloseascã aceastã armã,
nu va avea acces nici la celelalte, deoarece celelalte arme
necesitã o mãiestrie în stãpânirea acestui prim nivel interior
pentru a putea elibera în timp beneficiile lor în mod exponenţial.
Despre ce vorbim?Despre starea de spirit interioarã, de DISCIPLINÃ.
DISCIPLINA Vorbeşte despre disciplinã şi marea majoritatea a oamenilor vor
fugi,
precum hoardele de mongoli pe cale sã coboare din munţi.
Este comic sã vezi cât de mult va tergiversa egoul pânã când va accepta
autoritatea ta, ca fiinţã umanã, asupra lui.Stuart Wilde
Disciplina este un cuvânt periculos.
Mulţi asociazã, de fapt, disciplina cu un regim strict, obligatoriu,
cu o forţare interioarã.
De fapt, disciplina nu are nimic de a face cu toate acestea.
Disciplina despre care vorbim aici este un mod de a fi, un mod de a gândi
32
fundamentatã pe trei elemente de bazã.
Decide în mod conştient asupra propriilor acţiuni.
Acţioneazã fãrã a avea aşteptãri.
Primeşte cu seninãtate orice rezultat.
În general, fiinţele umane fac exact contrariul.
Decid acţiunile lor în funcţie de ceva.
Acţioneazã având aşteptãri de la celelalte fiinţe umane.
Şi deoarece, rezultatul acţiunilor lor este de obicei foarte diferit
de ceea ce se aşteptau ei, adicã, o altã aşteptare,
nu îI primesc niciodatã cu seninãtate.
Aleargã mereu având resentimente dramatice.
Bineînţeles cã fiecare dintre aceste comportamente se datoreazã unei
ereditãţi
ce le-a fost indusã de un domeniu al SFIDÃTORULUI care se perpetueazã
de mii de ani.
Disciplina înţeleasã ca uniune a acestor trei elemente de bazã
genereazã o undã energeticã de emoţii pozitive
şi entuziasm, adicã un curent energetic pozitiv,
complet diferit de cel din care SFIDÃTORUL se alimenteazã.
De altfel, cele trei elemente sunt prin ele însele
opuse modalitãţii generale în care noi ne trãim viaţa.
Şi aceasta împreunã cu factorii determinanţi, dacã disciplina
este menţinutã în timp, conduce la eradicarea unei stãri interioare
care îI împiedicã pe SFIDÃTOR sã acceadã la energia noastrã cu uşurinţã.
Dar cheia disciplinei şi valoarea sa enormã constã
în permanenţa sa temporalã.
Disciplina nu este nimic altceva decât o iluzie dacã nu este menţinutã
pe întreaga perioadã temporalã a transformãrii şi a detaşãrii.
Puterea provine din Disciplinã.Stuart Wilde
A decide în mod conştient asupra propriilor acţiuni înseamnã
puterea de a evalua corect situaţia de viaţã în care ne aflãm
şi deciderea asupra modului optim de a acţiona
cu un maxim energetic accesibil nouã în acel moment.
Adicã, deciderea asupra unei direcţii care sã aibã ca ţel
ameliorarea condiţiilor noastre de viaţã, creşterea bunãstãrii noastre,
a vitalitãţii noastre care sã conducã la o creştere interioarã.
Într-o o viaţã condusã în mod haotic de cãtre SFIDÃTOR
nu avem niciodatã timpul sã ne oprim şi sã reflectãm la propria existenţã.
Nu avem niciodatã timpul de a lua decizii conştiente asupra acţiunilor
noastre
care sã ne aducã beneficii şi rezultate pozitive.
Acţionãm având credinţa cã am fãcut alegerile responsabile în mod ponderat
în timp ce ne distrugem energia şi viaţa
prin orice tip de atitudini nefaste şi ataşamente emoţionale negative
camuflate de libertatea cu care ne asumãm deciziile
Fumãm 80 de ţigãri pe zi, mâncãm cu mult mai mult decât este necesar,
bem în mod constant litri de bãuturi dãunãtoare,
le tratãm pe celelalte fiinţe umane ca pe nişte obiecte,
lucrãm ore întregi doar pentru dependenţa emoţionalã toxicã,
fãrã a ne opri nici mãcar un moment pentru a ne întreba care este cauza
acestei dependenţe.
Şi numim aceste lucruri libertate personalã.
Dacã astãzi ar fi ultima zi din viaţa mea, aş vrea sã fac ceea ce fac astãzi?
De fiecare datã când rãspunsul este NU din cauza zilelor multe
care stau la coadã, înţeleg cã ceva trebuie transformat.Steve Jobs
33
A acţiona fãrã aşteptãri înseamnã a-l I împiedica pe SFIDÃTOR
genereze spirale de scãdere a potenţialului energetic, bazate pe judecãţi
derizorii asupra condiţiilor în care se manifestã acţiunile noastre.
Odatã ce ne-am decis sã realizãm o acţiune
este necesar sã acţionãm fãrã a lua deloc în consideraţie
judecãţile şi presupunerile fãcute de mintea superficialã
deoarece aceste judecãţi şi presupuneri nu sunt ale noastre;
sunt generate de SFIDÃTOR cu singurul scop de a produce scãderea
potenţialului
energetic şi fãrã a avea un fundament real.
De fapt nu este uşor, aceasta pentru cã nu suntem obişnuiţi
sã ne gândim la perfecţiunea noastrã.
Dacã doar pentru o acţiune vom reuşi sã facem o derogare
de la modul nostru obişnuit de a gândi, fiind dincolo de orice aşteptare
legatã de pierdere sau câştig, de aprobare sau condamnare,
de aplauze sau fluierãturi, putem fi impresionaţi de cantitatea mare
de lucruri minunate pe care putem sã le creãm.
Urmãreşte doar sã obţii şi golul va sãpa în tine lent precum orele
montane într-o îmbrãţişare neagrã a peisajului.
Expansioneazã-te senin şi lumina se va aprinde în tine, strãlucind ca steaua
Sirius care se reflectã într-o manta de perle.
Noduroase şi curbate sunt cuvintele ce acceptã sceptrul uman,
strãlucitoare şi puternice precum Mjolnir sunt cuvintele
care oferã sceptrul lui Dumnezeu.
A primi cu seninãtate orice rezultat, înseamnã a ţine cont de un ceva
care a existat mereu şi va exista.
Rezultatul acţiunilor noastre nu poate intra în domeniul deciziilor
fiinţelor umane.
Libertatea unei fiinţe umane în acţiune se manifestã în expresia creativã
de a reproduce infinitul în ea,
rezultatele depinzând întotdeauna de forţele superioare
Rezultatele le putem obţine dupã mult timp,
rezultatele pot fi complet diferite de ceea ce ne-am dorit
Existã mereu rezultate care sunt efectele acţiunilor noastre
Dar CE, CÂND şi CÂT şi CUM este domeniul şi decizia infinitului?
Arjuna a început sã acţioneze şi sã lupte fãrã a şti ceea ce i se va petrece
lui şi tovarãşilor lui, nici soarta bãtãliei sau viitorul poporului sãu.
Aceastã cunoaştere este tema divinului, a "cunoscãtorului câmpului".
În realitate, fiinţei umane îi revine doar acţiunea adicã trãirea în sânul
Manifestãrii Extraordinare în care se desfãşoarã viaţa sa.
Andrea Di Terlizzi Walter Ferrero
Acceptarea cu seninãtate a cestui adevãr înseamnã trãirea în seninãtate a
vieţii.
Seninãtatea este intoleratã de SFIDÃTOR, deoarece seninãtatea
este una dintre înzestrãrile naturale ale fiinţei umane
din care SFIDÃTORUL nu se poate deloc hrãni.
SFIDÃTORUL va încerca sã tulbure aceastã înzestrare
generând gânduri negative de condamnare, de lipsã de acceptare
a rezultatului unei acţiuni, dintr-o non conformare a falselor aşteptãri.
Dar, în pofida faptului cã nu sunt altceva decât gânduri,
adicã opinii subiective nu neapãrat adevãrate,
formulate şi generate de o forţã opusã câmpului nostru de conştiinţã
noi putem sfârşi prin a le crede iar în acest mod i-au naştere spiralele
de scãdere a potenţialului energetic care au ca unic scop hrãnirea
forţelor SFIDÃTORULUI şi privarea noastrã de acea energie.
34
Majoritatea oamenilor nu cred cã Seninãtatea poate constitui
o adevãratã disciplinã.Stuart Wilde
Prin intermediul armei disciplinei vor fi puse în mişcare
şi alimentate în noi înşine forţe care ne vor susţine
în demersul nostru de a reuşi sã trãim viaţa pe care o dorim
şi pe care meritãm sã o trãim iar SFIDÃTORUL va începe sã piardã energie
pentru cã nu va mai fi el cel care va decide în locul nostru
realizarea unor acţiuni frustrante, nu va mai fi el cel care va judeca
şi va avea aşteptãri false, cel care va primi atenţia şi încrederea noastrã.
Conştiinţa noastrã de sine nu va mai cere pãrerea judecãţilor sale negative
şi evaluãrilor non obiective pe care va încerca sã le inducã
în mintea noastrã superficialã.
Toate acestea vor elibera întotdeauna energia pe care SFIDÃTORUL
a atras-o în cursa sa, permiţându-ne sã ne realizãm acţiunile cu o eficienţã
şi o rapiditate sporite pentru a avea viaţa perfectã
pe care meritãm sã o trãim.
Disciplina reduce într-un mod incomensurabil mintea Zburãtorului.John
Michael Abelar
Dar care este diferenţa dintre o acţiune disciplinatã şi o obişnuinţã?
Nimic altceva decât starea de conştiinţã.
O obişnuinţã este generatã de gânduri inconştiente şi în afara oricãrui
control
iar acţiunea disciplinatã este expresia gândurilor conştiente.
Dacã ambele folosesc aceleaşi resurse pe care le au la dispoziţie,
energia fiinţei umane, o obişnuinţã ne face sã pierdem energie
printr-o dependenţã emoţionalã toxicã.
O acţiune disciplinatã duce la creşterea energiei.
Dar adevãrata diferenţã este datã de starea de conştiinţã.
Se ştie cã o acţiune devine obişnuinţã dacã este alimentatã
de orice altã acţiune sau obişnuinţã, devenind o sursã de putere.
De asemenea,este bine sã devenim cât mai repede conştienţi
de aspecte foarte importante.
Disciplina este iluzorie şi nu va aduce niciunul dintre fructele sale minunate
dacã nu este menţinutã în timp.
Pentru ce perioadã de timp?Mintea noastrã profundã ştie perfect rãspunsul.
Senzaţiile care vor apãrea în noi ne vor spune cât timp este necesarã
realizarea unei anumite discipline.
Totul începe cu o singurã acţiune, care trebuie sã fie deliberatã,
precisã şi menţinutã în timp.
Repetând aceastã acţiune suficient timp se va atrage în fiinţã
unul dintre cele mai mari daruri pe care fiinţa umanã le poate percepe,
unul din stâlpii ereditãţii fiinţei umane magice, ce se poate aplica
în orice altceva: intenţia inflexibilã.John Michael Abelar
În timp ce disciplina începe sã se stabilizeze în interiorul nostru,
şi în timp ce devenim conştienţi de ceea ce a existat dintotdeauna
şi de faptul cã am fost pãcãliţi de falsele noastre aşteptãri,
ce derivã din indulgenţa noastrã, putem interveni pentru a închide
alte falii energetice deschise în câmpul nostru de conştiinţã.
În realitate, putem spune cã închiderea acestor falii
ne conferã o mulţumire dar nu înseamnã o reasamblare.
Aceastã mulţumire este foarte importantã pentru noi deoarece închiderea
progresivã a faliilor noastre energetice implicã întotdeauna eliberarea
unei energii foarte mari în favoarea câmpului nostru de conştiinţã.
Urmând aceastã stare de mulţumire continuã, vom ajunge sã avem
35
suficientã energie pentru a ataca în mod frontal aspectele cele mai
importante
pentru noi pentru a deveni mai puternici şi pentru a împiedica
pierderea de energie.
Dar nu vom putea niciodatã sã ajungem sã ne confruntãm
cu barca deşertului fãrã a fi închis în mod progresiv
una câte una, toate disipãrile noastre de energie cu ajutorul disciplinei.
Regatul Luptãtorului este protejat de o uşã.
Aceasta este bine ascunsã, precum o mãnãstire între munţi.
Mulţi bat la uşã dar puţini intrã.Dan Millman
Spiralele de scãdere a energiei se nasc prin intermediul unui gând
sau a unei imagini generate de cãtre SFIDÃTOR în mintea noastrã
superficialã.
Înainte de a ajunge la sursã, putem sã ne adresãm interiorului fiinţei noastre
pentru a atenua la un minim posibil pierderile energetice
prin care spiralele de scãdere a potenţialului ne transformã în victime.
Pentru a contracara acest influx existã douã discipline foarte puternice
Ne exprimarea emoţiilor negative.Scufundarea în mintea profundã.
Unul dintre obiectivele principale ale SFIDÃTORULUI
este generarea de energie emoţionalã de tip negativ
pentru a paraliza intenţiile noastre bune
transformându-ne în victime ale oricãrui tip de dependenţã emoţionalã
toxicã
transformându-ne astfel viaţa într-un infern alimentat de iluzii.
De asemenea, o astfel de ezitare poate fi evitatã dacã şi numai dacã
aceastã energie emoţionalã este exprimatã într-o acţiune care o manifestã.
Dacã în interiorul fiinţei noastre percepem o emoţie de furie
şi transformãm acea emoţie luptând împotriva a ceva sau a cuiva,
am realizat primul pas cãtre pierderea finalã a energiei în favoarea
SFIDÃTORULUI.
Deoarece SFIDÃTORUL nu este prost, dacã putem spune astfel.
Scurtcircuitul emoţional este generat de o acţiune care nu se manifestã.
Don Miguel Ruiz m-a învãţat cã a nu reacţiona este totul,
pentru a nu fi asemenea unei maşini automate care reacţioneazã
în secunda în care butonul este apãsat.Gaya Jenkins
A nu exprima emoţiile negative înseamnã a nu le transforma în acţiuni,
înseamnã a introduce un element de detaşare
între percepţia noastrã şi acţiune.
Emoţiile negative continuã sã existe dar noi nu le exprimãm pentru cã ele au
fost generate
de o forţã care nu suntem noi,prin intermediul echipamentelor care ne-au
fost "furate"
fãrã ca noi sã ne dãm seama de aceasta.
Dar, atenţie!A nu exprima o emoţie negativã nu înseamnã a o nega
sau a o ascunde în profunzimea fiinţei noastre
pentru cã aceasta înseamnã introducerea ulterioarã
a unui element de suferinţã în câmpul nostru de conştiinţã.
A nu exprima o emoţie negativã înseamnã a o accepta total
în interiorul nostru, a o lãsa sã fie ceea ce trebuie sã fie
şi sã o ardem în focul atenţiei noastre focalizate
fãrã a ne retrage nici un pas şi fãrã a o transforma în acţiune.
Aceasta înseamnã sã observãm ceea ce percepem şi sã ţinem cont
cã mintea noastrã superficialã interpreteazã o continuã senzaţie neplãcutã
ca o furnicãturã sau ca o presiune în anumite puncte ale corpului
şi dându-i acesteia un nume îi asociazã anumite senzaţii
36
sau mai bine spus, reacţii dureroase pe care vrea sã le împingã cãtre spate
sau în profunzime.
Furia se poate transforma în tristeţe.Acesta va fi simptomul curãţeniei pe
care o vom trãi dacã ne vom permite,pentru prima datã, sã exprimãm o
emoţie dupã ce am reprimat-o mult timp
sub forma unei imagini mentale.Don Miguel Ruiz
A nu exprima o emoţie negativã necesitã mult control,multã energie pentru
cã de obicei ceea ce facem ca fiinţe umane inconştiente este exact opusul.
Pare paradoxal dar fiinţele umane, de obicei, nu manifestã emoţiile pozitive
dar le manifestã în acţiune pe cele negative.
Pare paradoxal dar nu este aşa pentru cã acesta este fructul unei tactici
precise.
Şi chiar aşa fiind, emoţiile sunt foarte importante.
Toate tradiţiile spirituale indicã modalitãţi prin a cãror cultivare elaboratã
acestea se pot manifesta în mod pozitiv.
De exemplu, în limbajul Cabalei emoţiile se numesc mãsuri
deoarece chiar prin intermediul lor fiinţele umane pot fi mãsurate
şi verificate din punctul de vedere al evoluţiei spirituale
pe drumul transformãrii şi creşterii conştiinţei.
Însã, în stare normalã, fiinţele umane sfârşesc prin a avea emoţii negative
prin intermediul utilizãrii improprii a minţii superficiale,
aceasta având ca unic beneficiu prezenţa SFIDÃTORULUI
în interiorul câmpului lor de conştiinţã.
Neexprimarea emoţiilor negative poate conduce şi trebuie sã conducã la mici
miracole.
În interiorul nostru sunt mari demoni care sunt manipulaţi de cãtre SFIDÃTOR
şi fobii care acţioneazã în favoarea acestuia.
Ceva intrã pur şi simplu în câmpul conştiinţei noastre,
ne face sã ne exprimãm opiniile noastre asupra lumii,
genereazã o emoţie negativã: furia, dispreţul, depresia.
Sã înfruntãm emoţiile care se manifestã
sau sã ne servim de aceste emoţii ca şi cum ele ar proveni dintr-un gând
generat în mod automat de mintea superficialã.
Sau sã ne servim de natura acestor emoţii, de gustul lor,
de senzaţiile strict fizice pe care le produc în corp.
Sau sã ne servim de ele, pãstrând natura emoţiilor dar nemanifestându-le.
Nu trebuie sã exteriorizãm furia sau dispreţul pe care le simţim
împotriva noastrã sau a orice altceva.
Nu trebuie sã ne manifestãm depresia prin acţiuni care sã o confirme.
Putem sã ne servim de emoţii dar nu trebuie sã le manifestãm
pentru cã noi nu suntem nimic din toate acestea.
Dacã reuşim sã rãmânem vigilenţi şi prezenţi observând tot ceea ce
percepem
interior fãrã a fi surprinşi, vom experimenta
cea mai puternicã practicã spiritualã, şi astfel va deveni posibilã
o transformare rapidã a tuturor durerilor din trecut.Eckhart Tolle
O emoţie negativã înţeleasã ca o emoţie care disipã energia
care este observatã în mod inflexibil fãrã a fi combãtutã,
fãrã a fi negatã şi fãrã a fi exprimatã în mod reactiv
trece foarte repede, iar apoi începe aproape instantaneu sã îşi diminueze
intensitatea.
Ca urmare, cu conştiinţa curatã va fi necesar sã acţionãm
pentru a folosi energia acelei emoţii, ştiind astfel cã emoţia
a trecut definitiv, iar acţiunea este curatã, creativã şi nonreactivã.
37
Aceastã calitate va transforma acţiunea într-un mod prin care vom fi
susţinuţi
în câmpul nostru de conştiinţã cu o nouã cantitate de energie
folositã într-un mod conştient împotriva SFIDÃTORULUI.
Pentru a vindeca un resentiment se procedeazã lent.
Şi aceasta pe cine va ajuta?Tao Te Ching
Imersiunea în mintea profundã necesitã o disciplinã înaltã
şi o putere enormã pentru ca aceasta va acţiona asupra minţii superficiale
pe care SFIDÃTORUL o cunoaşte foarte bine şi o poate folosi
pentru propriul avantaj, cu un efort minim
pentru a forma spirala de pierdere energeticã,
adicã interpretarea mecanicã a percepţiilor.
Aducând în câmpul atenţiei noastre haosul minţii superficiale
aparent incontrolabil, observãm rapid cã aproape toate gândurile
pe care ne permitem sã le menţinem, sunt foarte focalizate
asupra unei singure polaritãţi dominante.
Tot ceea ce intrã în câmpul nostru de conştiinţã, inclusiv noi înşine,
este judecat şi descompus în pãrţi separate şi apoi gãsit vinovatul
inocent, adaptat sau neadaptat, demn sau nedemn, imposibil sau posibil,bun
sau rãu, etc. etc.
Acesta este un mecanism pe care acum îI cunoaştem foarte bine.
Aceastã alterare enormã ne împiedicã sã simţim ceea ce este în interiorul
nostru
la o mai vastã cuprindere de informaţii, ce conţine aspectele unificatoare
şi conective care susţin orice lucru.
Aceste aspecte nu pot fi realizate de mintea superficialã
pentru cã ea nu are aceastã funcţionalitate.
Aceste aspecte au o pertinenţã exclusivã aparţinând minţii profunde.
A face sã funcţioneze mintea profundã înseamnã a face sã funcţioneze
în mod substanţial starea de detaşare dintre noi şi gândurile
minţii superficiale deoarece aceste gânduri au o importanţã minorã
şi nu reprezintã ceea ce suntem noi.
În acest spaţiu creat de aceastã detaşare, fiind conştienţi cã mintea profundã
intervine prin intermediul stãrilor sale şi în loc sã acceptãm
complet şi imediat gândurile de judecatã generate de mintea superficialã
fie ele pozitive sau negative, rãmânem tãcuţi, vigilenţi şi conştienţi
de stãrile emanate în profunzimea fiinţei noastre de mintea profundã.
În situaţiile de urgenţã mintea se opreşte.
Deveniţi total prezenţi în ACUM şi veţi deveni conştienţi de ceva infinit mai
puternic.
Dar pentru aceasta nu este necesar sã escaladaţi peretele unui munte.
Puteţi sã intraţi în aceastã stare chiar ACUM.Eckhart Tolle
Ocazia de a practica scufundarea în mintea profundã
este prezentã în toatã existenţa noastrã.
Sã observãm un copac sau o plantã sau un obiect
şi sã îI comparãm cu o fiinţã umanã.
Sã ne detaşãm de mintea superficialã şi de gândurile sale care nu ne aparţin.
Ce percepem?Ce stãri emanã obiectul sau fiinţa cu care ne identificãm?
Ce percepem cu adevãrat în locul unde ne aflãm?
Este armonie sau simţim cã ceva nu funcţioneazã?
Scufundarea în mintea profundã ne va permite practic imediat
sã ţinem cont cã fiecare lucru este mult, foarte mult, cu mult mai mult
decât ceea ce mintea superficialã reuşeşte sã judece
iar suma gândurilor de judecatã care ne permite sã lãsãm sã strãluceascã
lumina din noi nu are nici mãcar o umbrã din cea realitate indiscutabilã
38
din care credeam cã sunt fãcute.
Dar elementul cel mai important din aceastã imersiune conştientã
se produce exact în locul în care mintea superficialã produce
identificarea cu vechile experienţe asemãnãtoare
sau integreazã o acţiune pozitivã în vederea creşterii noastre spirituale
dar cu multe îndoieli şi frici, sau provoacã o acţiune de dependenţã
emoţionalã toxicã, gânduri care le foloseşte pentru a fi nemulţumiţi
sau pentru a-şi atinge scopurile sale, nu sunt de fapt,
ceea ce noi suntem cu adevãrat.
Acesta este punctul cardinal pe care trebuie sã îI realizãm.
Fulgerul percepţiei noastre se aflã în profunzimea fiinţei noastre într-un
spaţiu
în care gândurile nu au devenit încã cuvinte
şi pe care nu putem sã-I negãm niciodatã,
spaţiul liniştit în care se manifestã acesta
sau, mai bine zis, SFIDÃTORUL nu permite ca aceasta sã se producã
pentru cã aceasta înseamnã sã ajungem sã vedem
cã viaţa noastrã nu ne aparţine, adicã, este transpusã în acţiune
dar nu de senzaţiile provenite de la mintea profundã.
În mâinile forţelor SFIDÃTORULUI stã iluzia interioarã a libertãţii personale.
Conştiinţa nu este mintea. Starea de conştienţã nu este mintea.
Atenţia nu este mintea.Dan Millman
latã, cã prin nonexprimarea emoţiilor negative ne adresãm
funcţiilor minţii profunde, creând un nou spaţiu interior,
un spaţiu în care se manifestã ascultarea şi observaţia.
Acest nou spaţiu pe care îI vom cuceri prin disciplina noastrã
este un spaţiu integru care ne aparţine în totalitate
în care SFIDÃTORUL nu poate sã supravieţuiascã dar nici sã intervinã
pentru a-I utiliza în avantajul sãu.
Cu cât acest spaţiu devine mai mare şi mai profund
cu atât mai multã energie putem sã recuperãm
din câmpul gravitaţional al SFIDÃTORULUI iar existenţa noastrã se apropie
mai mult de perfecţiune şi de libertatea ultimã.
Fiinţa umanã este de fapt compendiul puterii sale personale
iar acest compendiu determinã modul în care trãim şi modul în care
murim.Carlos Castaneda
Spaţiul interior, integru şi curat pe care I-am cucerit
prin neexprimarea reacţiilor negative şi scufundarea în mintea profundã
care este un spaţiu al observãrii pure care funcţioneazã diferit
de mecanicismul minţii superficiale şi de aceea putem fi mai atenţi,
mai trezi şi mai conştienţi ca niciodatã.
Acest spaţiu al observãrii pure este terenul fertil în care poate
creşte şi se poate manifesta facultatea fundamentalã a fiinţei umane
care constituie ereditatea sa şi îi aparţine prin drept divin de fiinţã magicã.
Aceastã facultate a fost ocultatã pentru a-şi pierde din potenţialul energetic
fiind prada curenţilor emoţionali ce au acţionat în favoarea SFIDÃTORULUI.
Aceastã facultate a fost menţionatã de toate tradiţiile spirituale
pentru a o putea repune în stare de funcţionare
prin intermediul unei infinitãţi de modalitãţi diferite
dar care conduc la acelaşi rezultat.
Facultatea care readuce aminte fiinţei umane ceea ce este ea cu adevãrat.
Facultatea tãcerii interioare
TÃCEREA INTERIOARÃ
39
Tãcerea interioarã este o stare specialã a Fiinţei în care toate gândurile se
opresc şi în care se trãieşte la un nivel diferit de cel al stãrii de conştiinţã
obişnuitã.
Tãcerea interioarã înseamnã suspendarea dialogului interior, prin urmare,
fiind condiţia esenţialã a pãcii desãvârşite.Carlos Castaneda
Tãcerea interioarã este acea stare a fiinţei umane în care
orice tentativã de identificare interioarã creatã de SFIDÃTOR
dispare literalmente, fiind complet reabsorbitã de focul atenţiei.
Starea de vigilenţã extremã şi de conştienţã care se naşte
din absenţa gândurilor articulate sub formã de cuvinte sau de imagini
mentale
secvenţiale şi asociative,este de fapt o stare în care mintea superficialã este
deconectatã
de la percepţia existenţei propriei fiinţe, ca un câmp de energie conştientã,
adicã, o stare în care mintea superficialã nu mai poate determina identitatea
EU SUNT a oricãrei fiinţe umane, deoarece aici EU SUNT include
mintea superficialã şi nu vice-versa.
Filosoful Cartesio susţine cã a descoperit adevãrul fundamental
atunci când a fãcut faimoasa sa afirmaţie: "Gândesc, deci exist".
De fapt, el a exprimat eroarea fundamentalã: identificarea gândului
cu conştienţa şi identificarea acesteia cu gândul.Eckhart Tolle
În starea de tãcere interioarã orice tentativã de implementare a spiralei
de descreştere a energiei de cãtre SFIDÃTOR este recunoscutã imediat
şi lãsatã sã treacã.
Fiinţa umanã recunoaşte imediat în ea însãşi principiul a ceva ce nu îi
aparţine
sau nu şi-I doreşte.
Aceasta este ceea ce tãcerea interioarã poate face pentru fiinţa umanã
în drumul sãu de recucerire interioarã, dar aceasta nu e totul.
Putem spune cã nu existã limite pentru ceea ce suntem în stare sã realizãm
sã exprimãm şi sã explorãm, aprofundând şi potenţând tot mai mult
aceastã facultate pe care noi am uitat-o.
Acolo unde lumina apusului se uneşte cu pãmântul
care apoi coboarã pânã în adâncul mãrii, de acolo se ridicã
Adevãratul Oraş înconjurat de turnuri şi de ziduri albe solide.
Dupã acesta sunt de explorat Lumi şi Universuri,
şi apoi, mai departe, mai existã de explorat spaţii sacre.
Tãcerea interioarã nu poate fi explicatã în cuvinte.
Este necesar sã acţionãm pentru a o înţelege sub toate aspectele sale
pe toate nivelele fiinţei noastre realizându-i extrema sa importanţã
în întreaga noastrã viaţã.
Dar, din fericire, acest drum a fost parcurs de toate tradiţiile spirituale
care ne susţin şi ne învaţã un numãr mare de tehnici de disciplinã mentalã
pentru a ajunge sã ne-o însuşim, iar nouã nu ne rãmâne decât
sã experimentãm practicile care ni se potrivesc pentru a ne descoperi
unicitatea.
De exemplu, toate disciplinele care s-au unit sub termenul de meditaţie
îI exprimã chiar dacã o fac sub forma unei mari varietãţi de tehnici
cãci ele vizeazã acelaşi obiectiv:
a hrãni şi a stabili în noi expansiunea unui spaţiu perceptibil al tãcerii.
Acesta este dezideratul fundamental.
Modalitãţi infinite îndreptate într-o singurã direcţie.
Aceastã expansiune în noi a tãcerii interioare implicã
printre nenumãrate beneficii creşterea într-un mod exponenţial
a capacitãţilor noastre de percepţie, ca o consecinţã
40
a expansiunii câmpului de conştiinţã care sunt legate în mod direct de
tãcerea interioarã.
Aceastã percepţie amplificatã şi aceastã conştiinţã expansionatã
vor fi capabile sã slãbeascã modul de operare al forţelor SFIDÃTORULUI.
Într-o fiinţã umanã, cu cât este mai multã energie la dispoziţia conştiinţei
cu atât mai puţinã energie este la dispoziţia forţelor SFIDÃTORULUI.
Nu este nimic mai puternic în aceastã reconfigurare energeticã
decât practica tãcerii interioare.
Vechii şamani tolteci au descoperit cã oboseau prin tãcerea interioarã
mintea Zburãtorului, astfel, Zburãtorul fuge, demonstrându-se în mod
absolut
originea sa nonumanã.Carlos Castaneda
Dar cum putem face loc tãcerii interioare în viaţa noastrã?
Practica tãcerii interioare este o disciplinã care poate potenţa
mintea şi poate fi practicatã în orice condiţii existenţiale.
Cum?Îndreptându-ne în mod total atenţia asupra ceea ce se petrece în acest
moment,
reorientând pe cât posibil şi pe o perioadã cât mai lungã posibil
atenţia pe care o acordãm gândurilor minţii superficiale
şi îndreptând-o cãtre percepţiile momentului prezent ale simţurilor noastre.
Pentru aceastã practicã nu este necesar nimic mai mult decât toatã viaţa
noastrã.
În oricare moment este necesar sã ne amintim sã ne conducem atenţia
în eternitatea momentului prezent
prin detaşarea ei de mintea superficialã.
În orice moment şi în orice acţiune realizãm, sã ne amintim
cã suntem vii, prezenţi, sã ne amintim de noi înşine,
aşa precum numea Gurdjiev, cãutãtorul spiritual care a trãit la începutul
secolului trecut, aceastã disciplinã.
Un bãrbat I-a întrebat odatã pe maestrul Ma-tsu:
Care este adevãrul supremMaestrul rãspunse: ţi-I voi spune dupã ce vei bea
toatã apa acestui fluviu.
Bãrbatul rãspunse: Am bãut-o deja.
Atunci maestrul îi spuse: Atunci deja ai aflat.
Prin focalizarea atenţiei asupra acţiunii pe care o realizãm
în minte vom aduna informaţii despre mediul ambiant
şi despre noi înşine prin intermediul simţurilor noastre.
Care este poziţia noastrã? Cum respirãm?
Suntem liniştiţi sau percepem interior o stare de discomfort?
Ce ne spune corpul?Şi ce ne spune locul în care suntem?
Disciplinarea minţii profunde are aspecte similare cu practica tãcerii
interioare.
De fapt, plecând de la tãcerea interioarã, mintea profundã decodificã
prin percepţia realitãţii înconjurãtoare câmpul nostru de conştiinţã.
Aceastã lamã de cuţit a momentului prezent
creeazã un dig care este perfect inaccesibil SFIDÃTORULUI.
Atâta timp cât ne menţinem în aceastã stare
SFIDÃTORUL nu ne poate atrage de partea sa.
Pentru a ne atrage de partea sa, SFIDÃTORUL trebuie sã fie crezut de noi,
adicã, are nevoie sã recãdem la nivelul energiei noastre obişnuite
unde poate avea loc identificarea automatã cu mintea superficialã
având drept consecinţã generarea de energie emoţionalã.
latã unul din motivele pentru care tãcerea interioarã este atât de importantã.
În momentul în care suntem scufundaţi în ea, SFIDÃTORUL înceteazã
sã ne mai controleze existenţa.
41
Astfel, se elibereazã în noi spaţii pentru atingerea acelei surse interioare
care reprezintã ceea ce suntem noi cu adevãrat,
care sunt expresii ale vieţii noastre şi a ceea ce noi ne dorim cu adevãrat.
În final, se elibereazã în noi spaţiul în care putem deveni
ceea ce suntem noi cu adevãrat.
Zazen-ul este manifestarea Realitãţii Ultime.
De aceea, nu va putea fi niciodatã prada capcanelor şi a incluziunilor
insidioase.
Deschizându-vã inima secretã, veţi fi precum un dragon care intrã
în apele adânci,sau ca un tigru care intrã în pãdurea deasã a unui
munte.Dogen Zenji
Este necesarã o mare cantitate de energie la început
pentru a susţine în mod continuu aceastã nouã stare a fiinţei
de aceea nu trebuie sã ne pierdem rãbdarea dacã reuşim sã facem aceasta
doar pentru câteva secunde dar noi trebuie sã rezistãm.
De fapt, de mulţi ani, de foarte mulţi ani suntem obişnuiţi sã acţionãm
exact invers, adicã, pãrãsind alegerile luminoase
şi acordând toatã atenţia noastrã acelei secvenţe plinã de gânduri
asociative, inutile, gãlãgioase şi nesfârşite cu care ne identificãm
care ne împing dintr-o parte în alta iar noi reacţionãm într-un mod
pe care nu-I dorim în nici un fel.
Doar din cauza neliniştii şi pentru a face faţã emoţiilor negative percepute.
Şamanii tolteci explicau cã tãcerea interioarã se acumuleazã.
Este necesar sã construim un nucleu de tãcere interioarã în profunzimea
noastrã
care va creşte moment dupã moment, de fiecare datã când este
practicatã.Carlos Castaneda
Pentru a realiza aceastã practicã putem sã ne decidem sã explorãm
disciplinele spirituale oferite de toate tradiţiile spirituale
care urmãresc expansionarea tãcerii interioare şi care ne fac sã vibrãm
la unison cu ceea ce suntem şi cu preferinţele noastre,
iar apoi e necesar sã le transformãm într-o disciplinã zilnicã.
Atingerea tãcerii interioare nu este prerogativa unei practici anume
dar este cu adevãrat prerogativa intenţiei inflexibile
pentru cine doreşte sã o dobândeascã.
Din aceastã cauzã nu existã tradiţii spirituale superioare sau inferioare
pe aceastã cale.
Ceea ce pentru mine poate reprezenta un mod extraordinar de eficient
în explorarea tãcerii interioare, pentru o altã fiinţã umanã poate fi
cu adevãrat o modalitate inutilã.
Aceasta este o responsabilitate a fiecãrei fiinţe umane
de a selecţiona mijloacele care îi sunt cele mai la îndemânã
pentru a atinge starea de tãcere interioarã.
Dar una dintre consecinţele minunate ale practicii noastre spirituale
este menţinerea aceleiaşi stãri de conştiinţã rezultate în urma amplificãrii
tãcerii interioare pe care o putem comunica prin modalitãţi similare
celei pe care o foloseşte SFIDÃTORUL.
Care este disciplina cea mai potrivitã nouã?
Într-o bunã zi vom putea lua în considerare aprofundarea tãcerii interioare
prin intermediul meditaţiei Zen sau ne vom dori sã gãsim în zona în care ne
aflãm
un curs de Yoga sau vom simţi imboldul sã practicãm Tai Chi Choan
sau sã învãţãm sã cântãm cât mai bine la un instrument muzical.
Unde se poate ajunge prin aceste deschideri interioare?
În spaţiul pe care I-am deschis prin intermediul tãcerii interioare.
42
În spaţiul care prin intermediul tãcerii interioare ne conecteazã
la vastitatea infinitului sau la orice alt lucru din minunatul univers.
Tãcerea interioarã este poarta cãtre Infinit
Nu existã un instrument mai eficient decât acesta şi este calea care ne
conduce
cãtre viaţa minunatã pe care dorim sã o trãim şi pe care avem dreptul sã o
trãim.
Mai ales dacã unificãm inspiraţiile infinite ce comunicã între ele cu acţiunea.
Expansionarea tãcerii interioare înseamnã inactivarea progresivã
a tuturor pulsiunilor automate ale SFIDÃTORULUI
pânã la a-I transforma pe însuşi SFIDÃTORUL într-un ansamblu de forţe
care sã acţioneze în direcţia manifestãrii vieţii noastre minunate.
Expansionarea tãcerii interioare înseamnã a ne trãi în mod complet armonios
destinul nostru de fiinţe umane magice ce se manifestã într-un univers
minunat.
Vieţile Marilor Personalitãţi ne aduc aminte cã putem fi noi înşine sublimi
şi cã, atunci când vom merge, ne vom putea lãsa urmele noastre pe nisipul
timpului.
Aceste urme pe care poate un altul, care navigheazã prin viaţa sa,
un frate pierdut şi naufragiat le va vedea, va putea sã le urmeze şi se va
putea vindeca.
Deci: curaj şi acţiune, inima deschisã cãtre tot;
mereu în cãutare, mereu în cãlãtorie, învãţând sã reziste şi sã aştepte.
Henry Wadsworth Longfellow
Sau lãsãm în mâinile SFIDÃTORULUI frâiele vieţii noastre
sau acţionãm pentru a trezi în noi magia, forţa, puterea, conştienţa
care reprezintã moştenirea noastrã, dreptul nostru de fiinţe umane
fãrã nici un fel de diferenţiere.
Aceastã alegere se regãseşte în orice respiraţie a noastrã, oricât de micã
în cel mai mic gând pe care îI alimentãm,
în cel mai neînsemnat cuvânt pe care îI pronunţãm,
în cea mai micã acţiune pe care o întreprindem.
Scopul existenţei noastre este a alege în fiecare moment
care dintre cele douã cãi dorim sã le parcurgemo direcţie sau cealaltã.
Aceasta este o alegere pe care o facem în fiecare moment
în orice secundã, în orice circumstanţã.
De la aceasta nu ne putem sustrage, nu este posibil.
În oceanul vieţii, insulele Binecuvântãrii sunt pãmântul însorit şi liniştit
al idealurilor tale care aşteaptã sosire ta.
Menţineţi mâna singurã la timona gândului.
În nava sufletului tãu existã deja cãpitanul comandant.El doarme, dar
trezeşte-I.
Autocontrolul înseamnã forţã. Gândul controlat înseamnã conducere.
Tãcerea este putere. Pronunţã în adâncul inimii tale,
rãmâi tãcut şi în pace.James Allen
Disciplina, nonexprimarea emoţiilor negative în mod reactiv,
scufundarea în mintea profundã,tãcerea interioarã cele patru faţete ale
piramidei recuceririi
instrumente care acţioneazã în paralel susţinându-se şi alimentându-se
unul pe altul cãtre vârf,cãtre destinaţia finalã.
De aceea oricine ascultã cuvintele mele şi le pune în practicã,
este asemenea unui înţelept care şi-a construit casa pe o stâncã.
Chiar dacã plouã, ploaia se va îndrepta cãtre fluviu,
chiar dacã suflã vânturile şi se abat furtuni asupra acelei case,
ea nu se dãrâmã deoarece fundaţia ei este pe piatrã.
43
Oricine ascultã cuvintele mele şi nu le pune în practicã,
este asemenea omului prost care şi-a construit casa pe nisip.
Când plouã, când râurile ies din matca lor, când suflã vânturile
aceasta se dãrâmã iar pagubele vor fi mari.Iisus, Matei 7, 24- 27
Cãlãtoria poate sã nu fie scurtã, s-ar putea sã fie necesari ani
pentru a crea o structurã solidã, stabilã.
În existenţa noastrã existã o mare cantitate de structuri gând
structuri emoţionale, ce sunt construite în fiinţa noastrã chiar de SFIDÃTOR
pentru a-şi împlini scopurile şi unele necesitãţi.
Iar unele scopuri sunt atât de împãmântenite în noi,
atât de strâns legate de identificãrile noastre
încât vor fi necesari ani de muncã pentru a fi dezactivate.
Aceste structuri nu sunt altceva decât credinţele noastre,
convingerile noastre, acele domenii pe care noi ne susţinem şi ne
desfãşurãm
viaţa, acele legi mentale moştenite pe care noi ne structurãm modul de a
gândi,
Acele activitãţi despre care credem cã sunt o parte inalienabilãa fiinţei
noastre.
Toate aceste lucruri moartea le va distruge ca pe nişte frunze uscate.
În anii noştri de muncã este sigur cã vom cãdea de mai multe ori
în diferitele dependenţe emoţionale toxice pe care le purtãm în noi
Rareori putem ieşi foarte repede şi opri mareea emoţionalã.
Uneori sunt necesari ani pentru a deveni conştienţi
de o dependenţã emoţionalã toxicã de a satisface o necesitate
inexprimabilã.
Dar piramida noastrã de reconstrucţie pe care o edificãm creşte
şi este sigurã în pofida bãtãliilor noastre pierdute.
Dar continuând sã practicãm, sã edificãm, sã construim
într-o zi, pur şi simplu, atacul SFIDÃTORULUI va fi respins din naştere
pânã când va dispãrea.Este necesar sã recunoaştem aceasta cu ironie şi
linişte
structura irealã cãreia i-am dat acceptul sã existe şi pe care am menţinut-o
în noi.
Şi o lãsãm sã disparã, pur şi simplu, dintr-o datã.
Oamenii nu se obosesc sã înţeleagã faptul cã noi putem elimina
din vieţile noastre orice aspect în orice moment.John Michael Abelar
Despre ce vorbim?Despre structurile gând emoţionale care în existenţa
noastrã au generat
un ataşament emoţional în vederea satisfacerii lor.
ţigãrile, alcoolul, sexul, mâncarea, munca, shoppingul chiar şi shoppingul.
Trebuie sã nu ne mai creãm astfel de ataşamente nici mãcar în somn.
Acestea sunt privaţiuni forţate şi dãunãtoare care nu au nici un fel de
utilitate.
Trebuie sã le transcendem, trebuie sã de desprindem de domeniul
SFIDÃTORULUI
prin intermediul detaşãrii şi sã le ardem în focul conştiinţei.Ce ne mai
rãmâne?
Noi înşine. Libertatea şi bucuria de a fi, în loc de sclavia
dependenţei mascatã sub forma libertãţii personale.
În edificarea vieţii care ne aparţine cu adevãrat,
e bine sã apelãm la tezaurul unor sfaturi provenite de la fiinţe cu experienţã
care au ajuns aici înaintea noastrã, care au început cu mulţi ani în urmã
acest proces.
latã câteva dintre aceste sfaturi.
44
Este foarte important sã nu permitem creşterea furiei
prin nonexprimarea reactivã a emoţiilor negative.
Furia este o emoţie negativã prin ea însãşi, foarte dãunãtoare
pentru echilibrul energetic al câmpului de conştiinţã al fiinţei umane.
Şi nu are nici un motiv serios sã existe.
Ea este doar reacţia SFIDÃTORULUI la lipsa de identificare sau la rezistenţa
câmpului de conştiinţã uman cu spirala de scãdere a energiei produsã de ea.
Sã dezvoltãm şi sã alimentãm din ce în ce mai mult posibil
în noi înşine perceperea echilibrului subtil dintre reprimarea şi reţinerea ei.
Reţinerea înseamnã acceptarea emoţiei negative
observarea ei în noi înşine, a înţelege dacã trebuie sã fie exprimatã
sau lãsatã sã treacã şi trebuie sã fim gata pentru a o exprima eventual
doar când este cazul dar niciodatã într-un mod violent sau agitat.
Reprimarea înseamnã neacceptarea emoţiei şi abordarea unei atitudini
radioase
pânã când furia se va revãrsa în exterior iar energia ei va ajunge la
SFIDÃTOR.
Procesul nostru de recucerire înseamnã a nu exprima emoţii negative
prin reprimare sau a lãsa ca reprimarea sã genereze în mod gradat furia
şi conştientizarea faptului cã este o emoţie inutilã şi dãunãtoare.
Ceva din voi are o pãrere despre altceva.
Viaţa nu se desfãşoarã în concordanţã cu aceastã pãrere.
Reacţia inutilã faţã de acest eveniment se numeşte furie.
Dar dacã furia sau emoţiile negative din noi înşine au avut timpul sã creascã
şi sã se manifeste fãrã ca noi sã fi reuşit sã oprim acest proces
când SFIDÃTORUL întâlneşte o spiralã de scãdere a energiei
în câmpul conştiinţei umane aflatã în tãcere este în stare sã îI recunoascã
imediat
şi aceasta conduce la apariţia unui gând imagine care nu este fructul
intenţiei sale conştiente.
Deci, o fiinţã conştientã poate opri procesul încã de la naşterea sa
pur şi simplu refuzând alimentarea SFIDÃTORULUI, adicã, înlocuindu-I
cu o imagine gând conştientã şi legatã de experienţele
pe care fiinţa respectivã doreşte sã le trãiascã.
Dar dacã deja în interiorul nostru s-a nãscut o acţiune corelatã
înseamnã cã spirala de descreştere a potenţialului energetic a început
sã fie alimentatã cu energie iar în acel punct, este foarte dificil sã rezişti
şi poate genera uşor furia, iar efectul ei nu face altceva
decât sã o amplifice ulterior în întreaga fiinţã.
Ce trebuie sã facem atunci?
O practicã adecvatã este cea de a face sã creascã tãcerea interioarã
şi sã scufundãm în ea chiar şi acţiunea provocatã de o emoţie negativã
toxicã
adicã, trebuie sã devenim foarte conştienţi şi sã observãm fãrã a judeca
cu întreaga noastrã atenţie ceea ce facem, ceea ce suntem
pe cale sã facem, adicã sã vedem acţiunea conştient, în totalitatea sa.
Sã observãm efectele acesteia asupra corpului nostru
sã urmãrim emoţiile noastre, efectul lor asupra mediului înconjurãtor.
Astfel vom descoperi multe, chiar foarte multe lucruri.
De exemplu, vom descoperi cã nu reuşim sã ţinem cont
de noi şi cã nu suntem conştienţi în momentul în carea realizãm o acţiune
chiar dacã percepem rãul pe care îI facem.
Dacã sunteţi geloşi, dacã aveţi o atitudine defensivã,
dacã simţiţi impulsul sã vã certaţi, dacã aveţi nevoia sã aveţi dreptate
sau simţiţi o durere emoţionalã de orice fel, sau orice altceva,
45
fiţi conştienţi de realitatea acestui moment,
şi menţineţi-I în conştiinţã.Eckhart Tolle
Sau pentru anumite gesturi mecanice pe care le realizãm
în favoarea SFIDÃTORULUI, ajunge o simplã acţiune
de conştiinţã amplificatã pentru a le demasca şi a le transcende instantaneu
şi definitiv.
În modul nostru de a observa în tãcere interioarã, mintea profundã
face sã se nascã o stare de conştiinţã plinã de blândeţe şi dulceaţã
care sunt caracteristicile sale particulare.
O întrebare foarte simplã.
Dar ce poate sã se nascã din profunzimile minţii?
Aceastã neaşteptatã modalitate de înţelegere, uneori, este suficientã
pentru a schimba cursul unei întregi vieţi.
Existã o stranie şi stimulatoare fericire în a acţiona deplini conştienţi
ca şi cum fiecare lucru pe care îI facem ar putea fi
ultima noastrã acţiune pe pãmânt.John Michael Abelar
Şi acum fiţi atenţi, decideţi-vã sã acceptaţi sau nu provocarea
Decideţi-vã dacã vreţi sã trãiţi o existenţã completã
sau una în care sã fiţi sclavul SFIDÃTORULUI şi dependenţelor emoţionale
toxice
sau dacã vreţi sã vã trãiţi viaţa intens, puternic, autentic, liber
fericiţi, într-un câmp de conştiinţã şi energie în care sã fiţi eliberaţi.
Ultimul meu dar pentru tine este o poveste.
Ascult-o şi sesizeazã-i învãţãturile.
De fiecare datã când o vei auzi, credinţa ta se va întãri.
Mã trezeam la sunetul ceasului şi de fiecare datã când el ticãia sonor
pe cutia albastrã. Aveam şase ani şi era ziua mea de naştere.
Mi-am lãsat pijamaua sã cadã pe podea şi am aruncat-o sub pat
şi apoi am alegat jos pe scãri având pe mine doar chiloţii marca Lone
Ranger.
Era ziua mea de naştere!În câteva ore prietenii mei vor sosi cu cadouri şi va
fi un tort, îngheţatã,
şi multã distracţie!
Dupã ce toate decoraţiunile pentru petrecere au fost fãcute
au plecat cu toţii iar eu m-am jucat cu jucãriile mele noi.
Eram plictisit, obosit, şi mã durea burta.Am închis ochii şi am adormit.
Am vãzut cum fiecare zi trecea ca şi cea din urmã:
şcoalã timp de o sãptãmânã, apoi sfârşitul sãptãmânii, şcoalã,
sfârşit de sãptãmânã, varã, toamnã, iarnã şi primãvarã.
Au trecut anii şi nu dupã mulţi am devenit unul dintre cei mai bun gimnaşti
din şcoala superioarã din Los Angeles.
În sala de sport, viaţa era incitantã:
în afara acesteia, viaţa era o deziluzie generalã.
Într-o zi, antrenorul Harold Frey m-a chemat la Universitatea Berkeley,
în California şi mi-a oferit o bursã de studii la acea universitate.
Nu mi se pãrea cã e momentul sã mã duc pe coastã pentru o viaţã nouã.
M- am certat cu prietena mea din aceastã cauzã şi la sfârşit ne-am despãrţit.
M- am simţit rãu, dar m-am consolat cu proiectele universitare.
În curând eram sigur cã viaţa mea va începe cu adevãrat.
Anii universitari au zburat, bogaţi în victorii sportive.
M- am cãsãtorit cu noua mea prietenã Susie.
Eram atât de ocupat cu antrenamentele, încât nu aveam mult timp şi
energie
pentru noua mea soţie.
În cele din urmã am participat la Olimpiadã dar prestaţiile mele sportive
46
nu au fost conform aşteptãrilor.
M- am întors acasã şi am alunecat într-un relativ anonimat.
S- a nãscut fiica mea şi am început sã simt responsabilitatea
şi o presiune crescândã.
Am gãsit un serviciu: vânzãtor de asigurãri de viaţã, care-mi ocupa
majoritatea zilelor şi nopţilor.
Nu aveam niciodatã timp pentru familia mea.În aproximativ un an Susie şi eu
eram deja separaţi
iar la final am obţinut divorţul.Din nou de la capãt, am reflectat cu tristeţe.
Într-o zi, m-am privit în oglindã şi am realizat cã trecuserã 40 de ani
de la Olimpiadele mele.Unde se dusese viaţa mea?
Cu ajutorul unui psihiatru, am depãşit dependenţa mea de alcool.
Aveam mulţi bani, case şi femei.Dar acum nu mai aveam pe nimeni, eram
singur.
Zãceam pe pat, era noapte şi m-am întrebat unde era familia mea;
trecuserã ani de când îi vãzusem ultima datã.
M- am întrebat ce mai face Susie şi ce mai fac prietenii mei din zilele mele
bune.
Acum îmi petreceam zilele aşezat pe fotoliul meu preferat
cu un pahar de vin în mânã, privind la tv şi gândindu-mã la vremurile
trecute.
Îi observam pe copii care se jucau în faţa casei mele.
Presupuneam cã am trãit o viaţã fericitã.
Obţinusem tot ceea ce îmi dorisem; atunci de ce nu eram fericitã
Şedeam singur. Pãrea cã stãtusem singur toatã viaţa mea.
Mi-am îndreptat spatele în fotoliul meu, am respirat iar apoi
am strigat în mintea mea foarte tare: - Dumnezeule, m-ai blestemat!
De ce cãsãtoria mea s-a stricatã Cum aş fi putut face lucrurile altfel?
În ce mod aş fi putut sã trãiesc?
Dintr-o datã am simţit o fricã teribilã şi devoratoare, cea mai rea
din viaţa mea de pânã atunci.
Era oare posibil sã fi pierdut ceva foarte important, ceva transcendental,
ceva care ar fi fãcut ca viaţa mea sã fie diferitã?
- Nu, imposibil, mi-am spus eu.
Am enumerat cu voce tare toate succesele mele dar frica încã persista.
M- am ridicat lent,am privit în jos spre oraş din balconul casei mele de pe
colinã
şi m-am minunat: Unde trecuse viaţa mea?
Ce sens au avut toate acestea?
Am început sã tremur şi obrajii mi s-au albit.
Apoi corpul meu a devenit ca de gheaţã.
Am cãzut pe spate, capul mi-a cãzut în faţã, inima nu îmi mai bãtea.
Au apãrut lumini pe care nu le mai vãzusem pânã atunci şi sunete
pe care nu le mai auzisem.Viziunile mele fluctuau.
În final, toate viziunile şi sunetele s-au transformat într-un punct luminos
apoi au dispãrut.Gãsisem pacea dar o pace pe care nu o mai cunoscusem
pânã atunci.
Dan Millman "Calea luptãtorului paşnic"
Existã nenumãrate viitoruri posibile. Acceptã provocarea, cãlãtorule.
Exclude-I pe SFIDÃTOR din viaţa ta.Exclude-I pe SFIDÃTOR din viaţa ta.
Îţi doresc tot binele posibil, cãlãtorule.Faceţi din voi înşivã o luminã.
Bazaţi-vã doar pe voi înşivã şi nu depindeţi de nimeni altcineva.
Siddharta Gautama Sakyamuni numit şi Buddha cel Treaz
Aceasta, sau orice faci acum, ar putea fi ultima ta acţiune pe pãmânt.
47
Nu existã putere care sã ne poatã garanta cã vom trãi un minut în plus.John
Michael Abelar
Te pregãteşti sã pleci la un drum lung şi nu ai fãcut niciun fel de pregãtire.
Siddharta Gautama Sakyamuni numit şi Buddha cel Treaz
Luptãtori, ne numim luptãtori şi luptãm pentru splendida virtute,
pentru o viaţã elevatã, pentru sublima înţelepciune,
de aceea ne numim luptãtori.Aunguttara Nikaya Noi suntem ceea ce gândim.
Tot ceea ce noi suntem este produsul minţii noastre.
Siddharta Gautama Sakyamuni numit şi Buddha cel Treaz
Moartea este eterna noastrã tovarãşã.
Este mereu în spatele nostru şi ne observã.
Te-a observat mereu, şi o va face mereu,
pânã în ziua în care va bate la uşa ta.John Michael Abelar
Eu sunt Calea, Adevãrul şi Viaţa.Isus.
Pentru cã mi-a fost foame, mi-aţi dat sã mãnânc.Mi-a fost sete şi mi-aţi dat
sã beau.
Eram cãlãtor şi m-aţi adãpostit.Eram dezbrãcat şi m-aţi îmbrãcat, eram
bolnav şi m-aţi vizitat,
Eram închis şi aţi venit sã mã gãsiţi.lisus Matei, 25- 35, 36
Pentru a atinge înţelepciunea este necesar sã fii un luptãtor nu un copil
alintat.
Este necesar sã depunem eforturi fãrã a ne opri, fãrã a ne lamenta
şi fãrã a da înapoi.John Michael Abelar
Vapoarele sunt sigure în port, dar vapoarele nu au fost fãcute
pentru a rãmâne în port.John A. Shedd
Fii calm şi înţelept. Eu sunt Dumnezeu.
Practica realizãrii este purã prin natura sa,
dar pentru a atinge aceasta este necesarã o practicã zilnicã.Dogen Zenji
Când consideraţi un lucru dificil, acela este un moment de adevãratã
comuniune.
Yehuda Berg
Nu este adevãrat cã faci ceea ce poţi mai bine, nici cã faci tot ceea ce poţi.
Dacã nu faci, este pentru cã tu crezi cã mai ai foarte mult timp,
pentru cã tu crezi cã viaţa ta va dura pentru totdeauna.John Michael Abelar
Am fãcut ceva bun pentru comunitatea umanã?
Asta înseamnã cã am avut un avantaj personal.
Aceasta, îţi spun, tu poţi menţine mereu prezent în mintea ta.
Nu te dezice niciodatã de asta.
Marc Aureliu Împãrat roman din sec. al II.lea D.C.
Mergeţi deci şi aduceţi cãtre casa mea oameni.
latã, Eu sunt cu voi în fiecare zi, pânã la sfârşitul tuturor timpurilor.
Lisus Acum du-te şi iubeşte. Nu mai pierde timpul altfel.
Onoarea şi respectul meu profund şi totala mea gratitudine se îndreaptã
cãtre toţi Maeştrii, Iniţiaţii şi Luptãtorii care, în linişte,
au menţinut aprinsã flacãra luminii pe pãmântul minunat.
Oricine aţi fi voi, şi oriunde vã aflaţi voi cei care sunteţi
inundaţi pentru totdeauna de Lumina pe care aţi transmis-o.
Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã.
Phobos îi însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului.
Adversarul are faţa acoperitã. A ta.
Anticii credeau cã a fost o vreme în care omul
era o fiinţã completã, cu o minunatã viziune interioarã
şi o Conştiinţã care azi ne par doar legende.
Apoi, toate acestea s-au sfârşit
iar azi omul este o creaturã slãbitã.Carlos Castaneda
Unele corpuri de suferinţã sunt neplãcute dar inofensive,
de exemplu, ca un copil care nu se opreşte din plâns.
Altele sunt monştri rãi şi distructivi, adevãraţi demoni.
Când credeţi cã cunoaşteţi o persoanã şi brusc vã gãsiţi
pentru prima oarã în faţa acestei creaturi strãine şi rãuvoitoare,
Veţi suferi un şoc. Eckhart Tolle
Iluminarea este sfârşitul suferinţei: Buddha
Ar putea fi nevoie de ani ca sã te conving sã te transformi
Şi apoi ar putea fi nevoie de ani pentru a acţiona în consecinţã.
Sper doar sã-ţi rãmânã timp suficient.John Michael Abelar
Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã.
Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului
Adversarul are faţa acoperitã. A ta.
- Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
Miliarde de fiinţe umane trãiesc astãzi pe uimitorul nostru Pãmânt.
Infinitul a oferit fiecãruia dintre noi un instrument foarte puternic.
Un instrument subevaluat aproape întotdeauna sau,
în cel mai rãu caz, neluat deloc în seamã.
Un instrument care a permis şi permite fiinţelor umane sã creeze
mai mult sau mai puţin conştienţi, orice lucru pe care îl doresc.
MINTEA Un instrument foarte puternic, aşa de puternic
încât necesitã atenţie şi conştientizare pentru folosire
Pentru cã aşa cum poate fi folosit
pentru a crea capodopere de frumuseţe şi armonie
el poate fi folosit şi pentru a crea monştri
de dizarmonie şi suferinţã.
Mintea fiinţelor umane, mintea noastrã
e un instrument extraordinar de puternic
deşi foarte simplu ca funcţionare de bazã
Însã, enorma sa putere, împreunã cu simplitatea
cu care poate fi gestionatã şi cu o anumitã inconştienţã
a potenţialitãţilor sale, poate sã dea formã şi sã alimenteze
chiar şi ce nu intrã în planurile noastre.
Ceva ce, în loc sã ne susţinã, ne suge de energie
Ceva ce în acest moment stãpâneşte
asupra majoritãţii oamenilor de pe aceastã planetã.
Situaţia aparent normalã a minţii la majoritatea fiinţelor umane
în ceea ce priveşte procesul educativ realizat de proprii noştri predecesori
înţeles ca un instantaneu al activitãţii sale
într-un anumit moment, este aceasta…
Practic, noi toţi, indiferent de ţarã, sex, vârstã
culturã manifestãm aceste caracteristici.
1
Cu toţii.
Intensitatea sa poate varia în funcţie de anumiţi factori culturali
precum, educaţia primitã sau valorile morale ale societãţii în care ne-am
nãscut.
În fapt, existã culturi şi societãţi
care nu dezvoltã automat aceste caracteristici.
Mai mult, ea poate fi mai mult sau mai puţin accentuatã în funcţie de
caracteristicile personale.
Însã, dupã un anumit moment, de obicei, dupã prima copilãrie
activitatea mentalã consideratã normalã
a unei fiinţe umane devine aşa ceva...
Aceasta este starea consideratã normalã a minţii unei fiinţe umane,
pentru cã este trãitã de miliarde de alte fiinţe de pe Terra
şi din acest motiv este consideratã normalã.
Este posibil sã gândim cu luciditate
în mijlocul acestui marasm?
Este posibil sã reuşim sã vedem lucrurile cu atenţie şi claritate
dacã interior rãmânem în aceastã stare mentalã?
Am reuşi sã ascultãm cu atenţie ceva sau pe cineva
dacã în realitatea exterioarã v-aţi gãsi într-un loc
în care ar fi constant un astfel de zgomot de fond?
Nu e ciudat cã aceastã confuzie apare în mintea
oricãrei fiinţe umane de pe acest Pãmânt?
latã prima urmã lãsatã pe malurile Conştiinţei
de ceva amãgitor şi evaziv
care acţioneazã asupra oricãrei fiinţe umane în acelaşi mod.
Confuzie. Incapacitate de concentrare. Inconstanţã.
Nu mai bine aştepţi? Trebuie s-o fac?
Du-te acolo, e cel mai bine! Sau e mai bine acolo?
Sã mã duc sau nu? O, Doamne, chiar şi de aici...
A nu fi capabil sã opreşti fluxul gândurilor este o suferinţã teribilã,
însã nu ne dãm seama de asta pentru cã aproape toţi o avem.
Şi de aceea o considerãm normalã. Eckhart Tolle
Normalitate .Sigur ca existã şi o altã faţetã a medaliei pe acest Pãmânt
minunat
minte are ca stare naturalã aşa ceva: spaţiu în care ei percep şi sãrbãtoresc
în pace şi bucurie orice lucru care existã
care le permite sã gândeascã lucid, sã vadã cu claritate
sã asculte cu atenţie şi, astfel, sã realizeze lucruri minunate
de o vibrantã frumuseţe şi armonie.
Aceasta se petrece pentru cã au învins ceva înlãuntrul lor
care nu le permitea sã fie ceea ce sunt cu adevãrat.
Vechii şamani o numeau Liniştea Interioarã
pentru cã e o stare în care percepţia nu mai depinde de simţuri
ci de o altã facultate a fiinţei umane, care îl transformã
într-o creaturã magicã care a fost purificatã,
nu de fiinţa umanã în sine ci de orice influenţe strãine.Carlos Castaneda
Cum au ajuns aceste fiinţe la acest rezultat?
De ce şi-au dorit sã ajungã? Ce le împiedica sã ajungã?
Dacã vreţi sã realizaţi Trezirea,trebuie sã o practicaţi neîntârziat aici şi
acum.Dogen Zenji
A doua urmã ce lunecã pe malurile Conştiinţei
este simpla constatare.
Sunteţi capabili sã vã întrerupeţi la voinţã aceastã activitate mentalã
inutilã şi neîncetatã care vã ocupã constant întreaga minte?
2
Nu sunteţi capabili sã vã întrerupeţi acest inutil mãcinat al minţii
decât pentru 2 sau 3 secunde şi cu ceva efort.
Sigur, aţi putea gândi cã este un lucru normal
şi lucrul amuzant este cã "gândiţi" asta cu adevãrat.
Mintea care articuleazã gânduri, prin intermediul unui gând
"gândeşte" cã nu poate fi întreruptã din mãcinatul ei,
Şi cum ar putea fi altcumva ?
Poate mintea sã gândeascã cã poate sã nu gândeascã?
Totuşi, acest argument simplu vã pune
în faţa unei serii de fapte incontestabile.
1. Mintea voastrã nu se aflã sub controlul vostru
deoarece, dacã ar fi, ar putea sã-şi întrerupã activitatea mentalã inutilã
la voinţã pentru cât timp ar vrea, nu doar pentru 2, 3 secunde.
2. Aţi încercat sã vã întrerupeţi
activitatea mentalã, dar nu aţi reuşit.
Rezultã de aici cã "ceva" din voi a încercat sã întrerupã
activitatea voastrã mentalã, constantã
reuşind pentru câteva clipe.
Aşadar, acest "ceva" a fost capabil sã observe şi sã controleze
un fenomen dincolo de mintea care gândeşte.
Dacã lucrurile stau astfel, acest "ceva" din voi nu e mintea voastrã, cea care
gândeşte.
Sau, mai bine zis, acest "ceva" din voi nu este mintea
care articuleazã neîncetat gânduri confuze, inutile.
Dar dacã în voi existã ceva ce nu este mintea care gândeşte
gânduri de acest fel, atunci cine sunteţi voi?
Şi de ce mintea voastrã cea care gândeşte
se aflã dincolo de controlul vostru?
Dacã mintea voastrã care gândeşte este dincolo de controlul vostru
iar voi nu sunteţi aceastã minte
care este sursa acţiunilor voastre?
Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã
Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului
Adversarul are faţa acoperitã. A ta.
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã
În interiorul fiinţelor umane acţioneazã 2 tipuri de minte.
În realitate, "mintea" este un cuvânt care nu se potriveşte perfect
cu definiţia mecanismelor umane care acţioneazã în noi
pentru a ne permite evaluarea şi interpretarea realitãţii.
Totuşi, în acest context, îl vom folosi din comoditate.
În termeni de profunzime, primul dintre acestea
e cea care se întâlneşte imediat, mai evident
şi care utilizeazã dialogul interior
ca element de autoafirmare şi autoperpetuare.
Vom numi acest tip de minte, Mintea superficialã.
Caracteristicile sale sunt simple:
Mintea superficialã dialogheazã constant cu ea însãşi
e complet focalizatã pe trecut sau viitor
analizeazã totul în termeni de profit şi pierdere
pentru cel care reuşeşte sã interpreteze realitatea.
Şi ia decizii doar pe baza experienţelor trecute.
Îşi schimbã ideile şi direcţia la câteva minute odatã.
Proiecteazã tot ceea ce e de proiectat.
3
Şi calculeazã tot ceea ce e de calculat.
Este incapabilã de concentrare
şi starea sa naturalã este aceasta:
Dialog interior necontenit Atenţie constantã pe trecut şi viitor
Cât pot sã câştig? Dar dacã pierd?
Mereu a fost aşa, aşadar mereu va fi aşa
Calea mea este aceasta! Chiar aceasta!
Voi merge acolo, voi face asta, voi spune aia
Incapacitate de atenţie totalã pe Aici şi Acum
Ne vorbim neîncetat de lumea noastrã,
şi tocmai prin acest dialog interior noi o pãstrãm
o reînnoim, şi îi asigurãm viaţa şi energia.
În timp ce ne vorbim, nouã înşine, ne alegem cãile
şi astfel ne repetãm alegerile şi cãile pânã în ziua morţii
pentru cã pânã în acea zi vom repeta aceleaşi lucruri.
John Michael Abelar
Sub Mintea de Suprafaţã
existã o minte mult mai tãcutã,
care percepe realitatea fãrã interpretarea gândirii
Ştie care este calea cea mai bunã pentru noi
şi ne-o comunicã prin senzaţii şi sentimente.
Funcţionarea sa nefiind bazatã pe gândire şi dialogul interior,
ci pe evaluarea energeticã a momentului prezent,
ea ne indicã o cale fãrã a calcula procentul de câştig sau pierdere
şi nu se aşteaptã la un anume rezultat.
Aceastã minte nu are deloc nevoie sã facã planuri
sau proiecte cu termen de finalizare prestabilit
deoarece nu foloseşte viitorul ca pe o modalitate de evadare
şi nu ia decizii bazându-se exclusiv
pe baza de date creatã de evenimentele trecute,
deoarece nu foloseşte trecutul ca model imuabil pentru prezent.
O vom numi de acum încolo Mintea Profundã.
Interacţiunea cu Realitatea prin Senzaţii
Acţiune dincolo de aşteptãrile raţionale
Trecutul şi Viitorul se topesc în Prezent
A fost într-un fel dar Acum poate fi altfel.
Atenţie totalã pe Aici şi Acum
Deocamdatã este suficient sã-ţi repet
ceea ce ţi-am spus referitor la cele douã tipuri de minte.
Una este mintea noastrã adevãratã
produsul experienţelor noastre de viaţã,
cea care ne vorbeşte rar pentru cã a fost
învinsã şi aruncatã în întuneric.
Cealaltã, cea pe care o folosim în fiecare zi
pentru activitãţile noastre cotidiene
este o manifestare strãinã. John Michael Abelar
Cele douã modalitãţi prin care interacţionãm cu existenţa
şi interpretãm realitatea sunt, aşadar, dialogul interior
legat de Mintea superficialã
şi senzaţiile, legate de Mintea Profundã.
Însã, atenţie! Ceea ce noi numim senzaţie
nu se referã la emoţii,
deoarece cele douã aspecte sunt foarte diferite între ele.
Emoţia este în mod obişnuit o reacţie a corpului
la o anumitã experienţã, imagine, sau chiar la un dialog interior
4
pe care Mintea superficialã îl asociazã cu condiţiile care l-au provocat.
Aceastã asociere sfârşeşte rapid prin a declanşa
în mod mecanic aceeaşi reacţie a corpului
adicã aceeaşi emoţie
ori de câte ori se manifestã aceleaşi condiţii exterioare.
Chiar dacã aceste condiţii
nu ar necesita vreo nevoie emoţionalã.
Un exemplu imaginar:
Cineva se poartã urât cu dv. şi unul din lucrurile care vã şocheazã
la acea persoanã este pãlãria de pe cap.
Din acel moment, în mod inconştient
Mintea superficialã asociazã un aspect ce ţine de proasta educaţie
cu o anumitã pãlãrie.
Astfel, ori de câte ori veţi întâlni o persoanã cu o pãlãrie similarã
veţi percepe interior un disconfort, o emoţie neplãcutã
care vã va face sã vã retrageţi
sau sã fiţi chiar nepoliticos fãrã motiv,
chiar dacã persoana având pãlãria respectivã
e cea mai educatã pe care aţi întâlnit-o vreodatã.
Aceastã reacţie este o emoţie:
corpul a declanşat o emoţie automatã, mecanicã, asociativã,
în ultimã instanţã, complet irealã.
emoţie =lat. EMOTIONEM de la EMOTUS
p. p de la EMOVERE a duce afarã, a muta, a scoate
Şi de la: care adaugã forţã acţiunii exprimate
de cuvântul cu care e unitã, şi MOVERE a agita, a mişca
Preluat din dicţionarul etimologic on line www. etimo. it
Mintea superficialã şi emoţiile cãlãtoresc strâns legate
Vom vedea mai târziu în detaliu ce înseamnã aceasta
deoarece mecanismul dialog interior-emoţie
este un element fundamental care trebuie
înţeles cât mai bine posibil.
În schimb, o senzaţie este ceva indefinibil
ca un fundal interior tandru şi delicat
care ne comunicã instantaneu informaţii
despre cum sã interacţionãm mai bine cu energia,
şi, prin urmare, cu realitatea care ne înconjoarã.
Acest fundal indefinibil este aproape întotdeauna sufocat
de cãtre Mintea superficialã însã, în timp, poate deveni puternic şi clar
dacã i se permite sã acţioneze fãrã oprelişti;
Şi dacã se recunoaşte în el adevãrata noastrã voce interioarã
care ştie ce e mai bine pentru noi
şi ştie cum sã ne transmitã asta.
Fiecãruia dintre noi i s-a petrecut sã se simtã cumva împãrţit
între un impuls interior hrãnit de o senzaţie sau un sentiment
şi direcţionat cãtre o experienţã
şi o serie de gânduri raţionale
care tind sã ne descurajeze
şi inoculeazã în noi acele dubii care ne taie orice entuziasm.
În aproape toate cazurile
practic întotdeauna, dacã e vorba despre fiinţe
nefamiliarizate cu expansiunea Conştiinţei,
gândul raţional are întâietate
iar senzaţia sau sentimentul sunt respinse pânã ce dispar cu totul.
Percepem un impuls interior faţã de o nouã experienţã?
5
latã cum se naşte un dialog interior alcãtuit din îndoieli,
frãmântãri şi temeri.
latã cum se nasc sentimentele de fricã şi confuzie,
cauzate asociativ de acelaşi dialog interior.
latã cum experienţa cea nouã este amânatã sau respinsã
dincolo de posibilitatea ei de manifestare
deoarece nimãnui nu-i place sã descopere emoţii neplãcute
iar frica, frãmântãrile pot fi foarte neplãcute
dacã noi devenim aceste emoţii.
De aceea, în general, ne retragem pentru a le face sã disparã.
Aceasta se petrece deoarece Mintea superficialã tinde mereu
sã ţinã sub tãcere sau sã contracareze Mintea Profundã
şi, de obicei, reuşeşte pentru cã noi îi dãm acceptul
ca şi Câmp al Conştiinţei
şi pentru cã nu ştim cã e posibil sã observãm
emoţiile fãrã sã ne identificãm cu ele.
Focalizaţi-vã atenţia pe emoţiile din voi.Acceptaţi-le existenţa.
Nu le gândiţi, nu lãsaţi ca emoţia sã devinã gând.
Nu judecaţi sau analizaţi; observaţi doar.
Deveniţi conştienţi de senzaţiile legate de emoţii
dar şi de cel care observã, Observatorul Tãcut.Eckhart Tolle
Acesta este motivul pentru care Mintea superficialã
ne ţine câmpul interior în confuzie în mod constant.
Pentru a ne împiedica sã ascultãm susurul blând al Minţii Profunde.
O ascultare care ar putea sã ducã
la sfârşitul dominaţiei sale asupra noastrã.
Şi acesta este motivul pentru care comportamentul Minţii superficiale
e o altã urmã fugitivã pe malurile Conştiinţei.
Un comportament care în realitate este una dintre armele cele mai puternice
ale arsenalului care ne ţine în şah ca fiinţe umane.
Un ceva care ne ţine închişi într-o cuşcã care nu are gratii materiale
cu lanţuri care nu se vãd.
Un ceva care pare normal doar pentru cã
miliarde de indivizi sunt sub controlul sãu.
Un ceva care acţioneazã din umbrã,
deoarece Lumina Conştiinţei l-ar scoate la ivealã
şi ar deveni, astfel, ineficient.
Este lumea care ţi-a fost trasã peste ochi
ca sã te orbeascã şi sã nu vezi adevãrul.
Care adevãr? Cã eşti un sclav, Neo.
Ca şi toţi ceilalţi, te-ai nãscut în lanţuri.
Te-ai nãscut într-o închisoare
pe care nu o poţi vedea, gusta sau atinge.
O închisoare pentru mintea ta. Fragment din filmul Matrix
Un ceva pe care de acum încolo îl vom numi SFIDÃTORUL.
SFIDÃTORUL Conştiinţei noastre.
Potrivit toltecilor, mintea oamenilor este invadatã de ceva
care o controleazã şi care, deci, controleazã visul lor personal.
Libertatea pe care o cautã toltecii
este aceea de a se întoarce pentru a folosi mintea şi trupul
în acord cu ceea ce sunt cu adevãrat,
sã-şi trãiascã viaţa mai degrabã decât
sã facã ceea ce acest ceva ne impune pentru scopurile sale personale.
Don Miguel Ruiz
Ce înţelegem, deci, prin cuvântul SFIDÃTORUL?
6
Ce reprezintã SFIDÃTORUL
în existenţa noastrã, în viaţa noastrã de zi cu zi?
Cuvântul SFIDÃTOR indicã un complex de forţe
care acţioneazã în câmpul conştiinţei umane
cu scopul de a o slãbi şi de a o menţine într-o stare inconştientã
şi identificatã cu construcţii mentale ireale.
Acest complex de forţe acţioneazã în noi ca un element conservator
ca o forţã opusã şi contrarã impulsului nostru
cãtre evoluţia şi expansiunea Conştiinţei.
Acţiunea contrarã a SFIDÃTORULUI
este direcţionatã, sã ne împiedice sã-i conştientizãm existenţa
şi, astfel, sã o transcendem
şi sã o transformãm într-o forţã aliatã nouã.
Recunoaşterea în profunzime a acţiunii SFIDÃTORULUI în viaţa
noastrã
demascarea acţiunii sale şi transcenderea sa
este o sarcinã care poate pãrea dificilã
durã, generatoare de îndoieli şi suferinţe
care, în ultimã instanţã, este încercarea sa de a rãmâne în viaţã.
Este o sarcinã care poate pãrea dureroasã
pentru cã noi toţi pornim din acelaşi punct:
noi credem cã suntem el.
Totuşi, recunoaşterea şi scoaterea la luminã a propriului SFIDÃTOR
este una dintre sarcinile cele mai importante
pe care este chematã sã o îndeplineascã o fiinţã umanã
deoarece SFIDÃTORULl este Pãzitorul Pragului
ceaţa de strãbãtut pentru a intra pe pãmânturile nesfârşite
care ne aparţin de drept ca fiinţe umane magice
într-un univers minunat.
Unul din principalele scopuri ale SFIDÃTORULUI
aşa cum ne indicã şi numele sãu,
este acela de a ne sfida: a ne pune la încercare capacitãţile,
voinţa de a urma calea cãtre expansiunea Conştiinţei,
în mod neabãtut.
Ne sfideazã, cu scopul de a pune la încercare
şi, apoi, de a face liberã intenţia noastrã
de a pãşi cãtre acele realizãri maiestuoase
care stau în puterea noastrã
şi care sunt specifice nouã,
ca fiinţe umane magice şi minunate.
Atunci când vocile din tine îţi vorbesc despre sfârşit
atunci când mintea îţi spune cã ai pierdut
atunci când crezi cã este imposibil, şi totuşi continui.
Te ridici în propria spadã şi mai faci un pas
Acolo unde se terminã Omul, acolo începe Dumnezeu.
Acest concept al unei forţe opuse
care provoacã impulsul nostru cãtre conştiinţã
poate pãrea aparent bizar,
dacã nu chiar la limita credibilului,
şi totuşi, acest concept este bine argumentat,
descris şi studiat în amãnunt
în foarte multe tradiţii spirituale de pe acest pãmânt.
De exemplu, într-una din cãrţile sacre
ale tradiţiei esoterice ebraice, Tora,
şi în învãţãturile înţelepte cuprinse în Cabala
7
existã descrieri complexe ale scopului
şi a armelor aflate la dispoziţia
unei entitãţi energetice a cãrui nume a devenit sinonim
cu forţele rãului în biserica catolicã:Satana.
Satana, a cãrei semnificaţie nu este alta decât Adversarul
este acea entitate energeticã care, în calitatea sa de adversar
ne împiedicã sã ajungem la Luminã.
Scopul sãu principal, potrivit tradiţiei ebraice,
este acela de a crea forţa opusã
celei care ne trage cãtre luminã,
cu scopul de a permite eliberarea forţei schimbãrii
deoarece fãrã o opoziţie n-ar mai exista tensiunea
care sã ne direcţioneze cãtre Conştiinţã
şi cãtre cãutarea luminii.
Acest concept ar merita o mai mare aprofundare,
care, nu reprezintã scopul prezentului documentar.
Ceea ce este important de subliniat aici
este rolul pe care Vrãjmaşul prin excelenţã din tradiţia ebraicã,
Satana, îl joacã în expansiunea Conştiinţei.
Vrãjmaşul: O entitate energeticã
care urmãreşte prin orice mijloace sã ne împiedice
în direcţionarea noastrã cãtre lumina conştiinţei.
Dupã cum bine se ştie,
Satana este cunoscut şi ca Diavolul.
Însã puţini ştiu cã termenul diavol
derivã din latinescul Diábolus
şi din termenul din greaca veche Diabolos,
adicã "Cel care separã".Ce separã?
Ceea ce nu are nici un sens sã fie separat.
Ceea ce este stãpânit doar dacã este separat.
Divide et Impera Strategie având ca scop obţinerea
unei poziţii privilegiate, divizând şi fragmentând
forţa de opoziţie în aşa fel încât aceasta
sã nu se poatã uni contra unui obiectiv comun.
Totuşi, tradiţiile cãutãrii interioare din toatã lumea
par sã recunoascã în SFIDÃTOR alte scopuri, mai concrete,
dincolo de cel mai mult abstract despre care am vorbit.
Una dintre responsabilitãţile noastre, ca fiinţe umane
este de a cuprinde şi de a realiza cu ochii
şi cu Conştiinţa noastrã cât din aceasta este real
şi cât o alegorie cu o semnificaţie mult mai vastã.
Dar e bine de ştiut în ce fel învãţãceii pe calea Conştiinţei
aparţinând de diferite tradiţii au fost puşi în gardã
de prima confruntare adevãratã pe care trebuie sã o aibã:
cea cu proiecţia iluzorie a lor.
Cea cu SFIDÃTORUL.
Don Miguel Ruiz e un şaman
din tradiţia toltecã din America Centralã.
Nãscut şi crescut într-o familie mexicanã de vindecãtori
mama, currandera şi bunicul, nagual...
poartã mai departe şi rãspândeşte în lume
cunoaşterea ezotericã toltecã a strãmoşilor sãi.
Don Miguel indicã SFIDÃTORUL cu numele de Parazitul.
latã cum, prin cuvintele sale,
ne descrie formaţia şi scopul sãu
8
în Câmpul Conştiinţei umane.
În minte creãm Judecãtorul,
o parte din noi care judecã continuu
tot ceea ce facem şi nu facem,
toate emoţiile pe care le trãim sau nu.
În mod normal Judecãtorul ne gãseşte vinovaţi
şi noi ne gândim cã trebuie sã fim pedepsiţi:
partea din minte care primeşte judecata
şi simte nevoia de pedeapsã este Victima.
Victima este acea parte din noi care spune
"Vai de mine, nu sunt destul de bun, de puternic, de inteligent.
Ce mã fac? Cum pot mãcar sã experimentez?"
Judecãtorul şi Victima îşi duc existenţa
pe sistemul nostru de credinţe,
adicã pe ceea ce credem şi ce nu credem,
un sistem care s-a insinuat în mintea noastrã din copilãrie,
când credem tot ceea ce ne spuneau adulţii.
Toltecii numesc acest mecanism Judecãtor-Victimã-
Sistem de credinţe cu numele de Parazitul.
Mintea umanã este bolnavã din cauza unui parazit
care îi furã energia vitalã şi bucuria.
Parazitul se transmite ca un virus de la bunic la fii
şi apoi la noi, care o transmitem copiilor noştri
şi hrana lui constã din emoţiile negative care provin din fricã.
Parazitul este o creaturã alcãtuitã din energie emoţionalã
şi este vorba de o fiinţã vie.
Supravieţuieşte cu emoţiile negative
şi se hrãneşte cu suferinţã.
Don Miguel Ruiz din cãrţile "Cele patru legãminte" şi
"Stãpânirea iubirii" editate de "Edizioni il Punto d'Incontro".
Parazitul: O entitate energeticã
care trãieşte şi se alimenteazã pe cheltuiala alteia
fãrã sã dea nimic în schimb.
Carlos Castaneda este un antropolog care a aprofundat
o altã linie toltecã a cunoaşterii esoterice:
cea a lui Don Juan Matus.
Don Juan Matus a fost şamanul-ghid, adicã nagualul,
al unei linii toltece similare cu cea a lui Don Miguel Ruiz,
având probabil aceeaşi sursã
dar diferitã de aceasta prin multe elemente
cum ar fi, de exemplu, accentul pus pe calea luptãtorului
ca modalitate de realizare personalã.
Carlos Castaneda a transcris şi a publicat, în cãrţile sale
învãţãturile primite de la Don Juan;
şi în ceea ce priveşte existenţa sa
el a decis sã transcrie încã ceva care îl priveşte
mult mai îndeaproape pe SFIDÃTOR.
latã mai exact ce, într-o sintezã a cuvintelor sale.
Şamanii din vechiul Mexic
au descoperit ceva transcendental.
Au descoperit cã avem un tovarãş
care rãmâne cu noi toatã viaţa.
Un prãdãtor care iese din adâncurile cosmosului
şi care pune stãpânire pe viaţa noastrã
iar noi suntem prizonierii lui.
9
Dacã protestãm, ne sufocã protestele.
Dacã intenţionãm sã acţionãm independent nu ne permite.
Prãdãtorul are avantaj asupra noastrã
pentru cã noi suntem hrana lui, sursa lui de existenţã.
Prãdãtorul e cel care a infiltrat în noi sistemele de credinţe
conceptul de bine şi de rãu, obiceiurile sociale.
El este cel ce ne-a definit speranţele şi aşteptãrile
atât visurile de succes cât şi parametrii falimentului.
El ne-a dat aviditatea,
dorinţa fãrã limitã şi laşitatea.
Ne-a fãcut sã fim fixişti, focalizaţi pe ego
şi înclinaţi spre autocomplacere.
Folosindu-se de egoismul nostru,
unicul aspect conştient care ne-a mai rãmas
prãdãtorul creazã flãcãri de conştiinţã
pe care trece apoi sã le consume fãrã scrupule.
Prãdãtorul ne creazã probleme inutile
pentru a forţa apariţia acestor flãcãri
şi astfel el supravieţuieşte
continuând sã sa hrãneascã din energia vie
a pseudo-preocupãrilor noastre.
Vechii şamani vedeau prãdãtorul.
Îl numeau Volador, cel ce zboarã
deoarece se mişcã în salturi prin aer.(ZBURATORII IN LEGENDELE
ROMANESTI)
Nu este un spectacol frumos.
Este o umbrã neagrã de o obscuritate
impenetrabilã care saltã prin aer
şi apoi coboarã pe pãmânt.
Carlos Castaneda "Latura activã a Infinitãţii".
Volador: O entitate energeticã care trãieşte şi se hrãneşte
pe socoteala alteia fãrã a da nimic în schimb.
Eckhart Tolle este un om contemporan cu noi
nãscut şi crescut în Europa
care a trecut printr-o experienţã de trezire neaşteptatã şi totalã.
De fapt, într-o clipã, el a fãcut acea manevrã
care pentru mulţi dintre noi necesitã ani de practicã şi disciplinã
înainte de a putea fi înfruntatã:
s-a dezidentificat complet de proiecţia iluzorie
a realitãţii create de Mintea sa superficialã
şi a atins starea de Conştiinţã purã
care este expresia a ceea ce este el cu adevãrat.
Acest proces, care ar putea fi numit o Iluminare
dar care nu poate fi descris în cuvinte,
i-a permis, printre altele, sã reobserve existenţa
fãrã numeroasele şi inutilele filtre mentale
plasate în fiinţã de cãtre Mintea superficialã.
În aceastã stare de observare,
el a vãzut ceva foarte interesant,
ceva ce are mult de a face cu SFIDÃTORUL
ceva ce vom prezenta cu propriile lui cuvinte.
Durerea acumulatã în corpul vostru
este un câmp de energie negativã
care vã ocupã trupul şi mintea.
Dacã o consideraţi o entitate invizibilã de-sine-stãtãtoare
10
vã apropiaţi mult de adevãr.
Este vorba despre corpul de suferinţã emoţionalã.
Fiţi în gardã pentru a descoperi eventualele semne de nefericire
din voi, sub orice formã:
poate fi corpul de suferinţã care se trezeşte.
Poate lua forma unei iritãri, nerãbdãri,
melancolii, dorinţe de a jigni, mânii,
furii, depresii, necesitãţi de a avea
o dramã în raporturile personale etc.
Corpul de suferinţã vrea sã supravieţuiascã
ca şi orice altã entitate existentã
şi poate supravieţui doar dacã
vã face sã vã identificaţi inconştient cu el.
Atunci poate pune stãpânire pe voi
poate deveni voi, şi poate trãi prin voi.
Trebuie sã se hrãneascã prin voi.
şi o va face cu orice experienţã care intrã în rezonanţã
cu tipul sãu specific de energie,
cu orice lucru care poate da naştere la o suferinţã
mânie, capacitate distructivã, urã, tristeţe,
drama emoţionalã, violenţã, chiar boalã.
Durerea se poate hrãni doar cu durere,
şi odatã ce corpul de suferinţã a pus stãpânire pe voi
aveţi nevoie de altã durere
şi deveniţi victime sau persecutori.
Supravieţuirea sa depinde de identificarea
voastrã inconştientã cu el, precum şi de frica voastrã
inconştientã de a înfrunta frica ce trãieşte în voi.
Eckhart Tolle "Puterea prezentului"
Corpul de suferinţã: o entitate energeticã
care trãieşte şi se hrãneşte pe socoteala alteia
fãrã sã dea nimic în schimb.
Reluãm spunând cã tradiţiile cãutãrii interioare din toatã lumea
din care am prezentat un mic dar semnificativ eşantion
par sã indice existenţa SFIDÃTORULUI.
În interiorul câmpului uman de conştiinţã
poate apãrea, exista, creşte şi acţiona o entitate energeticã
ce ne priveazã de energie
şi care, deci, ne menţine într-o stare de inconştienţã.
Scopul sãu este acela de a continua sã se hrãneascã
cu un anumit tip din energia noastrã
şi, în acelaşi timp, sã ne împiedice sã ne expansionãm Conştiinţa
pentru a nu putea sã-i i conştientizãm existenţa.
Evident, a deveni conştienţi de existenţa
şi acţiunea acestei entitãţi energetice
este primul şi cel mai important pas.
apoi, va deveni o consecinţã naturalã,
încetarea imediatã de a crea hrãnire şi susţinere pentru ea.
Ne mai hrãnind-o, ea va deveni din ce în ce mai slabã
pânã când va fi complet reabsorbitã
şi transformatã de Conştiinţa noastrã.
Stãpânirea propriei minţi rebele, capricioase,
vagabonde este Calea cãtre Fericire.
Înţeleptul îşi observã continuu propriile gânduri,
care sunt smãrunte, înşelãtoare şi instabile.
11
Aceasta este Calea cãtre Fericire.Dhammapada
Atunci când se petrece aceastã transformare
fiinţa umanã înceteazã sã-i permitã vocii din capul sãu
care tot dialogheazã cu ea însãşi despre tot felul de prostii iluzorii
sã fie stãpâna existenţei sale
deoarece înţelege cã acea voce
nu este ceea ce este el în realitate.
Când are loc aceastã transformare,
fiinţa umanã înceteazã sã asculte o minte care îi pune piedici
o limiteazã şi o înlãnţuie în orice mod,
în loc sã o susţinã şi sã o încurajeze,
deoarece fiinţa înţelege cã acea minte
nu este cine este ea în realitate.
Atunci când se petrece aceastã transformare,
fiinţa umanã devine liberã.
Cã se numeşte Parazit, Volador
Corpul de suferinţã sau Vrãjmaş
nu este ceea ce este ea în realitate
deoarece nu este de mare folos sã ştim aceasta la un nivel intelectual.
Ceea ce este cu adevãrat folositor
este sã înţelegem şi sã vedem cum acţioneazã, ce arme foloseşte
care sunt efectele acţiunii sale în viaţa noastrã.
Sã înţelegem cã noi suntem, dupã toate probabilitãţile,
prãzi energetice inconştiente.
Şi, mai ales, sã înţelegem cã noi, ca fiinţe cu conştiinţã
suntem fiinţe magice şi puternice
care au toate instrumentele la dispoziţie
pentru a-l demasca şi a-l transforma în aliatul nostru.
Ne ia din fericirea noastrã.
Ne ia din bunãstarea noastrã.
Ne ia din pacea noastrã.
Toate stãrile fiinţei care ne sunt mai apropiate
ca aerul pe care îl respirãm
şi care ne sunt cu totul accesibile.
De aceea, SFIDÃTORUL trebuie sã fie înfruntat şi transcens.
Nu pentru ceea ce este,
ci pentru faptul cã ne limiteazã existenţa.
Aceasta este unica şi adevãrata provocare
pe care trebuie sã o înfruntãm în viaţã
înainte de a intra şi a trãi în lumea realã
şi de a fi ceea ce suntem cu adevãrat.
Totuşi, SFIDÃTORUL se va folosi de orice armã
pentru a ne împiedica, pentru cã aceasta e în firea sa
şi pentru cã Infinitul aşa a vrut sã fie.
De aceea, este nevoie de conştiinţã,
claritate şi o hotãrâre de nezdruncinat
pentru a înfrunta aceastã provocare.
De aceea, în toate tradiţiile spirituale de pe Pãmânt
cei care acceptã aceastã provocare sunt numiţi Rãzboinici.
Putem sã ne rãzvrãtim şi sã spunem NU!
Declarând rãzboi Parazitului, un rãzboi de independenţã,
un rãzboi pentru dreptul de a ne folosi mintea şi creierul.
De aceea, în toate tradiţiile şamanice americane,
adepţii se numesc rãzboinici.
Sunt în rãzboi împotriva Parazitului cuibãrit în mintea lor.
12
Aceasta înseamnã cu adevãrat sã fii un Rãzboinic.
Rãzboinicul este cel care luptã împotriva invaziei Parazitului.
Putem învinge sau pierde, dar nu am cedat fãrã luptã.
Don Miguel Ruiz
Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã.
Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului
Adversarul are faţa acoperitã. A ta
Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Sã înţelegem cine sau ce este SFIDÃTORUL
este o realizare care ne va trezi conştiinţa într-o zi.
Acum, sã ne concentrãm pe consecinţele acţiunilor sale
deoarece aceste consecinţe
sunt urma cea mai vizibilã a acţiunii sale în lume.
Amprentã care nu se poate şterge.
Efectele acţiunilor sale care tulburã.
În ce mod se manifestã în viaţa noastrã acţiunea SFIDÃTORULUI?
Dialogul interior continuu, confuz
fãcut de o mulţime de voci, muzici, orientat în general
cãtre gânduri negative, distructive, frãmântãri şi preocupãri,
în cea mai mare parte ireale.
Obicei de a judeca şi de a calcula orice lucru
revolta faţã de orice lucru şi mai ales faţã de noi înşine.
Judecata este de obicei una de inadaptare
culpabilitate, condamnare, dispreţ.
Fuga de intensitatea şi disciplina conştientã
îndreptatã cãtre acţiuni constructive, cu o proiecţie constantã
cãtre un viitor incert, de obicei, mâine sau luni
a ceva ce am putea sau ar trebui sã facem acum.
O fugã care sã nu ne tulbure comoditãţile.
Tendinţa unei derive inerţiale faţã de obiceiuri
care în majoritatea cazurilor sunt construite ca o perpetuare
sau fugã de condiţii generatoare de suferinţe
şi, în consecinţã, un ataşament emoţional faţã de ele.
Autosabotarea oricãrei inspiraţii care ne dãruie bucurie şi entuziasm
cu tot felul de îndoieli şi frici ireale,
generate de dialogul interior şi deci de Mintea superficialã,
care ne fac mai degrabã sã gândim decât sã acţionãm
pânã când, în cele din urmã, am vorbit aşa demult cu noi înşine
încât orice inspiraţie s-a pierdut.
Fuga de responsabilitatea personalã şi totalã a propriei existenţe
prin transferul sãu sistematic în exteriorul nostru,
având drept rezultat gânduri de culpabilitate.
E vina lui. E vina acestei situaţii.
E vina acestei structuri.
Marea majoritate a oamenilor din
societatea modernã de model occidental,
care, în fapt, s-a propagat pe tot pãmântul,
vede în semenii sãi toate aceste caracteristici.
Nu doar o parte, ci toate.
Normal, care este rezultatul combinat, efectul,
tuturor acestor caracteristici?Unul singur:FRICA
Trãim într-o stare de fricã continuã, autoindusã şi irealã.
Frica de a pierde lucruri ireale şi inexistente.
13
Aprobarea. Reputaţia.
Premiul pentru presupusele noastre merite
şi indulgenţã pentru lipsurile noastre.Siguranţa.
Aceasta este urma cel mai incredibil de evidentã şi
totodatã, de ascunsã, a acţiunii SFIDÃTORULUI.
Avem cu toţii aceleaşi caracteristici,
efectul lor este întotdeauna nefericirea
frica şi o slãbiciune fãrã nume
şi asta nu ne face deloc bãnuitori.
Perfecţiunea unui astfel de scenariu
unei asemenea strategii, constã tocmai din faptul
cã nu bãnuim cã împãrtãşim cu toţii aceleaşi caracteristici
pânã când nu întâlnim pe cineva care nu le are;
şi în ultimii 1500 ani sau chiar 3000 ani
tocmai aceasta s-a petrecut.
Fiinţe care se elibereazã au existat
şi vor exista întotdeauna.
Multe dintre ele au urmãrit sã împãrtãşeascã
altor fiinţe umane ceea ce au descoperit;
totuşi, foarte adesea, mesajul a suferit o filtrare
care l-a alterat aşa de mult sau chiar l-a pervertit.
Şi cine a fost autorul?
Dacã efectele acţiunii SFIDÃTORULUI
în viaţa noastrã sunt frica, nefericirea şi suferinţa
practic toţi, conştient sau nu, vom fi de acord
cã aceste efecte nu sunt pozitive pentru noi
şi ar trebui modificate.
Însã, atunci de ce fiinţele umane le acceptã oricum
în ciuda faptului cã ele le poartã cãtre nefericire şi suferinţã?
De ce mesajul transmis în toate epocile
nu a fost ascultat niciodatã de cei mulţi
ci din contra, a fost mereu combãtut şi denigrat?
Pentru cã,de obicei, nu-şi amintesc
cã modelele de nefericire şi suferinţã care perpetueazã în viaţa lor
au fost trãite chiar de ei
printr-o condiţionare care începe chiar de când s-au nãscut
mai mult, nu au auzit de modele diferite
sau, dacã le întâlnesc, nu le cred.
Însã motivul cel mai important pentru care persistãm în nefericire,
capodopera acţiunii SFIDÃTORULUI,
constã în modul în care noi, fiinţele umane
interacţionãm cu Realitatea.
Fiinţele umane filtreazã toatã realitatea
prin câmpul lor mental şi emoţional
iar acest filtru le creazã o imagine interioarã a realitãţii
la care apoi se conformeazã, pentru a le confirma percepţiile.
Ce a fãcut, deci, SFIDÃTORUL?
A intervenit pentru a manipula în avantajul sãu
acea parte a minţii pe care am pus-o sã controleze acea activitate.
SFIDÃTORUL şi-a asumat controlul Minţii superficiale.
Nu este posibil sã schimbi pânã
unde Mintea superficialã ne guverneazã viaţa,
deoarece aceasta nu este expresia aceea ce suntem de fapt
ci "portavocea" SFIDÃTORULUI.
De aceea, dialogul interior este obsesiv orientat cãtre "castrarea" noastrã
14
în loc sã fie cãtre împlinirea noastrã.
De aceea, orice ajunge în câmpul nostru de conştiinţã
este filtrat inconştient de Mintea superficialã
este eliminat sau nehrãnit pânã la completa sa dispariţie
dacã are o cât de micã legãturã cu o Trezire interioarã.
De aceea, toate documentele, asemenea acestuia de faţã
cãrţile despre cãutarea interioarã,
întâlnirea cu o fiinţã conştientã,
vor fi ţinute întotdeauna cât mai la distanţã
cu dubii, critici şi indiferenţã din partea celor care nu sunt pregãtiţi.
Mintea superficialã va filtra realitatea lor
printr-un dialog interior condiţionat
iar oamenii vor dialoga cu ei înşişi
spunând cã sunt toate prostii,
fapte inexistente fãrã nici un fundament ştiinţific
zvonuri ridicole etc,
pânã ce-ţi vor da dreptate în dialogul lor interior.
Voladore sunt eficienţi şi organizaţi.
Pentru a ne menţine supuşi, slabi şi docili,
s-au implicat într-o operaţiune uimitoare.
Ne-au dat mintea lor.
Vezi, mintea unui Volador nu are rivali.
Când îşi propune ceva, nu poate decât sã fie în acord cu ea însãşi
şi sã creadã cã a fãcut ceva merituos.
Mintea unui Volador îţi va spune cã tot ce îţi spun eu
nu sunt decât prostii şi, de aceea,
ea va coincide cu afirmaţia sa, "sigur cã sunt prostii".
În felul acesta ne învinge. Carlos Castaneda
Astfel, realitatea nu va face altceva decât sã se conformeze credinţei lor,
pentru cã aceasta este una dintre legile uimitorului nostru univers.
Pe când intra lisus în Capernaum
s-a apropiat de el un sutaş care-L ruga şi-I zicea
"Doamne, robul meu zace în casã slãbãnog şi se chinuie cumplit".
lisus i-a spus: "Am sã vin şi sã-l tãmãduiesc".
"Doamne", a rãspuns sutaşul
"nu sunt vrednic sã intri sub acoperemântul meu;
ci zi numai un cuvânt şi robul meu va fi tãmãduit.
Cãci şi eu sunt om supt stãpânire; am supt mine ostaşi, şi zic unuia
"Du-te!" şi se duce; altuia: "Vino!" şi vine;
şi robului meu: "Fã cutare lucru!" şi-l face.
Când a auzit lisus aceste vorbe S-a mirat,
şi a zis celor ce veneau dupã El:
"Adevãrat vã spun cã nici în Israel n-am gãsit o credinţã aşa de mare. "
Apoi a zis sutaşului: "Du-te şi facã-ţi-se dupã credinţa ta".
Şi robul lui s-a tãmãduit chiar în ceasul acela. Matei 8, 5-13
Dar atunci, cum e posibil sã te transformi?
Cine nu înceteazã sau nu a încetat sã alimenteze şi doar una dintre
caracteristicile acestea şi este mai mult sau mai puţin conştient,
se elibereazã deja din încleştarea SFIDÃTORULUI.
Dar înainte de a continua, este momentul sã demascãm
una dintre armele cele mai puternice
de care dispune pentru a ne menţine sub controlul sãu.
Este momentul sã demascãm modul de filtrare a realitãţii
de care se foloseşte pentru a rãmâne la comandã.
Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
15
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã.
Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului
Adversarul are faţa acoperitã. A ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului
Ce este Realitatea?
Mulţi dintre noi, practic, aproape toţi,
am rãspunde cã realitatea este ceea ce putem vedea şi atinge,
experimenta, într-o manierã independentã de fiinţa umanã
care interacţioneazã cu ea.
Un scaun este un scaun pentru toţi
şi el existã independent de cine îl observã.
Acesta este modul în care fiinţa umanã concepe realitatea:
unicã, stabilã, împãrtãşitã de toţi în acelaşi fel,
externã ei, independentã de evaluãrile sale
neinfluenţabilã decât printr-o acţiune
care implicã o modificare concretã
deci, perceptibilã, a ordinii sau a organizãrii
elementelor din care este constituitã.
Ceea ce poate fi experimentat în orice moment
de oricine în acelaşi fel, prin intermediul celor 5 simţuri
este Realitatea.Tot restul nu existã.
Acesta este exact modul în care închisoarea iluzorie
a fiinţelor umane este construitã şi susţinutã
pânã când devine o carcerã aparent de nescãpat.
Nu intrãm în detalii vizavi de aceastã afirmaţie,
pentru cã ar trece dincolo de limitele prezentului documentar.
Vom vorbi, în schimb, de mecanismele de creare
a modelului de realitate împãrtãşit de majoritatea dintre noi.
Şi cum SFIDÃTORUL, printr-o capodoperã de strategie
se foloseşte de el în avantajul sãu.
Creierul nostru, dar, în general, tot corpul
este lovit constant de un flux de informaţii venind din exterior
indiferent ce înseamnã? acest "exterior".
Potrivit modelului nostru obişnuit de percepere a Realitãţii
model învãţat şi practicat de mulţi ani cu atâta insistenţã
încât l-am transformat într-un proces automat,
aceastã percepţie este filtratã şi elaboratã
în timp real de cele 5 simţuri,
într-o magnificã şi armonioasã simfonie,
iar rezultatul este recompus în creierul nostru şi
interpretat de Mintea superficialã
astfel încât sã construiascã imaginea Realitãţii
pe care noi o folosim pentru a interacţiona cu ea.
Inconvenientul este faptul cã nu Mintea superficialã ar trebui
sã facã aceastã interpretare, ci cea Profundã
având-o pe cea superficialã ca ajutor.
Deoarece unul din scopurile minţii profunde este chiar acesta:
interpretarea Realitãţii printr-un punct de vedere fluid
şi armonios cu energia care a lovit câmpul nostru de Conştiinţã.
Mintea superficialã este un dar minunat:
are scopul de a ajuta şi de a susţine Mintea Profundã,
fãcându-i, de exemplu, accesibile informaţii
legate de experienţele trecute cu scopul de a ne proteja
sau traducând intuiţii şi gânduri provenite
16
din planurile superioare ale conştiinţei în construcţii verbale
în planuri şi proiecte precise, chiar şi prin scris
calcule şi analize matematice,
care sunt instrumentele adecvate aflate la dispoziţia sa.
Concepte pe care le gãsim exprimate de exemplu
şi în învãţãturile din Cabala ebraicã.
Ce se petrece, în schimb?
Mintea superficialã se interpune şi îndeplineşte o sarcinã
care nu-i aparţine şi pe care nici nu o poate îndeplini
interpretarea percepţiei asupra Realitãţii.
Aşadar, cum este asamblatã Realitatea?
Prin Mintea superficialã, sigur,
dar mai ales prin instrumentul folosit în mod obişnuit
de Mintea superficialã atunci când nu se aflã la comandã:
dialogul interior condiţionat.
Îndatã ce dialogul interior condiţionat
cu o vitezã impresionantã,
interpreteazã Realitatea, o transformã dupã o schemã foarte simplã.
Dacã ceea ce asambleazã este o repetiţie a unei experienţe trecute
cautã o experienţã similarã în baza sa de date,
şi când o gãseşte, îi ataşeazã eticheta corespunzãtoare.
Un scaun. Ah, da, un scaun ca alte milioane de scune
pe care le-am mai vãzut.
Un bãrbat cu pãiãrie? Ah, da, un bãrbat rãu şi grosolan.
Dacã ceea ce asambleazã nu este o repetiţie a unei experienţe trecute,
cãile posibile sunt douã:
dacã este interpretatã ca o ameninţare puternicã
la stabilitatea structurilor interioare de interpretare
şi construire a ceea ce este cunoscut sau
dacã iese din limitele a ceea ce este considerat posibil,
este îndepãrtat, suspendat sau anulat.
Dacã nu este interpretat ca o ameninţare sau ca ceva imposibil,
este modificat pentru a se potrivi cu un model similar din trecut.
Partea cea mai dificilã pe calea strãbãtutã de un Rãzboinic
este sã înţeleagã cã Lumea este o senzaţie.
John Michael Abelar
Vã pricepeţi la culori?! Priviţi atunci figura urmãtoare…
Culorile din pãtratele "A" şi "B" sunt identice?
Nuu?!?! Priviţi din nou mai bine...
Un scaun nu e doar un scaun.
Orice scaun e un miracol, un dans molecular de luminã,
însã Mintea superficialã nu va putea niciodatã sã vadã aceasta,
pentru cã, pur şi simplu, nu e fãcutã pentru asta.
Un scaun devine doar un scaun atunci când Mintea superficialã
l-a interpretat şi l-a catalogat drept "scaun",
obiect cunoscut şi neameninţãtor
cel puţin pânã când cineva nu se hotãrãşte sã-i dea cu el în cap.
Dar cine a pus Mintea superficialã într-un rol care nu-i aparţinea.
Noi, bineînţeles, deoarece întotdeauna noi suntem cei care decidem.
Doar cã am decis într-o manierã forţatã
şi fãrã o evaluare justã şi conştientã.
Am luat aceastã decizie prin presiunea
la care suntem supuşi încã de la naştere.
Astfel este fãcutã interpretarea Realitãţii
de cãtre Mintea superficialã
17
prin intermediul dialogului interior
şi aici intrã în acţiune SFIDÃTORUL.
În general, dialogul interior este neîncetat activ
şi focalizat pe prostiile asociative care îl menţin în funcţiune,
ca pe un radio:trebuie sã-mi gãsesc mãtuşa din Nebraska;
ah, munţii din Nebraska; frumoasã mai e zãpada;
oricum, ar trebui sã organizez urmãtoarea sãptãmânã albã
deoarece e timpul; trebuie sã cumpãr schiuri noi;
ah, da, magazinul acela din centru...
şi tot aşa, din prostie în prostie, toatã existenţa noastrã.
Acest flux neinteligibil, fãcut din multe voci
care vorbesc una cu alta şi chiar se ceartã
este chiar unul dintre instrumentele principale de control
al conştiinţei noastre folosit de cãtre SFIDÃTOR.
Acest flux neinteligibil de cuvinte
interioare reprezintã vocea SFIDÃTORULUI.
Toatã mintea noastrã e o ceaţã pe care toltecii o numesc Mitote.
Mintea este un vis în care mii de oameni vorbesc în acelaşi timp
şi niciunul nu înţelege ceea ce spun ceilalţi.
Aceasta este condiţia minţii umane:
un mare mitote, în care e imposibil sã vezi cine suntem cu adevãrat.
In India, mitote se numeşte Maya, care înseamnã iluzie.
Este vorba de faptul cã personalitatea are conştiinţa propriei sale existenţe.
Tot ceea ce credeţi despre voi înşivã şi despre Lume,
toate conceptele şi programele pe care le aveţi în minte
alcãtuiesc Mitote.
Nu putem sã vedem ceea ce suntem cu adevãrat.
Nu reuşim sã vedem cã nu suntem liberi.Don Miguel Ruiz
Cu alte cuvinte, aceste multe voci care par sã aibã o viaţã proprie
şi care alterneazã pe tãrâmul interpretãrii noastre asupra Realitãţii
acest conglomerat de stimuli, voci, pulsiuni,
preferinţe, aversiuni, reprezintã SFIDÃTORUL
în aspectul sãu cel mai evident.
Un moment,şi o voce ne împinge într-o anumitã direcţie.
Dupã 5 secunde trecem la altã idee.
Dupã 10 secunde vedem un prieten şi suntem fericiţi.
Dupã 15 secunde abia aşteptãm sã ne despãrţim.
Interpretarea fãrã motiv a Realitãţii tãcute
doar pentru a urma capriciile unui vârtej de voci din cap
în loc sã ne centrãm din ce în ce mai mult
în nucleul interior care ne aparţine cu adevãrat
îngrijindu-l şi fãcându-l sã creascã din ce în ce în putere şi autoritate
continuãm sã rãtãcim de la o interpretare la alta,
crezând cã suntem fericiţi sau trişti sau liberi,
doar pentru cã o voce din capul nostru spune
când fericire, când, tristeţe, când libertate
şi noi o credem, ca nişte pãpuşi trase de fire invizibile.
Divide et Impera - Strategie având ca scop
obţinerea unei poziţii privilegiate
divizând şi fragmentând forţa de opoziţie
în aşa fel încât aceasta sã nu se poatã uni
contra unui obiectiv comun.
latã de ce putem spune cã SFIDÃTORUL
a luat controlul asupra Minţii Superficiale
şi o foloseşte în propriul sãu avantaj.
18
O suprasolicitã şi o împiedicã sã se linişteascã,
astfel încât sã-şi asigure controlul asupra fiinţei umane inconştiente
care este victima sa datoritã miilor de voci din care e alcãtuitã
Mintea superficialã nu este mai puternicã decât Mintea Profundã;
e ca şi cum a-i spune cã mâna dreaptã e mai puternicã decât stânga.
Pur şi simplu, noi folosim Mintea Superficialã într-un mod neadecvat
iar Mintea Profundã este, astfel, sufocatã de mecanismele zgomotoase
şi necontrolate ale unei Minţii Superficiale suprafolositã.
Totuşi, este bine sã clarificãm un lucru.
SFIDÃTORUL nu poate face nimic în faţa Conştiinţei.
El reuşeşte în intenţia sa de a pune stãpânire
pe Mintea Superficialã a unei fiinţe umane
deoarece aceasta nu ştie ce se petrece
şi, deci, nu-l poate împiedica.
In practicã, SFIDÃTORUL ia controlul asupra Minţii Superficiale
de obicei în primii ani ai existenţei sale
şi cu timpul fiinţa umanã respectivã ajunge rapid sã creadã
cã ea este ceea ce Mintea Superficialã îi spune sã fie
adicã, ea crede cã este SFIDÃTORUL.
Cum este posibil, aşadar, sã te eliberezi de ceva ce nu ştii cã ai?
Cum e posibil sã te eliberezi de ceva ce crezi cã eşti?
Mulţi oameni sunt astfel prizonierii propriei lor minţii
încât frumuseţea Naturii chiar nu existã pentru ei.
Ar putea spune: "Ce floare frumoasã!",
dar este vorba doar de o etichetã mentalã automatã.
Pentru cã nu sunt liniştiţi, nu sunt prezenţi,
nu vãd cu adevãrat floarea,
nu îi percep esenţa, sacralitatea,
tot aşa cum nu se cunosc pe ei înşişi,
nu-şi percep propria esenţã, propria sacralitate.Eckhart Tolle
Un scenariu care poate fi teribil de înşelãtor,
acela de a fi crezut ani de zile cã suntem ce nu suntem, de fapt;
aceastã conştientizare coincide adesea cu intrarea
în cea ce mulţi cercetãtori numesc Noaptea Sufletului.
Fulgere de groazã ne zguduie câmpul interior,
atunci când structurile pe care am ridicat realitatea,
şi pe care le credeam aşa de stabile, intangibile şi nemuritoare
se cutremurã ameninţãtor sub rafalele Adevãrului.
Totuşi, nu e nimic de care chiar sã ne temem.
Conştientizarea faptului cã instrumentul
cu care interpretãm în general realitatea,
adicã Mintea Superficialã, nu acţioneazã sub controlul nostru
conştient este folositoare, fãrã îndoialã, însã mai este şi un altul.
Existã un alt instrument, corelat cu acest mod de a interpreta Realitatea
pe care îl foloseşte SFIDÃTORUL pentru a-şi perpetua prezenţa în noi;
un instrument care este esenţial sã fie cunoscut
deoarece este şi instrumentul care, dezactivat
declanşeazã şi accelereazã scãderea influenţei SFIDÃTORULUI
ca forţã de contrapunere
şi transformarea lui într-o forã aliatã nouã.
Multe tradiţii spirituale ne aratã cã acesta
este instrumentul principal cu ajutorul cãruia Sfidãtorul
se hrãneşte cu energia noastrã, ca un Parazit.
şi dacã aceasta este modul principal prin care se hrãneşte
ce se va petrece dacã îl dezactivãm?
19
Vorbim despre un automatism foarte simplu
creat de corp in uniune cu mintea care îl conduce
cercul vicios şi autohrãnitor care se declanşeazã între dialogul interior şi
emoţii.
Când mintea se opune Vieţii, se ivesc gândurile.
Când ceva începe sã fie în conflict cu o pãrere a ego-ului,
se declanşeazã tumultul emoţiilor.Dan Millman
Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?
Veşminte negre şi din ceaţã care se tem de luminã.
Phobos îl însoţeşte ceaţa este peste puterea ta
Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului
Adversarul are faţa acoperitã. A ta.
Emoţiile sunt o componentã foarte importantã
a mecanismului de rãspuns al câmpului energetic uman
la stimulii şi la percepţiile pe care le primeşte
din mediul înconjurãtor.
O emoţie, dupã cum putem mãrturisi şi testa fiecare din noi
produce efecte imediate în corpul nostru fizic
şi ea este capabilã sã modifice aproape instantaneu
rãspunsul nostru comportamental
care se adapteazã rapid cãtre direcţia cea mai cunoscutã
şi experimentatã capabilã sã ne readucã în echilibru
întregul nostru sistem energetic.
Dar cum se naşte o emoţie?
O emoţie este în esenţã o modificare a echilibrului corporal
care se produce prin crearea şi eliberarea de hormoni
şi neurotransmiţãtori în diferitele sisteme de legãturã ale corpului nostru.
Aceastã modificare, aceastã stimulare,
este imediat depistatã de mecanismele noastre de percepţie
şi este apoi interpretatã ca un rãspuns
la o situaţie externã specificã
care a provocat în noi o astfel de reacţie.
emoţie = lat. EMOTIONEM de la EMOTUS
p. p de la EMOVERE a duce afarã, a muta, a scoate
şi de la: care adaugã forţã acţiunii
exprimate de cuvântul cu care e unitã,
şi MOVERE a agita, a mişca
De exemplu, percepţia unui tigru în libertate
a unui tigru la câţiva metri de noi
va provoca în noi eliberarea unui hormon binecunoscut de toţi:
adrenalina;aceastã eliberare va determina urmãtoarea interpretare
din partea mecanismului nostru de percepţie
care va asocia senzaţia respectivã
cu o schemã foarte precisã care se numeşte Fricã.
Frica este un mare vârtej.
Face ca frigul sã fie mai frig, întunericul mai întuneric.
Însã las-o sã se ridice şi va dispãrea.
Obi-Wan Kenobi
O emoţie nu este, deci, altceva decât o senzaţie în corp
pe care noi o percepem ca rãspuns
la un eveniment care a lovit Câmpul Conştiinţei noastre.
Modificarea echilibrului chimic din corpul nostru
produce instantaneu o senzaţie pe care noi o numim emoţie.Agitaţie.
Ce intervine pentru a da o semnificaţie,
pentru a interpreta emoţia pe care o simţim?
20
Evident, modelele care au fost inserate în mintea
cãreia i-am dat sarcina de a interpreta Realitatea
adicã, în marea majoritate a cazurilor, Mintea superficialã.
Dacã noi nu am da un nume la ceea ce simţim
emoţia ar rãmâne doar o senzaţie perceputã în corp
care ar apãrea, ar avea un vârf
şi apoi s-ar diminua pânã la completa dispariţie.
Sã fie frica cea care vã împiedicã sã faceţi o acţiune?
In aceastã situaţie trebuie sã recunoaşteţi frica,
sã o observaţi, sã-i acordaţi atenţie, sã fiţi cu totul prezenţi în faţa ei.
Fãcând astfel, veţi rupe legãtura dintre fricã şi gândul vostru.
Nu lãsaţi ca frica sã ţâşneascã din mintea voastrã.Eckhart Tolle
Elementul-cheie, simplu dar, în acelaşi timp, extrem de important
al acestui mecanism constã în faptul cã mecanismul
de creare a emoţiilor este bidirecţional.
Emoţiile pot fi create şi în absenţa unui stimul extern real
folosindu-ne de capacitatea noastrã imaginativã
şi atenţia asupra a ceva ce are rol de catalizator.
Dacã activãm o imagine interioarã cu rol de catalizator
şi o menţinem suficient de mult,
corpul fizic va fi cuprins de emoţia asociatã cu ea
ca şi cum chiar s-ar petrece ceea ce este în aceastã imagine.
Dacã ascultãm muzicã relaxantã
şi ne imaginãm cã suntem întinşi relaxaţi pe o pajişte,
corpul va începe sã producã hormoni şi neurotransmiţãtori
care sunt reacţie la acest scenariu
chiar dacã stãm pe un scaun incomod, într-un subsol.
Oricine înţelege şi ştie cu certitudine
cã acest mecanism funcţioneazã,
deoarece sigur l-a practicat nu o datã în viaţã
în cele mai diferite situaţii.
In acest comportament uman normal,automat, simplu
se aflã una dintre capodoperele tactice ale SFIDÃTORULUI
prin care el se perpetueazã pe el şi controlul lui asupra noastrã.
Într-un mod pe care, poate, deja începeţi sã-l intuiţi.
Aşa cum am vãzut, cea mai mare parte a oamenilor
foloseşte Mintea Superficialã ca element
de interpretare a percepţiilor sale,
într-o manierã înnãscutã, automatã şi inconştientã.
Mecanismul de control al generãrii şi controlului emoţiilor
este, deci, administrat de Mintea Superficialã
deoarece e a fost pusã în mod inconştient
la cârma interpretãrii percepţiilor.
Mintea Superficialã se aflã în general sub controlul SFIDÃTORULUI.
Adicã e focalizatã pe scheme de gândire foarte precise
aşa cum am vãzut deja.
Aceste scheme de gândire produc în mod invariabil emoţii.
Emoţii care satureazã Pãmântul
şi locuitorii sãi de mii de ani;
emoţii care au ca singur scop perpetuarea prezenţei SFIDÃTORULUI
în interiorul câmpului Conştiinţei noastre;
emoţii care se bazeazã pe presupuneri ireale
care nu au nici o legãturã cu bunãstarea noastrã
şi cu ceea ce suntem cu adevãrat;
emoţii care sunt toate corelate
21
cu o singurã emoţie fundamentalã: Frica.
Neliniştea ta nu e altceva decât neliniştea Volador-ului
mereu temãtor cã stratagema sa va fi descoperitã
şi îi va fi refuzatã hrãnirea.
Prin mintea care, de fapt, e a lor,
Voladores se strecoarã în viaţa oamenilor
dupã cum le convine,
garantându-şi un anumit nivel de siguranţã
care le va domoli frica. Carlos Castaneda
În ce mod produce Mintea Superficialã
aceste emoţii care sunt combustibil pentru SFIDÃTOR?
Generând prin dialogul interior condiţionat
scheme de gândire care se încarcã progresiv
cu emoţii prin acest continuu dialog interior.
Aceasta este arma principalã de control şi de atac
a SFIDÃTORULUI pentru Câmpul uman al Conştiinţei.
Este poate singura sa posibilitate de a ne amãgi
sã creãm ceva avantajos exclusiv pentru el:
ne adoarme prin supraalimentare
şi folosirea condiţionatã a Minţii Superficiale
pentru a accede la Câmpul Conştiinţei noastre
a-l manipula în interesul sãu,
fãcându-ne sã credem cã noi suntem el.
Prinsã inconştient în tot acest mecanism,
o fiinţã umanã nu face altceva decât sã perpetueze scheme de
comportament
dobândite care nu au nicio legãturã cu
cea ce este ea cu adevãrat.
Hrãnind scheme de gândire ireale
şi fãrã nicio legãturã cu adevãrata sa esenţã
ea dã naştere la emoţii care, în loc sã o susţinã
şi sã o facã fericitã, îl hrãnesc şi îl susţin
exclusiv pe SFIDÃTOR
şi o sug de energie şi forţã vitalã, constructivã şi pozitivã.
Urmãrind Mintea Superficialã,
alcãtuitã din mii de voci care nu sunt ale sale
acţioneazã în lume trãind o viaţã care nu este a sa
comportându-se aşa cum nu este în realitate,
fiind la cheremul SFIDÃTORULUI,
fãrã sã aibã nici cea mai micã bãnuialã.
De exemplu, atunci când aveţi o stare proastã şi începeţi
sã vã identificaţi cu o schemã mentalã negativã
şi sã vã gândiţi la cât de groaznicã e viaţa voastrã,
gândul vostru s-a aliniat la Corpul de Suferinţã
iar voi aţi devenit inconştienţi şi vulnerabili la atacul lui.
Inconştienţi, adicã identificaţi cu o schemã mentalã sau emoţionalã,
cu o totalã absenţã a Observatorului Tãcut.Eckhart Tolle
Declanşarea şi autoîntãrirea inconştientã
a cercului vicios dialog interior-emoţie
este, prin urmare, arma principalã la dispoziţia SFIDÃTORULUI
în acţiunea sa de slãbire a Câmpului nostru de Conştiinţã.
Sã vedem mai în detaliu acest proces,
pentru a putea deveni din ce în ce mai conştienţi
de cât de abil suntem manipulaţi.
Un proces pe care îl vom numi
22
Spirala de Slãbire a Puterii.
Un Rãzboinic are controlul.
Nu asupra altor oameni, ci asupra propriilor sale emoţii.
El nu le reprimã, ci le exprimã,
Fãrã fricã, însã doar la momentul potrivit.Don Miguel Ruiz
Totul începe de la un gând
care apare în Câmpul Conştiinţei noastre.
La început, acest gând este în esenţã o imagine
o luminã vie, care nu e însoţitã de nici un cuvânt
deoarece se naşte acolo unde cuvintele nu au nicio importanţã
Este un gând/imagine având o putere enormã
deoarece este declanşatorul unei creaţii,
un gând care denotã o realitate posibilã
pe care am putea alege sã o manifestãm sau nu
dacã am ştii cã e posibil.
Ceea ce facem, în schimb, fructul unei cunoaşteri
superficiale sau inexistente a fenomenului
este sã aderãm instantaneu ca nişte automate condiţionate.
Pânã când nu intervenim sã facem luminã cu Conştiinţa noastrã
generarea acestor foarte puternice gânduri/imagine
este involuntarã, inconştientã şi focalizatã
pe repetiţia şi înrãdãcinarea experienţelor
faţã de care se genereazã sau s-a activat deja
un puternic ataşament emoţional.
Aceste experienţe vor deveni obiceiuri,
obiceiurile vor deveni apoi toxicodependenţe emoţionale
adicã suportul primar al SFIDÃTORULUI
şi unul din elementele esenţiale responsabile
de slãbirea noastrã energeticã şi vitalã.
Aşadar, cã pânã când nu intervenim sã facem luminã cu conştiinţa noastrã,
aproape tot ceea ce numim acţiuni şi creaţii libere
se aflã sub controlul SFIDÃTORULUI.
Un pas obişnuit şi dorinţa poate fi realã.
Încã un pas neglijent şi realul poate deveni obicei
Încã un pas din inerţie şi obiceiul poate fi fluviul de noroi
Vârful piciorului fãrã memorie şi fluviul cade în Abis.
Descoperirea unei toxicodependenţe emoţionale
având rãdãcinile într-un obicei este simplã:
dacã se observã cã opune rezistenţã la satisfacerea sa
sau la apariţia posibilitãţii de a nu fi satisfãcutã de o altã persoanã
reacţia este întotdeauna aceeaşi:
tensiune, nervozitate, neînţelegere necontrolatã
ajungând pânã la ieşiri pline de furie.
Aceasta aratã cã existã un puternic ataşament emoţional
legat de satisfacerea unui obicei
şi, deci, cã obiceiul respectiv se aflã sub controlul SFIDÃTORULUI.
În realitate, aproape toate obiceiurile noastre
genereazã ataşamente emoţionale corelate cu satisfacerea lor;
putem spune, deci, cã majoritatea obiceiurilor noastre
se aflã sub controlul SFIDÃTORULUI.
Mulţi oameni se folosesc de alcool, droguri,
sex, mâncare, muncã, TV, şi chiar fac tot felul de achiziţii
pe post de anestezice într-o tentativã inconştientã
de a-şi elimina nemulţumirile de fond.
Când se petrece asta, o activitate care ar putea fi foarte plãcutã
23
dacã este realizatã cu moderaţie
face sã treacã o situaţie obsesivã sau de dependenţã
şi ceea ce rezultã de aici este o uşurare de foarte scurtã duratã a
simptomelor.Eckhart Tolle
Întreruperea obiceiurilor este un mod de a învãţa
noi modalitãţi de a percepe lumea şi oferã un indiciu
conţinând incredibile posibilitãţi de acţiune.John Michael Abelar
Dupã ce SFIDÃTORUL a generat în noi un gând/imagine
care sã creeze o realitate favorabilã lui
se declanşeazã Spirala de slãbire a puterii
Mintea superficialã intercepteazã acest gând
si acţioneazã pentru a-l manifesta
prin intermediul dialogului interior condiţionat
care îl va justifica, îl va încuraja, îl va susţine
va pune în el întreaga sa forţã de focalizare;
adicã, se va fixa pe acest gând,
un comportament foarte simplu de descoperit în noi înşine
dar şi la alţii care, aşa cum spunem de obicei"au o fixaţie pe ceva".
Focalizarea Minţii superficiale aşa cum am vãzut
poate produce un fenomen de o foarte mare importanţã
generarea de emoţii corespondente acestei focalizãri.
Astfel, o focalizare continuã a Minţii Superficiale
pe un gând/imagine declanşatoare,
va determina, mai devreme sau mai târziu, generarea de emoţii
care, la rândul lor, vor alimenta din nou,
cu o nouã încãrcãturã energeticã, focalizarea
Minţii Superficiale pe acest gând/imagine,
ca şi cum aceste emoţii ar fi confirmarea
şi combustibilul ulterior al acestei focalizãri.
In acest fel, Spirala de slãbire a puterii
va încãrca gândul/imagine cu atâta energie emoţionalã
încât va impune efectiv tuturor oamenilor care o experimenteazã
acţiunea sau acţiunile care duc la manifestarea sa.
Cercul se închide.Gândul/imagine este manifestat.
Acesta este modul simplu, linear,
prin care SFIDÃTORUL ne manipuleazã ca pe nişte pãpuşi.
Acesta este modul prin care ne distrugem,
mai mult sau mai puţin conştient, existenţa
Însã, atenţie! Acesta este şi modul simplu
linear, prin care putem construi o viaţã minunatã.
Unica diferenţã constã în alegerea
gândurilor/imagini declanşatoare.
Ori le alegem noi,ori le inoculeazã SFIDÃTORUL.
Procesul care trebuie urmat este acelaşi:
totuşi, în cazul în care gândurile/ imagine declanşatoare
sunt viziunile noastre libere şi conştiente.
Spirala slãbirii puterii devine Spirala Puterii.
Este nevoie de curaj, de mult curaj,
pentru a începe în mod deliberat
eliminarea credinţelor care ne fac sã suferim.
Poate nu credeţi cã aveţi puterea
sã vã creaţi propria realitate,însã, dacã acceptaţi ideea
puteţi cu adevãrat crea o realitate
diferitã de cea care vã face sã suferiţi.Don Miguel Ruiz
Pentru a face şi mai clar acest proces,iatã un exemplu de cum funcţioneazã
24
el într-o situaţie de viaţã concretã prin care, din pãcate, mulţi dintre noi
trecem zilnic.
Este o situaţie exemplificativã,
ca atâtea altele pe care le-am putea gãsi
în viaţa noastrã omeneascã.
O situaţie care ne aratã, uneori cu brutalitate,
un principiu abstract care prinde viaţã:
Orice activitate umanã
încãrcatã cu energie emoţionalã de ataşament
faţã de realizarea ei este ghidatã de SFIDÃTOR
strict pentru avantajul sãu.
Situaţia de viaţã pe care o vom examina
se referã la consumul excesiv de bãuturi alcoolice.
latã-ne prinşi de activitãţile noastre zilnice,
relativ liniştiţi fãrã alte preocupãri.
Pe neaşteptate, fãrã nicio atenţionare sau motiv
un gând/imagine apare
în Câmpul Conştiinţei noastre.
Un gând/imagine corelat
cu consumul unei bãuturi alcoolice.
Mintea Superficialã se declanşeazã
şi prinde acest gând.
Dialogul nostru interior condiţionat, lipsit de control
cãruia îi acordãm toatã încrederea
ca şi cum noi am fi acele voci
începe sã repete fraze precum:
"Parc-aş bea un pãhãrel"
"Da, chiar merit un pãhãrel",
"Chiar am nevoie de un pãhãrel",
consimţind împreunã cu ea cã într-adevãr
aşa este cum tot repetã ea.
Acest dialog interior condiţionat genereazã rapid o emoţie, un fel de
anticipare a bãutului unui pãhãrel şi cum ne vom simţi bine când îl vom bea
dar şi dupã aceea.
Strict d. p.d. v. al percepţiei aceastã emoţie nu este altceva decât o senzaţie
difuzatã
în corpul nostru, ca o mâncãrime, un curent dar când Mintea Superficialã o
intercepteazã,
o transformã pentru folosul şi consumul SFIDÃTORULUI
in energie emoţionalã, adicã într-o senzaţie cãreia i-a fost atribuitã o etichetã
care nu face altceva decât sã alimenteze ulterior dialogul nostru interior
referitor la "presupusa" noastrã necesitate de a bea ceva.
La un anumit punct, aceasta va fi încãrcãtura emoţionalã
care se va agãţa de gândul/imagine de a bea alcool
cã nu ne vom putea abţine sã turnãm şi sã bem un pãhãrel,
liniştind acest curent emoţional
şi simţindu-ne la început mai bine, aparent mai liniştiţi.
Însã nu va trece mult timp, şi de obicei va trece puţin
înainte ca aceastã stare de linişte sã fie din nou alteratã de o necesitate
emoţionalã generatã
de un gând/imagine inconştient de acelaşi tip şi aşa mai departe, pentru zile,
luni,
ani de disipare energeticã în van.
Atunci facem eforturi sã obţinem bunuri, bani, succes, putere, recunoaştere
sau
25
o relaţie afectivã specialã
În special pentru a ne simţi mai bine cu noi înşine
a ne simţi mai împliniţi.şi descoperim cã golul este tot acolo şi cã e fãrã fund.
Atunci chiar cã avem probleme,deoarece nu ne mai putem iluziona.
Bine, se poate totuşi asta, dar totul devine mai dificil...Eckhart Tolle
Toxicodependenţele emoţionale ca aceasta,
şi sunt multe la numãr şi nu e nevoie sã le prezentãm aici
pot deveni mult mai greu de depãşit,
deoarece cantitatea emoţionalã implicatã în ele
înceţoşeazã profund conştiinţa celui care este victimã
mai ales în momentele în care sunt declanşate.
Mai mult, satisfacerea repetatã în timp
a acestor toxicodependenţe emoţionale
va altera în mod inevitabil şi echilibrul corpului fizic
care va dezvolta din ce în ce mai mulţi receptori
ai substanţelor pe care le primeşte în circuit ul sãu
în detrimentul altora, pe care le primeşte mai puţin
sau deloc,şi pe care ar trebui sã le primeascã
aproape zilnic pentru vitalitatea şi bunãstarea sa.
Astfel, toxicodependenţa emoţionalã devine şi fizicã.
şi în acel punct fiind, chiar ne-ar fi greu sã ne eliberãm.
În momentele de linişte, va pãrea cã putem
sã-i facem faţã fãrã probleme
va pãrea o fantasmã iluzorie şi evanescentã.
Când se declanşeazã, devine un demon,
care ne solicitã întreaga atenţie şi energie.
Apoi ne lasã epuizaţi, goliţi,
doar pentru a se întoarce dupã un timp
pentru a ne cere din nou tributul de energie.
Un demon. În serviciul SFIDÃTORULUI.
Nici eu, nici tu nu putem face nimic,
dacã nu ne exercitãm autodisciplina
pânã când nu devenim de neatins.John Michael Abelar
Ar trebui atunci sã ne lipsim de tot
pentru a nu cãdea în capcana SFIDÃTORULUI?
Nimic mai prostesc.Lumea este minunatã, şi plinã de experienţe care meritã
trãite.
Ceea ce ar trebui sã facem este sã încetãm sã mai creãm ataşament
emoţional faţã de realizarea acţiunilor noastre,indiferent care ar fi acestea.
Lipsite de ataşament emoţional la realizarea lor
acţiunile nu mai genereazã dependenţe
iar SFIDÃTORUL îşi va vedea tãiatã principala
dacã nu unica sursã de susţinere energeticã
pe care o foloseşte pentru a se perpetua pe sine însuţi
în defavoarea noastrã, ca un parazit.
Când o acţiune este lipsitã de ataşament emoţional la realizarea ei
experienţa este transcensã.
Nu mai este important când, cum şi de ce se face.
Pot trece ani înainte de a o experimenta din nou sau doar minute.
Nu se mai simte nici o lipsã, nicio nevoie de a reveni la ea.
Dacã existã posibilitatea, ea este experimentatã.
Dacã nu existã posibilitatea,
pur şi simplu nu existã posibilitatea.
Nu mai existã dorinţa de a o realiza;
nu mai existã nici obsesia şi nici suferinţa în cazul lipsei ei.
26
Totuşi, exact în acest punct
avem parte de cea mai mare bucurie a experienţei în sine.
Doar în acest punct am putea stabili cu luciditate
dacã experienţa chiar ne foloseşte sau nu.
Lipsiţi de "echipamentul" emoţional care avea drept singur scop sã-l
hrãneascã pe Sfidãtor
şi sã ne slãbeascã pe noi,vom gusta din plin experienţa ori de câte ori vom
trece prin ea
tocmai pentru cã vom aprecia impermanenţa sa calitatea sa, adevãratul sãu
aport energetic cu ochi senini şi lucizi.
Starea interioarã ce îşi are sursa în transcenderea unei experienţe
este unul dintre pilonii integritãţii noastre multe tradiţii spirituale numesc
aceastã stare Detaşare.
Detaşarea este echilibrul subtil şi conştient între a nu nega nimic şi a nu
abandona nimic.
Modalitãţile cu care SFIDÃTORUL intervine în câmpul conştiinţei umane
sunt: ataşamentul şi ocultarea.
Ataşamentul este faza activã a SFIDÃTORULUI
este momentul în care intervine dând naştere demonilor noştri interiori care
ne ţin înlãnţuiţi.
Aceasta este etapa pe care o utilizeazã pentru a avea susţinerea iniţialã
şi pentru a se alimenta, dupã cum spune tradiţia toltecã.
Modul cel mai eficient şi probabil singurul disponibil,
dar care îi conferã o eficienţã foarte mare,
este utilizarea spiralei de diminuare a forţei interioare.
Realizatã pânã în punctul în care se poate genera o cantitate foarte mare
de energie emoţionalã de ataşament faţã de imaginea gând nãscutã.
Energia emoţionalã manifestatã ca o necesitate aproape incontrolabilã de
ceva
adicã, dependenţa toxicã.
O emoţie reprezintã de obicei o schemã de gândire amplificatã
şi încãrcatã cu energie.
Doriţi sã aveţi un supercontrol asupra voastrã iar de obicei aceasta vã
reuşeşte
transformându-vã în relee pentru o emoţie prin identificarea cu aceasta
datoritã lipsei de cunoaştere a adevãratei esenţe divine.Eckhart Tolle
Ajunge sã aruncaţi o simplã privire în jurul vostru
pentru a deveni conştienţi cã fiecare fiinţã umanã de lângã voi
este manipulatã de una sau mai multe dependenţe toxice emoţionale
de care nu poate sau nu reuşeşte sã se detaşeze.
O manipulare care de la origine s-a a dezvoltat mereu
prin intermediul aceleiaşi strategii, prin spirala de scãdere a forţei vitale.
Mai întâi priviţi în voi înşivã.
Probabil cã aceastã primã privire va fi mai puţin grãbitã
decât cea pe care o aruncaţi pentru a vedea paiul din ochiul celuilalt.
Dar poate gãsiţi ceva care sã semene foarte mult cu acesta,
bârna din ochiul vostru, dependenţa toxicã emoţionalã.
Nu judeca pentru a nu fi judecaţi; deoarece cu judecata cu care judecaţi
veţi fi judecaţi iar cu mãsura cu care mãsuraţi, vei fi mãsuraţi.
De ce sã vezi doar paiul din ochiul fratelui tãu, atâta timp cât tu nu eşti
conştient cã ai o bârnã în ochiul tãu?
Scoate întâi bârna din ochiul tãu şi apoi vei vedea mai bine
şi vei putea extrage mai uşor paiul din ochiul fratelui tãu. lisus
Ocultarea este faza pasivã a SFIDÃTORULUI prin care se retrage
momentan pentru a folosi avantajul dobândit în mod inconştient
27
asupra noastrã, într-o stare energeticã joasã sau dezechilibratã
de a nu putea înfrunta cu energie şi conştienţã
un atac continuu.Cum reuşeşte toate acestea?
Prin intermediul alimentãrii cu energie a minţii superficiale
plinã de gânduri inutile şi fãrã un consens real
care produc emoţii şi stãri sufleteşti încãrcate cu energie joasã
ca de exemplu: furia, gelozia, invidia,
ranchiuna, îngrijorarea şi alte gânduri similare.
Acestea sunt manifestãri gradate ale aceleiaşi emoţii.
FRICA Frica reprezintã de fapt, frica SFIDÃTORULUI de a fi descoperit.
Gânduri care se manifestã în mod automat, constant, contradictoriu
care ne înlãnţuie într-un mod foarte simplu.
Toate sunt gândite cu pronumele EU în faţã.EU gândesc...EU simt...
Pentru MINE ceea ce mi-a fãcut este rãu.
Ai vãzut ce MI-a fãcutã etc. etc.Dar cine este acest EU?
Câţi de EU aveţi în capul vostru?
Este posibil ca acest EU sã doreascã un lucru, iar dupã cinci minute altul.
Câteodatã chiar contrar primului.
Nu este posibil sã dãm un rãspuns la aceste întrebãri fãrã a fi conştienţi.
Dar odatã ce avem rãspunsul la aceste întrebãri
putem observa baletul minţii superficiale care pare a fi incontrolabilã.
Aceasta înseamnã a tãia din energia furnizatã SFIDÃTORULUI.
Mintea superficialã este alimentatã de bârfe, de discuţii inutile
muzicã şi mult zgomot pentru a ne împiedica sã fim conştienţi şi raţionali.
Ce se petrece la sfârşitul vieţii noastre?
ÎI lãsãm pe SFIDÃTOR sã îşi continue opera sa de sugestie şi control
asupra câmpului conştiinţei umane?
Nu ne urmãm inspiraţiile cele care ne fac sã simţim adevãrata fericire a
vieţii.
Inspiraţiile planurilor superioare de conştiinţã produc emoţii pozitive
adicã energii înalte care sunt total indigeste SFIDÃTORULUI.
Orice lucru la care poţi visa, începe-I.
Curajul aduce cu sine geniu, magie şi forţã. Începe imediat.
Johann Wolfang Goethe
Când nu ne urmãm inspiraţiile, opunem rezistenţã transformãrilor.
Pentru cã orice transformare reprezintã pentru SFIDÃTOR
riscul de a fi descoperit.
SFIDÃTORUL va crea noi gânduri de rezistenţã
care vor genera emoţii de rezistenţã,
astfel SFIDÃTORUL va face tot posibilul sã împiedice acceptarea seninã
a transformãrii, iar în acest mod îI susţinem pe SFIDÃTOR cu energie joasã
creatã de energia inutilã de a opune rezistenţã în faţa inevitabilului.
Este necesar sã acceptaţi mereu momentul prezent.
Ce poate fi inutil, cel mai inutil, decât a opune rezistenţã interioarã
în faţa a ceva ce existã deja?Eckhart Tolle
De obicei ne luptãm cu ceva ce este în afara noastrã
combãtându-I ca pe ceva care pare a fi cauza nefericirii noastre
pentru cã atribuim responsabilitatea emoţiilor negative
din fiinţa noastrã evenimentelor exterioare sau altor persoane.
Ajunge o simplã privire conştientã pentru a deveni conştienţi
cã tot ceea ce existã în viaţa noastrã a fost generat şi menţinut în noi
de noi înşine iar pentru aceasta singurii responsabili suntem noi.
A- i acuza pe alţii de propria nefericire este semnul unei nevoi de educaţie.
A ne acuza pe noi înşine aratã cã am început propria educaţie.
A nu ne acuza nici pe noi înşine nici pe alţii
28
aratã cã ne-am desãvârşit educaţia.Epictet
Fiind îngrijoraţi sã nu pierdem ceea ce avem
începem sã ne apãrãm în loc sã ne detaşãm.
Dar cui aparţine aceastã teamã de a nu pierde ceva?
Clar. SFIDÃTORULUI.
Suntem minunaţi aşa cum suntem de fapt. Doar noi.
Nu putem pierde nimic, nu depindem de nimic
deoarece noi suntem totul.
Dar este necesar sã fim conştienţi pentru a descoperi aceasta.
O conştiinţã cãreia SFIDÃTORUL nu poate sã-i permitã sã se expansioneze
din diferite motive proprii lui sau superioare.
O conştiinţã pe care SFIDÃTORUL ştie foarte bine cã nu o poate înfrunta
pentru cã nu se simte în stare.
deoarece procesul de expansiune a conştiinţei
este de neoprit şi fãrã sfârşit.
Tu poţi pierde orice în afarã de EU SUNT.
Nu avem echilibrul necesar pentru a ne trata pe noi înşine.
Rãmânem ataşaţi atitudinilor, emoţiilor şi situaţiilor care ne blocheazã
în loc sã ne eliberãm.
Orice îşi aparţine lui însuşi poate identifica cu uşurinţã aceste ataşamente
faţã de persoane, locuri, lucruri, perioade temporale şi evenimente.
Oricare dintre ataşamentele anterioare creeazã obişnuinţe.
Obişnuinţele sunt acţiuni care controleazã o fiinţã umanã
în loc sã realizeze contrariul.
Faceţi prea mult sex, mâncaţi prea mult, fumaţi prea mult,
beţi prea mult alcool, jucaţi prea multe jocuri absurde
pentru a putea avea liniştea necesarã de a medita şi a contempla.
Pentru a medita şi a crea.Ramtha
Trãim în mintea noastrã, printre creaţiile sale iluzorii
în loc de a trãi în realitate şi în prezent.
Unde se aflã esenţa fiinţei noastre în acest moment?
În majoritatea cazurilor, în conjuncturile şi presupunerile minţii superficiale
de aceea nu mai putem judeca.
Adicã, ne confruntãm cu un aspect al supraalimentãrii minţii superficiale
acordând favoruri SFIDÃTORULUI.
Nu vã încredeţi în mintea voastrã.
Nu credeţi în toate minciunile pe care vi le povestiţi.
Nu credeţi în ceea ce vã spuneţi atunci când afirmaţi cã nu sunteţi perfecţi.
Nu credeţi în limitãrile voastre.
Nu credeţi în toate acestea pentru cã nu sunt adevãrate.Don Miguel Ruiz
Proiectãm în exterior situaţiile noastre de viaţã, conjuncturile exterioare
dar în realitate toate acestea nu sunt decât proiecţii externe ale
SFIDÃTORULUI
iar în acţiuni ne conformãm acestora ca şi cum acestea ar fi fost adevãrate.
Probabil nu aceasta este viaţa noastrã.Nu e adevãrat cã în loc sã cerem plini
de umilinţã
şi ascultare, în loc sã ascultãm în linişte, conştienţã şi acceptare
punem întrebãri şi dãm rãspunsuri iar apoi credem cã aceste rãspunsuri sunt
reale.
Câte lucruri am distrus în viaţa noastrã în acest mod
ţinând cont cã toate acestea se gãseau doar în mintea noastrã superficialã?
Câte lucruri am distrus în viaţa noastrã
crezând într-o minte manipulatã de SFIDÃTOR?
Toatã tristeţea şi toate dramele vieţii voastre se bazeazã pe presupuneri
şi pe obişnuinţa de a lua în mod personal lucrurile.Don Miguel Ruiz
29
Ne separãm foarte mult de celelalte fiinţe umane şi de viaţã în totalitatea sa
din frica de a nu suferi şi a pierde ceea ce avem,de a nu ne putea apãra.
Astfel creãm, ne regãsim şi credem cã facem parte
din grupuri constituite de noi împotriva celorlalţi
construite pentru a apãra ceva ireal de altceva la fel de ireal.
Ceva la fel ca moartea care este ca o ceaţã care acoperã copacii toamna.
Nu existã NOI împotriva celorlalţi.
Ei nu sunt fiinţe umane care sã trãiascã în aceeaşi iluzie.
Ei se manifestã sub o altã formã.
Şi chiar dacã ar fi aşa, ce diferenţã este între noi şi ceilalţi?
Cele mai obişnuite identificãri ale egoului sunt cele ce privesc bunurile,
activitatea prestatã, condiţia socialã, cunoaşterea şi educaţia,
aspectul fizic, abilitãţile speciale, raporturile afective, poveştile personale
şi familiale, sistemele de credinţe, identificãrile politice, naţionaliste,
rasiale, religioase şi colective de orice alt gen.
Voi nu sunteţi nimic din toate acestea. Eckhart Tolle
Aceasta este ceea ce SFIDÃTORUL creeazã în viaţa noastrã dacã i se
permite.
Problemele familiale, cât suntem de implicaţi în ele?
Cât sunt de implicate în aceste lucruri persoanele din jurul nostru?
La final, ceea ce SFIDÃTORUL creeazã în viaţa noastrã
dacã îi permitem, poate fi rezumat într-un singur cuvânt:SUFERINţA
PARTEA II RECUCERIREA
În momentul în care ai devenit conştient cã eşti în închisoare,
atunci şi doar atunci, ca fiinţã umanã, îţi poţi proiecta evadarea.Dan Millman
Modul de a opera al SFIDÃTORUL în existenţa noastrã este acum
clare precum dar la fel de clare sunt scopurile care se prefigureazã.
Într-adevãr, acesta este primul pas, un pas important,
foarte important, deoarece la început trebuie sã ne recucerim
spaţiile noastre interioare dar e un pas condus încã de intelect
adicã, este un pas care nu este însoţit de o înţelegere profundã
care sã conducã la totalitate.
În starea actualã putem fi sau nu putem fi în acord interior intelectual
cu ceea ce am vãzut şi am simţit pânã aici.
Sau putem exista într-un curent emoţional care ne poate scoate
şi care ne poate face sã vibrãm armonios la unison cu acest mesaj.
Dar atât într-un caz cât şi în celãlalt, încã nu existã nici o diferenţã
Şi poate de aceea i-am dat numele de SFIDÃTORUL deoarece el continuã în
mod inexorabil sã opereze pânã când noi nu intrãm cu adevãrat în
acţiune.Deoarece unica diferenţã este conferitã de acţiune.Un înţelept
trãieşte acţionând, nu gândind sã acţioneze,nici gândind la ceea ce va gândi
când va încheia sã acţioneze.John Michael Abelar
Ce înseamnã sã începi sã acţionezi?Înseamnã sã credem profund în noi, în
necesitatea şi dorinţa de a ne elibera de lumea mentalã şi temporalã creatã
de provocatoarea lume de consum.
Înseamnã a fi saturaţi de a ne mai produce suferinţã nouã înşine şi în
consecinţã lumii înconjurãtoare.Înseamnã sã recunoaştem cã suntem
învãluiţi de curente emoţionale diferite
şi de gânduri necontrolate care ne împing de colo-colo
ca pe nişte pãpuşi mecanice.Fãrã toate aceste premise nu vom începe sã
acţionãm
şi dacã nu intrãm în acţiune, vom rãmâne în mâinile SFIDÃTORULUI.
Nu este abatere de la aceastã regulã.
Tot ceea ce este necesar este o alegere, o decizie simplã:
tot ceea ce se va petrece nu va mai crea în mine nici o durere.
30
Chiar dacã este o decizie foarte simplã, este una foarte radicalã.
Nu faceţi aceastã alegere dacã nu sunteţi cu adevãrat sãtui de suferinţã,
dacã nu aţi suferit destul.Eckhart Tolle
În momentele în care ne decidem sã acţionãm, este bine sã ştim
modul în care trebuie sã acţionãm pentru a ne recuceri pe noi înşine.
Este chiar aici locul în care, concentrându-ne atenţia,
descoperim cã toate tradiţiile spirituale se concentreazã
asupra modului de a gãsi Adevãrul.
Toate, fãrã nici o excepţie, oferã indicaţii ce diferã ca formã
dar identice ca esenţã,pentru a ajuta o fiinţã umanã sã se recucereascã pe
sine însãşi.
Aceasta este una dintre cele mai mari minuni ale universului nostru.
Modalitãţi multiple, infinite, îndreptate spre o singurã direcţie.
Noi avem dreptul de a alege nu de a selecta moduri infinite.
O singurã direcţie.Adevãrata provocare pentru o fiinţã umanã începe doar în
momentul
în care Zburãtorul îi pãrãseşte mintea.
Restul este doar pregãtire.Carlos Castaneda
Încercând sã descoperim matricea abstractã a modului
de crearea a unei acţiuni într-o fiinţã umanã,
starea sufleteascã în care sã poatã acţiona
pentru aceastã recucerire, putem izola o zonã a parcursului
acestui drum care sã conducã la înţelegere, apoi la conştienţã,
apoi la eliberare.
Un parcurs care necesitã suficientã energie personalã
pentru a redeveni noi înşine, adicã, sã parcurgem acest drum învãţând.
Un parcurs care ne învaţã sã vedem şi sã acţionãm pentru noi înşine
urmând comuniunea noastrã cu curenţii infinitului
care nu poate fi niciodatã pierdutã ci doar confundatã.
Nu este vorba despre un parcurs alcãtuit din etape succesive
care conduc într-un loc anume.
Putem spune cã este vorba despre un drum paralel
în care fiecare element este urmat şi alimentat de cãtre celelalte.
Scopul este cel de a aduna şi de a elibera o cantitate de energie
din care sã se nascã starea de conştienţã
Aceasta înseamnã sã reducem la minim pierderile produse
de SFIDÃTOR.
Starea de conştienţã înseamnã atenţie.Atenţia înseamnã energie.
Acest drum, acest itinerariu, aceastã cale se bazeazã în mod evident
pe observarea modului de acţiune a SFIDÃTORULUI în viaţa cotidianã
şi pe modalitatea optimã de a acţiona care sã limiteze la minim,
pânã la întrerupere pierderea energeticã corespunzãtoare.
De asemenea, este bine sã fim de la început foarte clari.
În afara unor cazuri excepţionale foarte rare,
drumul care conduce la eliberare nu este deloc uşor.
Eliberarea nu este imediatã.Acest drum nu este scurt.Nu este simplu.
Scurte intervale de conexiune cu lumile spirituale superioare
nu sunt indicatori ai unei transformãri radicale
ci doar a unei ocultãri a SFIDÃTORULUI într-un moment în care energia
noastrã
se eleveazã printr-o oarecare modalitate.
Adevãrata transformare înseamnã a ajunge sã vezi adevãrata Realitate.
Şi, odatã ce ai vãzut, poţi sã te decizi dacã vrei sã te transformi sau nu.
Totul devine inutil dacã pur şi simplu nu acţionãm în mod corespunzãtor.
Asta e tot.Înţelepciunea nu este un cadou, ea trebuie sã fie persecutatã,
31
neacceptatã şi cuceritã.În fiecare caz, scopul nostru, al fiecãrei fiinţe umane
este sã trãim cea mai bunã viaţã pe care o poate trãi
de seninãtate şi pace, de energie şi forţã, de înţelegere şi integritate
şi de compasiune.Poate nu e chiar asta ceea ce fiecare dintre noi doreşte în
cele din urmã.
Eliberarea poate fi chiar şi un cuvânt lipsit de sens
dar a trãi o viaţi plinã, intensã, puternicã şi fericitã
este dreptul fiecãrei fiinţe umane şi aceasta fãrã nici o îndoialã
chiar dacã SFIDÃTORUL se opune.
Deci, chiar şi pentru a atinge o stare de forţã interioarã
este necesar sã acţionãm şi sã trãim acţionând în mod conştient
şi sã nu acceptãm sabotajele SFIDÃTORULUI faţã de esenţa fiinţei noastre.
Sã vedem acum ce arme, care sunt de fapt stãri sufleteşti,
senzaţii interioare avem la dispoziţie pentru a opune rezistenţã
şi a contracara modul în care opereazã SFIDÃTORUL în viaţa noastrã.
Aceste arme, aceste senzaţii sunt exact ceea ce de obicei nu folosim
De aceea ne sunt atât de indigeste pentru SFIDÃTOR.
El nu este capabil de a opri efectele pozitive.
Efecte care sunt cumulative dacã persistãm în practica noastrã spiritualã.
Efecte care se vor transforma într-o creştere energeticã
şi o stare de conştienţã vie care ne vor conferi în final
forţa de a învinge în singura şi cea mai importantã confruntare a noastrã,
confruntarea pentru propria mãiestrie şi genialitate.
prin care cu toţii va trebui sã trecem într-o zi.
O confruntare pe care o chemãm de acum încolo"barca ce ne salveazã din
deşert".
A ajunge la esenţã este ceea eu numesc a merge prin deşert.
Când mergeţi prin deşert, vã întâlniţi faţã în faţã cu emoţiile voastre.
Dar când vã întoarceţi de acolo, toţi demonii se transformã în îngeri.Don
Miguel Ruiz
Prima armã care se aflã la dispoziţia noastrã, o frânã autenticã
pentru perpetuarea SFIDÃTORULUI în câmpul conştiinţei noastre
cea mai accesibilã din punct de vedere al înţelegerii noastre mentale,
ce aduce nişte beneficii indiscutabile, a fost aleasã de 98%
dintre cei care îşi doresc o viaţã mai bunã şi care produce o reţea beneficã.
Bineînţeles, cã SFIDÃTORUL se opune conştiinţei noastre care se amplificã
în reţea, deoarece SFIDÃTORUL ştie bine cã aceasta îI va ucide.
Dar, de fapt, ceea ce se petrece este cã fiinţa umanã evitã sã foloseascã
aceastã armã iar în anumite cazuri sfârşeşte prin a o îndrepta direct
împotriva sa.
Dar dacã fiinţa umanã nu va şti sã foloseascã aceastã armã,
nu va avea acces nici la celelalte, deoarece celelalte arme
necesitã o mãiestrie în stãpânirea acestui prim nivel interior
pentru a putea elibera în timp beneficiile lor în mod exponenţial.
Despre ce vorbim?Despre starea de spirit interioarã, de DISCIPLINÃ.
DISCIPLINA Vorbeşte despre disciplinã şi marea majoritatea a oamenilor vor
fugi,
precum hoardele de mongoli pe cale sã coboare din munţi.
Este comic sã vezi cât de mult va tergiversa egoul pânã când va accepta
autoritatea ta, ca fiinţã umanã, asupra lui.Stuart Wilde
Disciplina este un cuvânt periculos.
Mulţi asociazã, de fapt, disciplina cu un regim strict, obligatoriu,
cu o forţare interioarã.
De fapt, disciplina nu are nimic de a face cu toate acestea.
Disciplina despre care vorbim aici este un mod de a fi, un mod de a gândi
32
fundamentatã pe trei elemente de bazã.
Decide în mod conştient asupra propriilor acţiuni.
Acţioneazã fãrã a avea aşteptãri.
Primeşte cu seninãtate orice rezultat.
În general, fiinţele umane fac exact contrariul.
Decid acţiunile lor în funcţie de ceva.
Acţioneazã având aşteptãri de la celelalte fiinţe umane.
Şi deoarece, rezultatul acţiunilor lor este de obicei foarte diferit
de ceea ce se aşteptau ei, adicã, o altã aşteptare,
nu îI primesc niciodatã cu seninãtate.
Aleargã mereu având resentimente dramatice.
Bineînţeles cã fiecare dintre aceste comportamente se datoreazã unei
ereditãţi
ce le-a fost indusã de un domeniu al SFIDÃTORULUI care se perpetueazã
de mii de ani.
Disciplina înţeleasã ca uniune a acestor trei elemente de bazã
genereazã o undã energeticã de emoţii pozitive
şi entuziasm, adicã un curent energetic pozitiv,
complet diferit de cel din care SFIDÃTORUL se alimenteazã.
De altfel, cele trei elemente sunt prin ele însele
opuse modalitãţii generale în care noi ne trãim viaţa.
Şi aceasta împreunã cu factorii determinanţi, dacã disciplina
este menţinutã în timp, conduce la eradicarea unei stãri interioare
care îI împiedicã pe SFIDÃTOR sã acceadã la energia noastrã cu uşurinţã.
Dar cheia disciplinei şi valoarea sa enormã constã
în permanenţa sa temporalã.
Disciplina nu este nimic altceva decât o iluzie dacã nu este menţinutã
pe întreaga perioadã temporalã a transformãrii şi a detaşãrii.
Puterea provine din Disciplinã.Stuart Wilde
A decide în mod conştient asupra propriilor acţiuni înseamnã
puterea de a evalua corect situaţia de viaţã în care ne aflãm
şi deciderea asupra modului optim de a acţiona
cu un maxim energetic accesibil nouã în acel moment.
Adicã, deciderea asupra unei direcţii care sã aibã ca ţel
ameliorarea condiţiilor noastre de viaţã, creşterea bunãstãrii noastre,
a vitalitãţii noastre care sã conducã la o creştere interioarã.
Într-o o viaţã condusã în mod haotic de cãtre SFIDÃTOR
nu avem niciodatã timpul sã ne oprim şi sã reflectãm la propria existenţã.
Nu avem niciodatã timpul de a lua decizii conştiente asupra acţiunilor
noastre
care sã ne aducã beneficii şi rezultate pozitive.
Acţionãm având credinţa cã am fãcut alegerile responsabile în mod ponderat
în timp ce ne distrugem energia şi viaţa
prin orice tip de atitudini nefaste şi ataşamente emoţionale negative
camuflate de libertatea cu care ne asumãm deciziile
Fumãm 80 de ţigãri pe zi, mâncãm cu mult mai mult decât este necesar,
bem în mod constant litri de bãuturi dãunãtoare,
le tratãm pe celelalte fiinţe umane ca pe nişte obiecte,
lucrãm ore întregi doar pentru dependenţa emoţionalã toxicã,
fãrã a ne opri nici mãcar un moment pentru a ne întreba care este cauza
acestei dependenţe.
Şi numim aceste lucruri libertate personalã.
Dacã astãzi ar fi ultima zi din viaţa mea, aş vrea sã fac ceea ce fac astãzi?
De fiecare datã când rãspunsul este NU din cauza zilelor multe
care stau la coadã, înţeleg cã ceva trebuie transformat.Steve Jobs
33
A acţiona fãrã aşteptãri înseamnã a-l I împiedica pe SFIDÃTOR
genereze spirale de scãdere a potenţialului energetic, bazate pe judecãţi
derizorii asupra condiţiilor în care se manifestã acţiunile noastre.
Odatã ce ne-am decis sã realizãm o acţiune
este necesar sã acţionãm fãrã a lua deloc în consideraţie
judecãţile şi presupunerile fãcute de mintea superficialã
deoarece aceste judecãţi şi presupuneri nu sunt ale noastre;
sunt generate de SFIDÃTOR cu singurul scop de a produce scãderea
potenţialului
energetic şi fãrã a avea un fundament real.
De fapt nu este uşor, aceasta pentru cã nu suntem obişnuiţi
sã ne gândim la perfecţiunea noastrã.
Dacã doar pentru o acţiune vom reuşi sã facem o derogare
de la modul nostru obişnuit de a gândi, fiind dincolo de orice aşteptare
legatã de pierdere sau câştig, de aprobare sau condamnare,
de aplauze sau fluierãturi, putem fi impresionaţi de cantitatea mare
de lucruri minunate pe care putem sã le creãm.
Urmãreşte doar sã obţii şi golul va sãpa în tine lent precum orele
montane într-o îmbrãţişare neagrã a peisajului.
Expansioneazã-te senin şi lumina se va aprinde în tine, strãlucind ca steaua
Sirius care se reflectã într-o manta de perle.
Noduroase şi curbate sunt cuvintele ce acceptã sceptrul uman,
strãlucitoare şi puternice precum Mjolnir sunt cuvintele
care oferã sceptrul lui Dumnezeu.
A primi cu seninãtate orice rezultat, înseamnã a ţine cont de un ceva
care a existat mereu şi va exista.
Rezultatul acţiunilor noastre nu poate intra în domeniul deciziilor
fiinţelor umane.
Libertatea unei fiinţe umane în acţiune se manifestã în expresia creativã
de a reproduce infinitul în ea,
rezultatele depinzând întotdeauna de forţele superioare
Rezultatele le putem obţine dupã mult timp,
rezultatele pot fi complet diferite de ceea ce ne-am dorit
Existã mereu rezultate care sunt efectele acţiunilor noastre
Dar CE, CÂND şi CÂT şi CUM este domeniul şi decizia infinitului?
Arjuna a început sã acţioneze şi sã lupte fãrã a şti ceea ce i se va petrece
lui şi tovarãşilor lui, nici soarta bãtãliei sau viitorul poporului sãu.
Aceastã cunoaştere este tema divinului, a "cunoscãtorului câmpului".
În realitate, fiinţei umane îi revine doar acţiunea adicã trãirea în sânul
Manifestãrii Extraordinare în care se desfãşoarã viaţa sa.
Andrea Di Terlizzi Walter Ferrero
Acceptarea cu seninãtate a cestui adevãr înseamnã trãirea în seninãtate a
vieţii.
Seninãtatea este intoleratã de SFIDÃTOR, deoarece seninãtatea
este una dintre înzestrãrile naturale ale fiinţei umane
din care SFIDÃTORUL nu se poate deloc hrãni.
SFIDÃTORUL va încerca sã tulbure aceastã înzestrare
generând gânduri negative de condamnare, de lipsã de acceptare
a rezultatului unei acţiuni, dintr-o non conformare a falselor aşteptãri.
Dar, în pofida faptului cã nu sunt altceva decât gânduri,
adicã opinii subiective nu neapãrat adevãrate,
formulate şi generate de o forţã opusã câmpului nostru de conştiinţã
noi putem sfârşi prin a le crede iar în acest mod i-au naştere spiralele
de scãdere a potenţialului energetic care au ca unic scop hrãnirea
forţelor SFIDÃTORULUI şi privarea noastrã de acea energie.
34
Majoritatea oamenilor nu cred cã Seninãtatea poate constitui
o adevãratã disciplinã.Stuart Wilde
Prin intermediul armei disciplinei vor fi puse în mişcare
şi alimentate în noi înşine forţe care ne vor susţine
în demersul nostru de a reuşi sã trãim viaţa pe care o dorim
şi pe care meritãm sã o trãim iar SFIDÃTORUL va începe sã piardã energie
pentru cã nu va mai fi el cel care va decide în locul nostru
realizarea unor acţiuni frustrante, nu va mai fi el cel care va judeca
şi va avea aşteptãri false, cel care va primi atenţia şi încrederea noastrã.
Conştiinţa noastrã de sine nu va mai cere pãrerea judecãţilor sale negative
şi evaluãrilor non obiective pe care va încerca sã le inducã
în mintea noastrã superficialã.
Toate acestea vor elibera întotdeauna energia pe care SFIDÃTORUL
a atras-o în cursa sa, permiţându-ne sã ne realizãm acţiunile cu o eficienţã
şi o rapiditate sporite pentru a avea viaţa perfectã
pe care meritãm sã o trãim.
Disciplina reduce într-un mod incomensurabil mintea Zburãtorului.John
Michael Abelar
Dar care este diferenţa dintre o acţiune disciplinatã şi o obişnuinţã?
Nimic altceva decât starea de conştiinţã.
O obişnuinţã este generatã de gânduri inconştiente şi în afara oricãrui
control
iar acţiunea disciplinatã este expresia gândurilor conştiente.
Dacã ambele folosesc aceleaşi resurse pe care le au la dispoziţie,
energia fiinţei umane, o obişnuinţã ne face sã pierdem energie
printr-o dependenţã emoţionalã toxicã.
O acţiune disciplinatã duce la creşterea energiei.
Dar adevãrata diferenţã este datã de starea de conştiinţã.
Se ştie cã o acţiune devine obişnuinţã dacã este alimentatã
de orice altã acţiune sau obişnuinţã, devenind o sursã de putere.
De asemenea,este bine sã devenim cât mai repede conştienţi
de aspecte foarte importante.
Disciplina este iluzorie şi nu va aduce niciunul dintre fructele sale minunate
dacã nu este menţinutã în timp.
Pentru ce perioadã de timp?Mintea noastrã profundã ştie perfect rãspunsul.
Senzaţiile care vor apãrea în noi ne vor spune cât timp este necesarã
realizarea unei anumite discipline.
Totul începe cu o singurã acţiune, care trebuie sã fie deliberatã,
precisã şi menţinutã în timp.
Repetând aceastã acţiune suficient timp se va atrage în fiinţã
unul dintre cele mai mari daruri pe care fiinţa umanã le poate percepe,
unul din stâlpii ereditãţii fiinţei umane magice, ce se poate aplica
în orice altceva: intenţia inflexibilã.John Michael Abelar
În timp ce disciplina începe sã se stabilizeze în interiorul nostru,
şi în timp ce devenim conştienţi de ceea ce a existat dintotdeauna
şi de faptul cã am fost pãcãliţi de falsele noastre aşteptãri,
ce derivã din indulgenţa noastrã, putem interveni pentru a închide
alte falii energetice deschise în câmpul nostru de conştiinţã.
În realitate, putem spune cã închiderea acestor falii
ne conferã o mulţumire dar nu înseamnã o reasamblare.
Aceastã mulţumire este foarte importantã pentru noi deoarece închiderea
progresivã a faliilor noastre energetice implicã întotdeauna eliberarea
unei energii foarte mari în favoarea câmpului nostru de conştiinţã.
Urmând aceastã stare de mulţumire continuã, vom ajunge sã avem
35
suficientã energie pentru a ataca în mod frontal aspectele cele mai
importante
pentru noi pentru a deveni mai puternici şi pentru a împiedica
pierderea de energie.
Dar nu vom putea niciodatã sã ajungem sã ne confruntãm
cu barca deşertului fãrã a fi închis în mod progresiv
una câte una, toate disipãrile noastre de energie cu ajutorul disciplinei.
Regatul Luptãtorului este protejat de o uşã.
Aceasta este bine ascunsã, precum o mãnãstire între munţi.
Mulţi bat la uşã dar puţini intrã.Dan Millman
Spiralele de scãdere a energiei se nasc prin intermediul unui gând
sau a unei imagini generate de cãtre SFIDÃTOR în mintea noastrã
superficialã.
Înainte de a ajunge la sursã, putem sã ne adresãm interiorului fiinţei noastre
pentru a atenua la un minim posibil pierderile energetice
prin care spiralele de scãdere a potenţialului ne transformã în victime.
Pentru a contracara acest influx existã douã discipline foarte puternice
Ne exprimarea emoţiilor negative.Scufundarea în mintea profundã.
Unul dintre obiectivele principale ale SFIDÃTORULUI
este generarea de energie emoţionalã de tip negativ
pentru a paraliza intenţiile noastre bune
transformându-ne în victime ale oricãrui tip de dependenţã emoţionalã
toxicã
transformându-ne astfel viaţa într-un infern alimentat de iluzii.
De asemenea, o astfel de ezitare poate fi evitatã dacã şi numai dacã
aceastã energie emoţionalã este exprimatã într-o acţiune care o manifestã.
Dacã în interiorul fiinţei noastre percepem o emoţie de furie
şi transformãm acea emoţie luptând împotriva a ceva sau a cuiva,
am realizat primul pas cãtre pierderea finalã a energiei în favoarea
SFIDÃTORULUI.
Deoarece SFIDÃTORUL nu este prost, dacã putem spune astfel.
Scurtcircuitul emoţional este generat de o acţiune care nu se manifestã.
Don Miguel Ruiz m-a învãţat cã a nu reacţiona este totul,
pentru a nu fi asemenea unei maşini automate care reacţioneazã
în secunda în care butonul este apãsat.Gaya Jenkins
A nu exprima emoţiile negative înseamnã a nu le transforma în acţiuni,
înseamnã a introduce un element de detaşare
între percepţia noastrã şi acţiune.
Emoţiile negative continuã sã existe dar noi nu le exprimãm pentru cã ele au
fost generate
de o forţã care nu suntem noi,prin intermediul echipamentelor care ne-au
fost "furate"
fãrã ca noi sã ne dãm seama de aceasta.
Dar, atenţie!A nu exprima o emoţie negativã nu înseamnã a o nega
sau a o ascunde în profunzimea fiinţei noastre
pentru cã aceasta înseamnã introducerea ulterioarã
a unui element de suferinţã în câmpul nostru de conştiinţã.
A nu exprima o emoţie negativã înseamnã a o accepta total
în interiorul nostru, a o lãsa sã fie ceea ce trebuie sã fie
şi sã o ardem în focul atenţiei noastre focalizate
fãrã a ne retrage nici un pas şi fãrã a o transforma în acţiune.
Aceasta înseamnã sã observãm ceea ce percepem şi sã ţinem cont
cã mintea noastrã superficialã interpreteazã o continuã senzaţie neplãcutã
ca o furnicãturã sau ca o presiune în anumite puncte ale corpului
şi dându-i acesteia un nume îi asociazã anumite senzaţii
36
sau mai bine spus, reacţii dureroase pe care vrea sã le împingã cãtre spate
sau în profunzime.
Furia se poate transforma în tristeţe.Acesta va fi simptomul curãţeniei pe
care o vom trãi dacã ne vom permite,pentru prima datã, sã exprimãm o
emoţie dupã ce am reprimat-o mult timp
sub forma unei imagini mentale.Don Miguel Ruiz
A nu exprima o emoţie negativã necesitã mult control,multã energie pentru
cã de obicei ceea ce facem ca fiinţe umane inconştiente este exact opusul.
Pare paradoxal dar fiinţele umane, de obicei, nu manifestã emoţiile pozitive
dar le manifestã în acţiune pe cele negative.
Pare paradoxal dar nu este aşa pentru cã acesta este fructul unei tactici
precise.
Şi chiar aşa fiind, emoţiile sunt foarte importante.
Toate tradiţiile spirituale indicã modalitãţi prin a cãror cultivare elaboratã
acestea se pot manifesta în mod pozitiv.
De exemplu, în limbajul Cabalei emoţiile se numesc mãsuri
deoarece chiar prin intermediul lor fiinţele umane pot fi mãsurate
şi verificate din punctul de vedere al evoluţiei spirituale
pe drumul transformãrii şi creşterii conştiinţei.
Însã, în stare normalã, fiinţele umane sfârşesc prin a avea emoţii negative
prin intermediul utilizãrii improprii a minţii superficiale,
aceasta având ca unic beneficiu prezenţa SFIDÃTORULUI
în interiorul câmpului lor de conştiinţã.
Neexprimarea emoţiilor negative poate conduce şi trebuie sã conducã la mici
miracole.
În interiorul nostru sunt mari demoni care sunt manipulaţi de cãtre SFIDÃTOR
şi fobii care acţioneazã în favoarea acestuia.
Ceva intrã pur şi simplu în câmpul conştiinţei noastre,
ne face sã ne exprimãm opiniile noastre asupra lumii,
genereazã o emoţie negativã: furia, dispreţul, depresia.
Sã înfruntãm emoţiile care se manifestã
sau sã ne servim de aceste emoţii ca şi cum ele ar proveni dintr-un gând
generat în mod automat de mintea superficialã.
Sau sã ne servim de natura acestor emoţii, de gustul lor,
de senzaţiile strict fizice pe care le produc în corp.
Sau sã ne servim de ele, pãstrând natura emoţiilor dar nemanifestându-le.
Nu trebuie sã exteriorizãm furia sau dispreţul pe care le simţim
împotriva noastrã sau a orice altceva.
Nu trebuie sã ne manifestãm depresia prin acţiuni care sã o confirme.
Putem sã ne servim de emoţii dar nu trebuie sã le manifestãm
pentru cã noi nu suntem nimic din toate acestea.
Dacã reuşim sã rãmânem vigilenţi şi prezenţi observând tot ceea ce
percepem
interior fãrã a fi surprinşi, vom experimenta
cea mai puternicã practicã spiritualã, şi astfel va deveni posibilã
o transformare rapidã a tuturor durerilor din trecut.Eckhart Tolle
O emoţie negativã înţeleasã ca o emoţie care disipã energia
care este observatã în mod inflexibil fãrã a fi combãtutã,
fãrã a fi negatã şi fãrã a fi exprimatã în mod reactiv
trece foarte repede, iar apoi începe aproape instantaneu sã îşi diminueze
intensitatea.
Ca urmare, cu conştiinţa curatã va fi necesar sã acţionãm
pentru a folosi energia acelei emoţii, ştiind astfel cã emoţia
a trecut definitiv, iar acţiunea este curatã, creativã şi nonreactivã.
37
Aceastã calitate va transforma acţiunea într-un mod prin care vom fi
susţinuţi
în câmpul nostru de conştiinţã cu o nouã cantitate de energie
folositã într-un mod conştient împotriva SFIDÃTORULUI.
Pentru a vindeca un resentiment se procedeazã lent.
Şi aceasta pe cine va ajuta?Tao Te Ching
Imersiunea în mintea profundã necesitã o disciplinã înaltã
şi o putere enormã pentru ca aceasta va acţiona asupra minţii superficiale
pe care SFIDÃTORUL o cunoaşte foarte bine şi o poate folosi
pentru propriul avantaj, cu un efort minim
pentru a forma spirala de pierdere energeticã,
adicã interpretarea mecanicã a percepţiilor.
Aducând în câmpul atenţiei noastre haosul minţii superficiale
aparent incontrolabil, observãm rapid cã aproape toate gândurile
pe care ne permitem sã le menţinem, sunt foarte focalizate
asupra unei singure polaritãţi dominante.
Tot ceea ce intrã în câmpul nostru de conştiinţã, inclusiv noi înşine,
este judecat şi descompus în pãrţi separate şi apoi gãsit vinovatul
inocent, adaptat sau neadaptat, demn sau nedemn, imposibil sau posibil,bun
sau rãu, etc. etc.
Acesta este un mecanism pe care acum îI cunoaştem foarte bine.
Aceastã alterare enormã ne împiedicã sã simţim ceea ce este în interiorul
nostru
la o mai vastã cuprindere de informaţii, ce conţine aspectele unificatoare
şi conective care susţin orice lucru.
Aceste aspecte nu pot fi realizate de mintea superficialã
pentru cã ea nu are aceastã funcţionalitate.
Aceste aspecte au o pertinenţã exclusivã aparţinând minţii profunde.
A face sã funcţioneze mintea profundã înseamnã a face sã funcţioneze
în mod substanţial starea de detaşare dintre noi şi gândurile
minţii superficiale deoarece aceste gânduri au o importanţã minorã
şi nu reprezintã ceea ce suntem noi.
În acest spaţiu creat de aceastã detaşare, fiind conştienţi cã mintea profundã
intervine prin intermediul stãrilor sale şi în loc sã acceptãm
complet şi imediat gândurile de judecatã generate de mintea superficialã
fie ele pozitive sau negative, rãmânem tãcuţi, vigilenţi şi conştienţi
de stãrile emanate în profunzimea fiinţei noastre de mintea profundã.
În situaţiile de urgenţã mintea se opreşte.
Deveniţi total prezenţi în ACUM şi veţi deveni conştienţi de ceva infinit mai
puternic.
Dar pentru aceasta nu este necesar sã escaladaţi peretele unui munte.
Puteţi sã intraţi în aceastã stare chiar ACUM.Eckhart Tolle
Ocazia de a practica scufundarea în mintea profundã
este prezentã în toatã existenţa noastrã.
Sã observãm un copac sau o plantã sau un obiect
şi sã îI comparãm cu o fiinţã umanã.
Sã ne detaşãm de mintea superficialã şi de gândurile sale care nu ne aparţin.
Ce percepem?Ce stãri emanã obiectul sau fiinţa cu care ne identificãm?
Ce percepem cu adevãrat în locul unde ne aflãm?
Este armonie sau simţim cã ceva nu funcţioneazã?
Scufundarea în mintea profundã ne va permite practic imediat
sã ţinem cont cã fiecare lucru este mult, foarte mult, cu mult mai mult
decât ceea ce mintea superficialã reuşeşte sã judece
iar suma gândurilor de judecatã care ne permite sã lãsãm sã strãluceascã
lumina din noi nu are nici mãcar o umbrã din cea realitate indiscutabilã
38
din care credeam cã sunt fãcute.
Dar elementul cel mai important din aceastã imersiune conştientã
se produce exact în locul în care mintea superficialã produce
identificarea cu vechile experienţe asemãnãtoare
sau integreazã o acţiune pozitivã în vederea creşterii noastre spirituale
dar cu multe îndoieli şi frici, sau provoacã o acţiune de dependenţã
emoţionalã toxicã, gânduri care le foloseşte pentru a fi nemulţumiţi
sau pentru a-şi atinge scopurile sale, nu sunt de fapt,
ceea ce noi suntem cu adevãrat.
Acesta este punctul cardinal pe care trebuie sã îI realizãm.
Fulgerul percepţiei noastre se aflã în profunzimea fiinţei noastre într-un
spaţiu
în care gândurile nu au devenit încã cuvinte
şi pe care nu putem sã-I negãm niciodatã,
spaţiul liniştit în care se manifestã acesta
sau, mai bine zis, SFIDÃTORUL nu permite ca aceasta sã se producã
pentru cã aceasta înseamnã sã ajungem sã vedem
cã viaţa noastrã nu ne aparţine, adicã, este transpusã în acţiune
dar nu de senzaţiile provenite de la mintea profundã.
În mâinile forţelor SFIDÃTORULUI stã iluzia interioarã a libertãţii personale.
Conştiinţa nu este mintea. Starea de conştienţã nu este mintea.
Atenţia nu este mintea.Dan Millman
latã, cã prin nonexprimarea emoţiilor negative ne adresãm
funcţiilor minţii profunde, creând un nou spaţiu interior,
un spaţiu în care se manifestã ascultarea şi observaţia.
Acest nou spaţiu pe care îI vom cuceri prin disciplina noastrã
este un spaţiu integru care ne aparţine în totalitate
în care SFIDÃTORUL nu poate sã supravieţuiascã dar nici sã intervinã
pentru a-I utiliza în avantajul sãu.
Cu cât acest spaţiu devine mai mare şi mai profund
cu atât mai multã energie putem sã recuperãm
din câmpul gravitaţional al SFIDÃTORULUI iar existenţa noastrã se apropie
mai mult de perfecţiune şi de libertatea ultimã.
Fiinţa umanã este de fapt compendiul puterii sale personale
iar acest compendiu determinã modul în care trãim şi modul în care
murim.Carlos Castaneda
Spaţiul interior, integru şi curat pe care I-am cucerit
prin neexprimarea reacţiilor negative şi scufundarea în mintea profundã
care este un spaţiu al observãrii pure care funcţioneazã diferit
de mecanicismul minţii superficiale şi de aceea putem fi mai atenţi,
mai trezi şi mai conştienţi ca niciodatã.
Acest spaţiu al observãrii pure este terenul fertil în care poate
creşte şi se poate manifesta facultatea fundamentalã a fiinţei umane
care constituie ereditatea sa şi îi aparţine prin drept divin de fiinţã magicã.
Aceastã facultate a fost ocultatã pentru a-şi pierde din potenţialul energetic
fiind prada curenţilor emoţionali ce au acţionat în favoarea SFIDÃTORULUI.
Aceastã facultate a fost menţionatã de toate tradiţiile spirituale
pentru a o putea repune în stare de funcţionare
prin intermediul unei infinitãţi de modalitãţi diferite
dar care conduc la acelaşi rezultat.
Facultatea care readuce aminte fiinţei umane ceea ce este ea cu adevãrat.
Facultatea tãcerii interioare
TÃCEREA INTERIOARÃ
39
Tãcerea interioarã este o stare specialã a Fiinţei în care toate gândurile se
opresc şi în care se trãieşte la un nivel diferit de cel al stãrii de conştiinţã
obişnuitã.
Tãcerea interioarã înseamnã suspendarea dialogului interior, prin urmare,
fiind condiţia esenţialã a pãcii desãvârşite.Carlos Castaneda
Tãcerea interioarã este acea stare a fiinţei umane în care
orice tentativã de identificare interioarã creatã de SFIDÃTOR
dispare literalmente, fiind complet reabsorbitã de focul atenţiei.
Starea de vigilenţã extremã şi de conştienţã care se naşte
din absenţa gândurilor articulate sub formã de cuvinte sau de imagini
mentale
secvenţiale şi asociative,este de fapt o stare în care mintea superficialã este
deconectatã
de la percepţia existenţei propriei fiinţe, ca un câmp de energie conştientã,
adicã, o stare în care mintea superficialã nu mai poate determina identitatea
EU SUNT a oricãrei fiinţe umane, deoarece aici EU SUNT include
mintea superficialã şi nu vice-versa.
Filosoful Cartesio susţine cã a descoperit adevãrul fundamental
atunci când a fãcut faimoasa sa afirmaţie: "Gândesc, deci exist".
De fapt, el a exprimat eroarea fundamentalã: identificarea gândului
cu conştienţa şi identificarea acesteia cu gândul.Eckhart Tolle
În starea de tãcere interioarã orice tentativã de implementare a spiralei
de descreştere a energiei de cãtre SFIDÃTOR este recunoscutã imediat
şi lãsatã sã treacã.
Fiinţa umanã recunoaşte imediat în ea însãşi principiul a ceva ce nu îi
aparţine
sau nu şi-I doreşte.
Aceasta este ceea ce tãcerea interioarã poate face pentru fiinţa umanã
în drumul sãu de recucerire interioarã, dar aceasta nu e totul.
Putem spune cã nu existã limite pentru ceea ce suntem în stare sã realizãm
sã exprimãm şi sã explorãm, aprofundând şi potenţând tot mai mult
aceastã facultate pe care noi am uitat-o.
Acolo unde lumina apusului se uneşte cu pãmântul
care apoi coboarã pânã în adâncul mãrii, de acolo se ridicã
Adevãratul Oraş înconjurat de turnuri şi de ziduri albe solide.
Dupã acesta sunt de explorat Lumi şi Universuri,
şi apoi, mai departe, mai existã de explorat spaţii sacre.
Tãcerea interioarã nu poate fi explicatã în cuvinte.
Este necesar sã acţionãm pentru a o înţelege sub toate aspectele sale
pe toate nivelele fiinţei noastre realizându-i extrema sa importanţã
în întreaga noastrã viaţã.
Dar, din fericire, acest drum a fost parcurs de toate tradiţiile spirituale
care ne susţin şi ne învaţã un numãr mare de tehnici de disciplinã mentalã
pentru a ajunge sã ne-o însuşim, iar nouã nu ne rãmâne decât
sã experimentãm practicile care ni se potrivesc pentru a ne descoperi
unicitatea.
De exemplu, toate disciplinele care s-au unit sub termenul de meditaţie
îI exprimã chiar dacã o fac sub forma unei mari varietãţi de tehnici
cãci ele vizeazã acelaşi obiectiv:
a hrãni şi a stabili în noi expansiunea unui spaţiu perceptibil al tãcerii.
Acesta este dezideratul fundamental.
Modalitãţi infinite îndreptate într-o singurã direcţie.
Aceastã expansiune în noi a tãcerii interioare implicã
printre nenumãrate beneficii creşterea într-un mod exponenţial
a capacitãţilor noastre de percepţie, ca o consecinţã
40
a expansiunii câmpului de conştiinţã care sunt legate în mod direct de
tãcerea interioarã.
Aceastã percepţie amplificatã şi aceastã conştiinţã expansionatã
vor fi capabile sã slãbeascã modul de operare al forţelor SFIDÃTORULUI.
Într-o fiinţã umanã, cu cât este mai multã energie la dispoziţia conştiinţei
cu atât mai puţinã energie este la dispoziţia forţelor SFIDÃTORULUI.
Nu este nimic mai puternic în aceastã reconfigurare energeticã
decât practica tãcerii interioare.
Vechii şamani tolteci au descoperit cã oboseau prin tãcerea interioarã
mintea Zburãtorului, astfel, Zburãtorul fuge, demonstrându-se în mod
absolut
originea sa nonumanã.Carlos Castaneda
Dar cum putem face loc tãcerii interioare în viaţa noastrã?
Practica tãcerii interioare este o disciplinã care poate potenţa
mintea şi poate fi practicatã în orice condiţii existenţiale.
Cum?Îndreptându-ne în mod total atenţia asupra ceea ce se petrece în acest
moment,
reorientând pe cât posibil şi pe o perioadã cât mai lungã posibil
atenţia pe care o acordãm gândurilor minţii superficiale
şi îndreptând-o cãtre percepţiile momentului prezent ale simţurilor noastre.
Pentru aceastã practicã nu este necesar nimic mai mult decât toatã viaţa
noastrã.
În oricare moment este necesar sã ne amintim sã ne conducem atenţia
în eternitatea momentului prezent
prin detaşarea ei de mintea superficialã.
În orice moment şi în orice acţiune realizãm, sã ne amintim
cã suntem vii, prezenţi, sã ne amintim de noi înşine,
aşa precum numea Gurdjiev, cãutãtorul spiritual care a trãit la începutul
secolului trecut, aceastã disciplinã.
Un bãrbat I-a întrebat odatã pe maestrul Ma-tsu:
Care este adevãrul supremMaestrul rãspunse: ţi-I voi spune dupã ce vei bea
toatã apa acestui fluviu.
Bãrbatul rãspunse: Am bãut-o deja.
Atunci maestrul îi spuse: Atunci deja ai aflat.
Prin focalizarea atenţiei asupra acţiunii pe care o realizãm
în minte vom aduna informaţii despre mediul ambiant
şi despre noi înşine prin intermediul simţurilor noastre.
Care este poziţia noastrã? Cum respirãm?
Suntem liniştiţi sau percepem interior o stare de discomfort?
Ce ne spune corpul?Şi ce ne spune locul în care suntem?
Disciplinarea minţii profunde are aspecte similare cu practica tãcerii
interioare.
De fapt, plecând de la tãcerea interioarã, mintea profundã decodificã
prin percepţia realitãţii înconjurãtoare câmpul nostru de conştiinţã.
Aceastã lamã de cuţit a momentului prezent
creeazã un dig care este perfect inaccesibil SFIDÃTORULUI.
Atâta timp cât ne menţinem în aceastã stare
SFIDÃTORUL nu ne poate atrage de partea sa.
Pentru a ne atrage de partea sa, SFIDÃTORUL trebuie sã fie crezut de noi,
adicã, are nevoie sã recãdem la nivelul energiei noastre obişnuite
unde poate avea loc identificarea automatã cu mintea superficialã
având drept consecinţã generarea de energie emoţionalã.
latã unul din motivele pentru care tãcerea interioarã este atât de importantã.
În momentul în care suntem scufundaţi în ea, SFIDÃTORUL înceteazã
sã ne mai controleze existenţa.
41
Astfel, se elibereazã în noi spaţii pentru atingerea acelei surse interioare
care reprezintã ceea ce suntem noi cu adevãrat,
care sunt expresii ale vieţii noastre şi a ceea ce noi ne dorim cu adevãrat.
În final, se elibereazã în noi spaţiul în care putem deveni
ceea ce suntem noi cu adevãrat.
Zazen-ul este manifestarea Realitãţii Ultime.
De aceea, nu va putea fi niciodatã prada capcanelor şi a incluziunilor
insidioase.
Deschizându-vã inima secretã, veţi fi precum un dragon care intrã
în apele adânci,sau ca un tigru care intrã în pãdurea deasã a unui
munte.Dogen Zenji
Este necesarã o mare cantitate de energie la început
pentru a susţine în mod continuu aceastã nouã stare a fiinţei
de aceea nu trebuie sã ne pierdem rãbdarea dacã reuşim sã facem aceasta
doar pentru câteva secunde dar noi trebuie sã rezistãm.
De fapt, de mulţi ani, de foarte mulţi ani suntem obişnuiţi sã acţionãm
exact invers, adicã, pãrãsind alegerile luminoase
şi acordând toatã atenţia noastrã acelei secvenţe plinã de gânduri
asociative, inutile, gãlãgioase şi nesfârşite cu care ne identificãm
care ne împing dintr-o parte în alta iar noi reacţionãm într-un mod
pe care nu-I dorim în nici un fel.
Doar din cauza neliniştii şi pentru a face faţã emoţiilor negative percepute.
Şamanii tolteci explicau cã tãcerea interioarã se acumuleazã.
Este necesar sã construim un nucleu de tãcere interioarã în profunzimea
noastrã
care va creşte moment dupã moment, de fiecare datã când este
practicatã.Carlos Castaneda
Pentru a realiza aceastã practicã putem sã ne decidem sã explorãm
disciplinele spirituale oferite de toate tradiţiile spirituale
care urmãresc expansionarea tãcerii interioare şi care ne fac sã vibrãm
la unison cu ceea ce suntem şi cu preferinţele noastre,
iar apoi e necesar sã le transformãm într-o disciplinã zilnicã.
Atingerea tãcerii interioare nu este prerogativa unei practici anume
dar este cu adevãrat prerogativa intenţiei inflexibile
pentru cine doreşte sã o dobândeascã.
Din aceastã cauzã nu existã tradiţii spirituale superioare sau inferioare
pe aceastã cale.
Ceea ce pentru mine poate reprezenta un mod extraordinar de eficient
în explorarea tãcerii interioare, pentru o altã fiinţã umanã poate fi
cu adevãrat o modalitate inutilã.
Aceasta este o responsabilitate a fiecãrei fiinţe umane
de a selecţiona mijloacele care îi sunt cele mai la îndemânã
pentru a atinge starea de tãcere interioarã.
Dar una dintre consecinţele minunate ale practicii noastre spirituale
este menţinerea aceleiaşi stãri de conştiinţã rezultate în urma amplificãrii
tãcerii interioare pe care o putem comunica prin modalitãţi similare
celei pe care o foloseşte SFIDÃTORUL.
Care este disciplina cea mai potrivitã nouã?
Într-o bunã zi vom putea lua în considerare aprofundarea tãcerii interioare
prin intermediul meditaţiei Zen sau ne vom dori sã gãsim în zona în care ne
aflãm
un curs de Yoga sau vom simţi imboldul sã practicãm Tai Chi Choan
sau sã învãţãm sã cântãm cât mai bine la un instrument muzical.
Unde se poate ajunge prin aceste deschideri interioare?
În spaţiul pe care I-am deschis prin intermediul tãcerii interioare.
42
În spaţiul care prin intermediul tãcerii interioare ne conecteazã
la vastitatea infinitului sau la orice alt lucru din minunatul univers.
Tãcerea interioarã este poarta cãtre Infinit
Nu existã un instrument mai eficient decât acesta şi este calea care ne
conduce
cãtre viaţa minunatã pe care dorim sã o trãim şi pe care avem dreptul sã o
trãim.
Mai ales dacã unificãm inspiraţiile infinite ce comunicã între ele cu acţiunea.
Expansionarea tãcerii interioare înseamnã inactivarea progresivã
a tuturor pulsiunilor automate ale SFIDÃTORULUI
pânã la a-I transforma pe însuşi SFIDÃTORUL într-un ansamblu de forţe
care sã acţioneze în direcţia manifestãrii vieţii noastre minunate.
Expansionarea tãcerii interioare înseamnã a ne trãi în mod complet armonios
destinul nostru de fiinţe umane magice ce se manifestã într-un univers
minunat.
Vieţile Marilor Personalitãţi ne aduc aminte cã putem fi noi înşine sublimi
şi cã, atunci când vom merge, ne vom putea lãsa urmele noastre pe nisipul
timpului.
Aceste urme pe care poate un altul, care navigheazã prin viaţa sa,
un frate pierdut şi naufragiat le va vedea, va putea sã le urmeze şi se va
putea vindeca.
Deci: curaj şi acţiune, inima deschisã cãtre tot;
mereu în cãutare, mereu în cãlãtorie, învãţând sã reziste şi sã aştepte.
Henry Wadsworth Longfellow
Sau lãsãm în mâinile SFIDÃTORULUI frâiele vieţii noastre
sau acţionãm pentru a trezi în noi magia, forţa, puterea, conştienţa
care reprezintã moştenirea noastrã, dreptul nostru de fiinţe umane
fãrã nici un fel de diferenţiere.
Aceastã alegere se regãseşte în orice respiraţie a noastrã, oricât de micã
în cel mai mic gând pe care îI alimentãm,
în cel mai neînsemnat cuvânt pe care îI pronunţãm,
în cea mai micã acţiune pe care o întreprindem.
Scopul existenţei noastre este a alege în fiecare moment
care dintre cele douã cãi dorim sã le parcurgemo direcţie sau cealaltã.
Aceasta este o alegere pe care o facem în fiecare moment
în orice secundã, în orice circumstanţã.
De la aceasta nu ne putem sustrage, nu este posibil.
În oceanul vieţii, insulele Binecuvântãrii sunt pãmântul însorit şi liniştit
al idealurilor tale care aşteaptã sosire ta.
Menţineţi mâna singurã la timona gândului.
În nava sufletului tãu existã deja cãpitanul comandant.El doarme, dar
trezeşte-I.
Autocontrolul înseamnã forţã. Gândul controlat înseamnã conducere.
Tãcerea este putere. Pronunţã în adâncul inimii tale,
rãmâi tãcut şi în pace.James Allen
Disciplina, nonexprimarea emoţiilor negative în mod reactiv,
scufundarea în mintea profundã,tãcerea interioarã cele patru faţete ale
piramidei recuceririi
instrumente care acţioneazã în paralel susţinându-se şi alimentându-se
unul pe altul cãtre vârf,cãtre destinaţia finalã.
De aceea oricine ascultã cuvintele mele şi le pune în practicã,
este asemenea unui înţelept care şi-a construit casa pe o stâncã.
Chiar dacã plouã, ploaia se va îndrepta cãtre fluviu,
chiar dacã suflã vânturile şi se abat furtuni asupra acelei case,
ea nu se dãrâmã deoarece fundaţia ei este pe piatrã.
43
Oricine ascultã cuvintele mele şi nu le pune în practicã,
este asemenea omului prost care şi-a construit casa pe nisip.
Când plouã, când râurile ies din matca lor, când suflã vânturile
aceasta se dãrâmã iar pagubele vor fi mari.Iisus, Matei 7, 24- 27
Cãlãtoria poate sã nu fie scurtã, s-ar putea sã fie necesari ani
pentru a crea o structurã solidã, stabilã.
În existenţa noastrã existã o mare cantitate de structuri gând
structuri emoţionale, ce sunt construite în fiinţa noastrã chiar de SFIDÃTOR
pentru a-şi împlini scopurile şi unele necesitãţi.
Iar unele scopuri sunt atât de împãmântenite în noi,
atât de strâns legate de identificãrile noastre
încât vor fi necesari ani de muncã pentru a fi dezactivate.
Aceste structuri nu sunt altceva decât credinţele noastre,
convingerile noastre, acele domenii pe care noi ne susţinem şi ne
desfãşurãm
viaţa, acele legi mentale moştenite pe care noi ne structurãm modul de a
gândi,
Acele activitãţi despre care credem cã sunt o parte inalienabilãa fiinţei
noastre.
Toate aceste lucruri moartea le va distruge ca pe nişte frunze uscate.
În anii noştri de muncã este sigur cã vom cãdea de mai multe ori
în diferitele dependenţe emoţionale toxice pe care le purtãm în noi
Rareori putem ieşi foarte repede şi opri mareea emoţionalã.
Uneori sunt necesari ani pentru a deveni conştienţi
de o dependenţã emoţionalã toxicã de a satisface o necesitate
inexprimabilã.
Dar piramida noastrã de reconstrucţie pe care o edificãm creşte
şi este sigurã în pofida bãtãliilor noastre pierdute.
Dar continuând sã practicãm, sã edificãm, sã construim
într-o zi, pur şi simplu, atacul SFIDÃTORULUI va fi respins din naştere
pânã când va dispãrea.Este necesar sã recunoaştem aceasta cu ironie şi
linişte
structura irealã cãreia i-am dat acceptul sã existe şi pe care am menţinut-o
în noi.
Şi o lãsãm sã disparã, pur şi simplu, dintr-o datã.
Oamenii nu se obosesc sã înţeleagã faptul cã noi putem elimina
din vieţile noastre orice aspect în orice moment.John Michael Abelar
Despre ce vorbim?Despre structurile gând emoţionale care în existenţa
noastrã au generat
un ataşament emoţional în vederea satisfacerii lor.
ţigãrile, alcoolul, sexul, mâncarea, munca, shoppingul chiar şi shoppingul.
Trebuie sã nu ne mai creãm astfel de ataşamente nici mãcar în somn.
Acestea sunt privaţiuni forţate şi dãunãtoare care nu au nici un fel de
utilitate.
Trebuie sã le transcendem, trebuie sã de desprindem de domeniul
SFIDÃTORULUI
prin intermediul detaşãrii şi sã le ardem în focul conştiinţei.Ce ne mai
rãmâne?
Noi înşine. Libertatea şi bucuria de a fi, în loc de sclavia
dependenţei mascatã sub forma libertãţii personale.
În edificarea vieţii care ne aparţine cu adevãrat,
e bine sã apelãm la tezaurul unor sfaturi provenite de la fiinţe cu experienţã
care au ajuns aici înaintea noastrã, care au început cu mulţi ani în urmã
acest proces.
latã câteva dintre aceste sfaturi.
44
Este foarte important sã nu permitem creşterea furiei
prin nonexprimarea reactivã a emoţiilor negative.
Furia este o emoţie negativã prin ea însãşi, foarte dãunãtoare
pentru echilibrul energetic al câmpului de conştiinţã al fiinţei umane.
Şi nu are nici un motiv serios sã existe.
Ea este doar reacţia SFIDÃTORULUI la lipsa de identificare sau la rezistenţa
câmpului de conştiinţã uman cu spirala de scãdere a energiei produsã de ea.
Sã dezvoltãm şi sã alimentãm din ce în ce mai mult posibil
în noi înşine perceperea echilibrului subtil dintre reprimarea şi reţinerea ei.
Reţinerea înseamnã acceptarea emoţiei negative
observarea ei în noi înşine, a înţelege dacã trebuie sã fie exprimatã
sau lãsatã sã treacã şi trebuie sã fim gata pentru a o exprima eventual
doar când este cazul dar niciodatã într-un mod violent sau agitat.
Reprimarea înseamnã neacceptarea emoţiei şi abordarea unei atitudini
radioase
pânã când furia se va revãrsa în exterior iar energia ei va ajunge la
SFIDÃTOR.
Procesul nostru de recucerire înseamnã a nu exprima emoţii negative
prin reprimare sau a lãsa ca reprimarea sã genereze în mod gradat furia
şi conştientizarea faptului cã este o emoţie inutilã şi dãunãtoare.
Ceva din voi are o pãrere despre altceva.
Viaţa nu se desfãşoarã în concordanţã cu aceastã pãrere.
Reacţia inutilã faţã de acest eveniment se numeşte furie.
Dar dacã furia sau emoţiile negative din noi înşine au avut timpul sã creascã
şi sã se manifeste fãrã ca noi sã fi reuşit sã oprim acest proces
când SFIDÃTORUL întâlneşte o spiralã de scãdere a energiei
în câmpul conştiinţei umane aflatã în tãcere este în stare sã îI recunoascã
imediat
şi aceasta conduce la apariţia unui gând imagine care nu este fructul
intenţiei sale conştiente.
Deci, o fiinţã conştientã poate opri procesul încã de la naşterea sa
pur şi simplu refuzând alimentarea SFIDÃTORULUI, adicã, înlocuindu-I
cu o imagine gând conştientã şi legatã de experienţele
pe care fiinţa respectivã doreşte sã le trãiascã.
Dar dacã deja în interiorul nostru s-a nãscut o acţiune corelatã
înseamnã cã spirala de descreştere a potenţialului energetic a început
sã fie alimentatã cu energie iar în acel punct, este foarte dificil sã rezişti
şi poate genera uşor furia, iar efectul ei nu face altceva
decât sã o amplifice ulterior în întreaga fiinţã.
Ce trebuie sã facem atunci?
O practicã adecvatã este cea de a face sã creascã tãcerea interioarã
şi sã scufundãm în ea chiar şi acţiunea provocatã de o emoţie negativã
toxicã
adicã, trebuie sã devenim foarte conştienţi şi sã observãm fãrã a judeca
cu întreaga noastrã atenţie ceea ce facem, ceea ce suntem
pe cale sã facem, adicã sã vedem acţiunea conştient, în totalitatea sa.
Sã observãm efectele acesteia asupra corpului nostru
sã urmãrim emoţiile noastre, efectul lor asupra mediului înconjurãtor.
Astfel vom descoperi multe, chiar foarte multe lucruri.
De exemplu, vom descoperi cã nu reuşim sã ţinem cont
de noi şi cã nu suntem conştienţi în momentul în carea realizãm o acţiune
chiar dacã percepem rãul pe care îI facem.
Dacã sunteţi geloşi, dacã aveţi o atitudine defensivã,
dacã simţiţi impulsul sã vã certaţi, dacã aveţi nevoia sã aveţi dreptate
sau simţiţi o durere emoţionalã de orice fel, sau orice altceva,
45
fiţi conştienţi de realitatea acestui moment,
şi menţineţi-I în conştiinţã.Eckhart Tolle
Sau pentru anumite gesturi mecanice pe care le realizãm
în favoarea SFIDÃTORULUI, ajunge o simplã acţiune
de conştiinţã amplificatã pentru a le demasca şi a le transcende instantaneu
şi definitiv.
În modul nostru de a observa în tãcere interioarã, mintea profundã
face sã se nascã o stare de conştiinţã plinã de blândeţe şi dulceaţã
care sunt caracteristicile sale particulare.
O întrebare foarte simplã.
Dar ce poate sã se nascã din profunzimile minţii?
Aceastã neaşteptatã modalitate de înţelegere, uneori, este suficientã
pentru a schimba cursul unei întregi vieţi.
Existã o stranie şi stimulatoare fericire în a acţiona deplini conştienţi
ca şi cum fiecare lucru pe care îI facem ar putea fi
ultima noastrã acţiune pe pãmânt.John Michael Abelar
Şi acum fiţi atenţi, decideţi-vã sã acceptaţi sau nu provocarea
Decideţi-vã dacã vreţi sã trãiţi o existenţã completã
sau una în care sã fiţi sclavul SFIDÃTORULUI şi dependenţelor emoţionale
toxice
sau dacã vreţi sã vã trãiţi viaţa intens, puternic, autentic, liber
fericiţi, într-un câmp de conştiinţã şi energie în care sã fiţi eliberaţi.
Ultimul meu dar pentru tine este o poveste.
Ascult-o şi sesizeazã-i învãţãturile.
De fiecare datã când o vei auzi, credinţa ta se va întãri.
Mã trezeam la sunetul ceasului şi de fiecare datã când el ticãia sonor
pe cutia albastrã. Aveam şase ani şi era ziua mea de naştere.
Mi-am lãsat pijamaua sã cadã pe podea şi am aruncat-o sub pat
şi apoi am alegat jos pe scãri având pe mine doar chiloţii marca Lone
Ranger.
Era ziua mea de naştere!În câteva ore prietenii mei vor sosi cu cadouri şi va
fi un tort, îngheţatã,
şi multã distracţie!
Dupã ce toate decoraţiunile pentru petrecere au fost fãcute
au plecat cu toţii iar eu m-am jucat cu jucãriile mele noi.
Eram plictisit, obosit, şi mã durea burta.Am închis ochii şi am adormit.
Am vãzut cum fiecare zi trecea ca şi cea din urmã:
şcoalã timp de o sãptãmânã, apoi sfârşitul sãptãmânii, şcoalã,
sfârşit de sãptãmânã, varã, toamnã, iarnã şi primãvarã.
Au trecut anii şi nu dupã mulţi am devenit unul dintre cei mai bun gimnaşti
din şcoala superioarã din Los Angeles.
În sala de sport, viaţa era incitantã:
în afara acesteia, viaţa era o deziluzie generalã.
Într-o zi, antrenorul Harold Frey m-a chemat la Universitatea Berkeley,
în California şi mi-a oferit o bursã de studii la acea universitate.
Nu mi se pãrea cã e momentul sã mã duc pe coastã pentru o viaţã nouã.
M- am certat cu prietena mea din aceastã cauzã şi la sfârşit ne-am despãrţit.
M- am simţit rãu, dar m-am consolat cu proiectele universitare.
În curând eram sigur cã viaţa mea va începe cu adevãrat.
Anii universitari au zburat, bogaţi în victorii sportive.
M- am cãsãtorit cu noua mea prietenã Susie.
Eram atât de ocupat cu antrenamentele, încât nu aveam mult timp şi
energie
pentru noua mea soţie.
În cele din urmã am participat la Olimpiadã dar prestaţiile mele sportive
46
nu au fost conform aşteptãrilor.
M- am întors acasã şi am alunecat într-un relativ anonimat.
S- a nãscut fiica mea şi am început sã simt responsabilitatea
şi o presiune crescândã.
Am gãsit un serviciu: vânzãtor de asigurãri de viaţã, care-mi ocupa
majoritatea zilelor şi nopţilor.
Nu aveam niciodatã timp pentru familia mea.În aproximativ un an Susie şi eu
eram deja separaţi
iar la final am obţinut divorţul.Din nou de la capãt, am reflectat cu tristeţe.
Într-o zi, m-am privit în oglindã şi am realizat cã trecuserã 40 de ani
de la Olimpiadele mele.Unde se dusese viaţa mea?
Cu ajutorul unui psihiatru, am depãşit dependenţa mea de alcool.
Aveam mulţi bani, case şi femei.Dar acum nu mai aveam pe nimeni, eram
singur.
Zãceam pe pat, era noapte şi m-am întrebat unde era familia mea;
trecuserã ani de când îi vãzusem ultima datã.
M- am întrebat ce mai face Susie şi ce mai fac prietenii mei din zilele mele
bune.
Acum îmi petreceam zilele aşezat pe fotoliul meu preferat
cu un pahar de vin în mânã, privind la tv şi gândindu-mã la vremurile
trecute.
Îi observam pe copii care se jucau în faţa casei mele.
Presupuneam cã am trãit o viaţã fericitã.
Obţinusem tot ceea ce îmi dorisem; atunci de ce nu eram fericitã
Şedeam singur. Pãrea cã stãtusem singur toatã viaţa mea.
Mi-am îndreptat spatele în fotoliul meu, am respirat iar apoi
am strigat în mintea mea foarte tare: - Dumnezeule, m-ai blestemat!
De ce cãsãtoria mea s-a stricatã Cum aş fi putut face lucrurile altfel?
În ce mod aş fi putut sã trãiesc?
Dintr-o datã am simţit o fricã teribilã şi devoratoare, cea mai rea
din viaţa mea de pânã atunci.
Era oare posibil sã fi pierdut ceva foarte important, ceva transcendental,
ceva care ar fi fãcut ca viaţa mea sã fie diferitã?
- Nu, imposibil, mi-am spus eu.
Am enumerat cu voce tare toate succesele mele dar frica încã persista.
M- am ridicat lent,am privit în jos spre oraş din balconul casei mele de pe
colinã
şi m-am minunat: Unde trecuse viaţa mea?
Ce sens au avut toate acestea?
Am început sã tremur şi obrajii mi s-au albit.
Apoi corpul meu a devenit ca de gheaţã.
Am cãzut pe spate, capul mi-a cãzut în faţã, inima nu îmi mai bãtea.
Au apãrut lumini pe care nu le mai vãzusem pânã atunci şi sunete
pe care nu le mai auzisem.Viziunile mele fluctuau.
În final, toate viziunile şi sunetele s-au transformat într-un punct luminos
apoi au dispãrut.Gãsisem pacea dar o pace pe care nu o mai cunoscusem
pânã atunci.
Dan Millman "Calea luptãtorului paşnic"
Existã nenumãrate viitoruri posibile. Acceptã provocarea, cãlãtorule.
Exclude-I pe SFIDÃTOR din viaţa ta.Exclude-I pe SFIDÃTOR din viaţa ta.
Îţi doresc tot binele posibil, cãlãtorule.Faceţi din voi înşivã o luminã.
Bazaţi-vã doar pe voi înşivã şi nu depindeţi de nimeni altcineva.
Siddharta Gautama Sakyamuni numit şi Buddha cel Treaz
Aceasta, sau orice faci acum, ar putea fi ultima ta acţiune pe pãmânt.
47
Nu existã putere care sã ne poatã garanta cã vom trãi un minut în plus.John
Michael Abelar
Te pregãteşti sã pleci la un drum lung şi nu ai fãcut niciun fel de pregãtire.
Siddharta Gautama Sakyamuni numit şi Buddha cel Treaz
Luptãtori, ne numim luptãtori şi luptãm pentru splendida virtute,
pentru o viaţã elevatã, pentru sublima înţelepciune,
de aceea ne numim luptãtori.Aunguttara Nikaya Noi suntem ceea ce gândim.
Tot ceea ce noi suntem este produsul minţii noastre.
Siddharta Gautama Sakyamuni numit şi Buddha cel Treaz
Moartea este eterna noastrã tovarãşã.
Este mereu în spatele nostru şi ne observã.
Te-a observat mereu, şi o va face mereu,
pânã în ziua în care va bate la uşa ta.John Michael Abelar
Eu sunt Calea, Adevãrul şi Viaţa.Isus.
Pentru cã mi-a fost foame, mi-aţi dat sã mãnânc.Mi-a fost sete şi mi-aţi dat
sã beau.
Eram cãlãtor şi m-aţi adãpostit.Eram dezbrãcat şi m-aţi îmbrãcat, eram
bolnav şi m-aţi vizitat,
Eram închis şi aţi venit sã mã gãsiţi.lisus Matei, 25- 35, 36
Pentru a atinge înţelepciunea este necesar sã fii un luptãtor nu un copil
alintat.
Este necesar sã depunem eforturi fãrã a ne opri, fãrã a ne lamenta
şi fãrã a da înapoi.John Michael Abelar
Vapoarele sunt sigure în port, dar vapoarele nu au fost fãcute
pentru a rãmâne în port.John A. Shedd
Fii calm şi înţelept. Eu sunt Dumnezeu.
Practica realizãrii este purã prin natura sa,
dar pentru a atinge aceasta este necesarã o practicã zilnicã.Dogen Zenji
Când consideraţi un lucru dificil, acela este un moment de adevãratã
comuniune.
Yehuda Berg
Nu este adevãrat cã faci ceea ce poţi mai bine, nici cã faci tot ceea ce poţi.
Dacã nu faci, este pentru cã tu crezi cã mai ai foarte mult timp,
pentru cã tu crezi cã viaţa ta va dura pentru totdeauna.John Michael Abelar
Am fãcut ceva bun pentru comunitatea umanã?
Asta înseamnã cã am avut un avantaj personal.
Aceasta, îţi spun, tu poţi menţine mereu prezent în mintea ta.
Nu te dezice niciodatã de asta.
Marc Aureliu Împãrat roman din sec. al II.lea D.C.
Mergeţi deci şi aduceţi cãtre casa mea oameni.
latã, Eu sunt cu voi în fiecare zi, pânã la sfârşitul tuturor timpurilor.
Lisus Acum du-te şi iubeşte. Nu mai pierde timpul altfel.
Onoarea şi respectul meu profund şi totala mea gratitudine se îndreaptã
cãtre toţi Maeştrii, Iniţiaţii şi Luptãtorii care, în linişte,
au menţinut aprinsã flacãra luminii pe pãmântul minunat.
Oricine aţi fi voi, şi oriunde vã aflaţi voi cei care sunteţi
inundaţi pentru totdeauna de Lumina pe care aţi transmis-o.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)